Thirst: O isterie tandră

Sebastian M. Ceolca

Colaborator

Revăzut după 11 ani de la premiera din România, filmul sud-coreeanului Park Chan-wook îmi pare la fel de diferit față de aproape orice a mai avut de arătat între timp horrorul cu vampiri. E un film care-și schimbă atât de des direcțiile pe care se deplasează încât e foarte posibil să nu-ți mai dai seama cum ai ajuns într-un punct al lui și, mai ales, ce anume a condus către el.

Energia cu care-și schimbă traiectoria – tocmai când îți spui că și-a găsit una – e tocmai avantajul filmului ăsta romantic, bizar de amuzant, sângeros și neliniștitor de erotic. Uneori, totul în același timp. E drept că împrumută obiceiuri mai vechi din filmele cu vampiri (se zboară de pe un acoperiș pe altul sub clar de lună, procurarea sângelui devine principala preocupare a protagoniștilor, au loc desfășurări spectaculoase de forțe supraomenești, teama de razele soarelui e și ea acolo etc.), dar tot o întoarcere pe dos a vampirului tradițional rămâne.  

Așadar, Park nu se mulțumește doar cu condițiile oferite de interpretarea sensurilor metaforice ale unui cuplu de vampiri prigoniți, ahtiați după rezervele de sânge din frigider și poftind la gâtlejurile unor rude. Elaborează povestea asta de dragoste dintre cei doi într-un mediu extrem de ostil – și nu prin piedicile puse de statutul social ori lipsa căinței (chiar și când moartea capătă forma unui răsarit de soare), ci prin imposibilitatea celor doi de a co-exista.  

Sang-hyeon (interpretat de celebrul actor sud-coreean Song Kang-ho, reținut în mod special pentru rolul din Parasite) e un preot care se oferă voluntar pentru un experiment. E singurul care supraviețuiește dintr-un număr de 500 de voluntari. Devine un soi de vedetă locală (într-o reprezentare ironică și chiar sarcastică), dar celulele de vampir le-au suprimat deja pe cele ale virusului cu care fusese diagnosticat, după cum vom avea să aflăm mai târziu. Așa că dezvoltă un apetit pentru perfuzii de sânge, iar Park e acolo pentru a-l filma în cele mai hilare ipostaze. El nu va avea să-și piardă credința nici după lungi reprize de sex cu Tae-ju (Kim Okbin) – viitoarea lui parteneră de băut sânge din oameni dezagreabili.   

Pe de altă parte, ea e fiica neiubită, victima cruzimii familiale, ignorată, este de o moralitate îndoielnică și o oportunistă – mai ales atunci când șansa îi oferă încredere în sine și răzbunare. Devine o armă mortală de la un punct încolo, imposibil de controlat de către Sang-hyeon, după ce decide s-o transforme în vampir. Dar el mai are și alte probleme în afară de proaspăta vampiră impulsivă. Mai exact, lupta pe care o poartă încontinuu cu el însuși; în primul rând, a războiului pierdut cu propria dorință carnală (pentru care se autopedepsește fizic în mai multe reprize), și eșecul păstrării propriului cod de valori în al doilea rând, dar – într-un final – și al regăsirii lui.  

Probabil că un alt regizor ar fi tratat cu maxim de seriozitate, dacă nu cu prudență, povestea unui preot-vampir, salvator și demon în același timp și a unei partenere care ajunge să devină o sadică egoistă. Park are cu totul o altă viziune aici – una dubioasă, cinică și amețitor de supraaglomerată. Se distrează cu teme grele, care includ uneori scene de oroare destul de greu de privit. De exemplu, momentele de tandrețe sunt transformate în episoade care ar putea fi considerate de-a dreptul coșmărești, îmbibate în umor negru și brut, dar și în sexul care capătă în repetate rânduri valențele unei confruntări fizice deosebit de violente. Thirst e o isterie totală – una care plonjează în abisul personal al lui Park, acolo unde sângele, grotescul și comedia își găsesc un teren comun.   

Întreg filmul e un conglomerat de idei și obsesii de-ale regizorului. Ele capătă forma unui rezultat pe cât de feroce, pe atât de tandru. În cele din urmă, toata reprezentarea asta sucită a vampirului ordinar (în aria existenței aceluia cu care suntem obișnuiți) este o tragedie. Întreaga învălmășeală stilistică provoacă, înspre final, o bruscă empatie îndreptată către cei doi. Poate că nu le-a ieșit totul așa cum și-ar fi dorit, dar nimic nu i-a împiedicat să obțină ce-au vrut.  

Thirst e disponibil pe MUBI.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€