The Unholy. Horror religios submediocru

Sebastian M. Ceolca

Colaborator

În istoria cinemaului horror, un binecunoscut segment i-a fost dintotdeauna rezervat horror-ului religios. Subgenul a dat naștere unor filme de referință, care mai de care purtând cu ele specificul lor – mult prea multe pentru a menționa măcar câteva, și asta din teama de a nu uita altele la fel de importante.

În jurul lor, de-a lungul deceniilor, s-a creat o mare gașcă de astfel de filme. Multe dintre acestea au dat din coate să-și facă loc și să exprime noi idei printre rândurile pe care stau acelea relevante. Foarte puține au reușit (și reușesc) să-și găsească un loc alături de ele. Cel mai recent exemplu al unui horror religios care îi privește doar de pe rândurile din spate pe cei cu adevărat mari este acest submediocru The Unholy.   

Debutul în regie al scenaristului de cursă lungă Evan Spiliotopoulos crede că poate trata pertinent o serie de direcții tematice care se învârt în jurul unor cuvinte precum „credință”, „chemare”, „înșelăciune”, „îndoială”, „dezamăgire” (false) „miracole” etc. Probabil a terminat filmul cu impresia că a acoperit suficient aceste teme încât sa ne scape din vedere, de exemplu, un CGI de calitatea aceluia de pe la jumătatea anilor 2000, și lipsa de chef cu care înaintează uneori filmul. 

Problemele nu se află neapărat în felul în care alege să discute subiectele astea și nici lentoarea inadecvată care conduce înspre ele, ci afilierea supărătoare la orice am mai văzut deja și la o formă de expunere a unor personaje care, dintr-un punct încolo, nu fac decât să rostească aceleași cuvinte și să joace în propriul cerc. Fiecare o știe pe-a lui, altfel zis. Poate că nici măcar asta n-ar fi o problemă, dacă rezolvarea întregii „enigme” n-ar lua accidental forma unei duble caricaturi. Mă refer la personajele interpretate de Jeffrey Dean Morgan (Gerry) și Cricket Brown (Alice) – chiar și cu o bună interpretare din partea adolescentei.  

El, Gerry, e un jurnalist căzut în dizgrație, după ce a inventat niște știri. Astăzi lucrează pe foarte puțini bani (150 de dolari pe subiect), deși se pare că-și permite – nu știm de unde! – cheltuieli mult mai mari în deplasările de cercetare. E flegmatic, deși n-ar prea avea de ce (cel puțin în poziția în care se află acum), cu cei din jur și cu aparentul blogger angajator de pe ecranul telefonului. Mai „trântește” o știre, ceea ce aduce după ea toată beleaua în care se vor afla cu toții – de la un preot catolic local, la alți doi, mai răsăriți, desemnați de Vatican, până la o doctoriță al cărei singur scop pare să fie înțelegerea limbii latine, a limbajului prin semne și alergării în tandem cu Gerry.

În vârful evenimentelor se află Alice, adolescenta mută și surdă prin care vorbește acum Fecioara Maria. Miracolul s-a întâmplat în orășelul Banfield, Massachusetts: Alice vorbește, ascultă muzică country (spre dezamăgirea lui Gerry), și răspândește cuvântul Mariei, după cum o numește. Gerry crede în ea (măcar pentru o perioadă), o transformă într-o persoană care „dă voce celor fără voce”, după cum își exprimă entuziasmul, cu lacrimi în ochi, o admiratoare de pe internet, dintr-un alt colț al țarii. Altfel spus, ea a devenit un super-influencer care are (și) posibilitatea de a crește potențialul turistic al localității. Doar că exemple anterioare cu alte fete prin care a vorbit anterior Fecioara Maria, în locuri care au fost decretate așezări sfinte, nu s-au sfârșit prea bine – conform prezentării unui scurt istoric de către un preot inițial sceptic.

Nici în cazul ăsta lucrurile nu sunt ceea ce par. Asta ar trebui să ne surprindă, să ne întoarcă pe toate părțile, sa ne arate că sursa puterii răului este alimentată de credința celor naivi – să ne pună probleme, întrebări... Sau că în eventualitatea coruperii celor slabi, prinși în hățișurile înșelăciunii, o entitate care se deplasează întocmai Samarei, din The Ring (cu diferența că asta nu iese dintr-un televizor) ar trebui să ne înspăimânte strașnic. Singurul lucru înfricoșător din filmul ăsta sunt câteva ilustrații cu niște draci din secolul 18, deși n-aș garanta nici pentru asta.  

The Unholy rulează deja în cinematografe.  

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€