Sustenabilitatea: un efort individual sau al marilor companii? 

Gruia Dragomir

Redactor

Tot internetul a vorbit anul ăsta despre protestul „Just Stop Oil”: doi activiști de mediu au aruncat cu supă de roșii în pictura „Floarea-soarelui” a lui Vincent van Gogh, expusă la Galeria Națională din Londra.

Protestul, șocant pentru unii - care s-au limitat la a argumenta că van Gogh nu polua - a avut ca scop trezirea la simțuri a unei societăți ce pare că s-a resemnat de mult cu ideea că planeta moare sub presiunea industriei petrolului și a poluării. Înainte de a fi reținuți, ei au pus următoarele întrebări: „Ce valorează mai mult, arta sau viața? Valorează arta mai mult decât mâncarea? Mai mult decât justiția? Sunteți mai îngrijorați de protejarea unei picturi, decât de protejarea planetei și a oamenilor?”

Au mai urmat și alte proteste similare, dar în timp ce operele de artă vizate nu au pățit, de fapt, nimic (fiind protejate de sticlă), nu același lucru se poate spune despre mediu. 

Pentru a contura un răspuns, am stat de vorbă cu câțiva specialiști de mediu. 

Ce ar trebui să facă indivizii în lupta cu încălzirea globală? 

Orieta Hulea este Director Regional de Conservare la WWF. Ea e de părere că alegerile pe care le facem, în special în modul în care consumăm hrană și energie, pot avea o amprentă mai mică sau mai mare asupra mediului. 

„Diferența o putem face prin limitarea risipei, fie că vorbim de apă, energie sau coșul zilnic", explică Orieta Hulea. „Fiecare produs are propria amprentă, dată de cantitatea de emisii de CO2 generată pentru protecție și transport sau cantitatea de apă folosită.

Sunt doar câteva schimbări mici care în timp pot deveni noi comportamente cu impact pozitiv asupra mediului”, spune Orieta Hulea.

Însă nu toată lumea e de acord că fiecare dintre noi poate schimba ceva doar prin acțiuni individuale. Roxana Bucată este jurnalist, cu o vastă experiență pe subiectele de mediu, iar în prezent lucrează la Central European University din Viena la tema ei de doctorat despre tranziția energetică. Ea susține, dimpotrivă, că încălzirea globală e cauzată de arderea combustibililor fosili la scară mare și astfel e greu de spus că schimbările la nivel micro pot influența un asemenea fenomen global. 

Cine-i formează pe formatori? Ministerul Sănătății lasă pregătirea practicienilor de medicină alternativă pe seama unor medici care practică „regresia în vieți anterioare”

Ministerul Sănătății pregătește o nouă lege pentru reglementarea medicinei alternative. La elaborarea ei a contribuit și o specialistă din sistemul public care practică „regresia în vieți anterioare”.

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

„Chiar și activitățile individuale care au legătură directă cu folosirea combustibililor fosili – mersul cu mașina, alegerea anumitor surse de încălzire sau transportul cu avionul – nu pot face obiectul unor schimbări majore în lipsa unor alternative reale. Prin urmare, ca majoritatea oamenilor să facă trecerea de la mașină la tren (pe distanțe scurte) sau de la avion la tren (pe distanțe lungi) e nevoie tot de o schimbare structurală (macro) privind prețul biletelor și accesibilitatea pentru populație.

Eu sunt o mare fană a mersului cu trenul, dar mi se întâmplă prea des să fiu nevoită să aleg avionul sau mașina din cauza prețurilor prohibitive.

Pentru o călătorie recentă între două orașe europene la o distanță de 1.700 de kilometri unul de altul am plătit aproape 300 de euro pentru două bilete de avion dus-întors. Pentru aceeași călătorie în aceeași perioadă, biletele de tren ar fi fost în total 800 de euro.

Și nici măcar nu cred că e o problemă legată de cerere – de câte ori merg cu trenul prin Europa, trenurile sunt pline, gările sunt pline, oamenii chiar vor să meargă cu trenul. Prin urmare, cred că la nivel micro principala măsură pe care o putem lua este să cerem soluții macro care să ne permită alegeri mai sustenabile în viața de zi cu zi”, argumentează Roxana Bucată.

Dan Bărbulescu, are o experiență de 15 ani de lucru în organizații neguvernamentale și de 10 ani în proiecte de ecologie și protecția mediului. Este și membru fondator și directorul Asociaţiei Parcul Natural Văcăreşti.

Și el e de părere că pentru schimbare trebuie lucrat mai ales la nivel macro, abia apoi la nivel micro. 

„Responsabilitatea majoră pentru emisiile de carbon din atmosferă, pentru ratarea țintelor Acordului de la Paris, din 2015, o au guvernele. Eu nu pot trage la răspundere un cetățean sau un individ pentru aspectul climei din ultimii ani sau pentru perspectiva haotică pe care aceasta o pregătește. Adică, nu pot spune despre cineva că are obiceiuri nocive, că, de exemplu, merge prea mult cu mașina, că are un diesel, sau că produsele pe care le achiziționează vin de peste mări sau că îi plac vita și produsele din ferme zootehnice. Guvernele trebuie să aprobe strategii, legi și politici publice ca să convingă sau să oblige cetățenii, companiile și instituțiile publice să se conformeze acordurilor internaționale sau strategiilor europene pentru climă și mediu”, spune Dan Bărbulescu. 

Mai completează și că un obicei care ar trebui adoptat de cetățean ar fi ca acesta să se intereseze tot mai mult despre demnitarii sau politicienii care au printre atribuțiile sau în programul lor obiective precum stoparea pierderii biodiversității, protecția pădurilor, oprirea sau controlul pescuitului excesiv, controlul extinderii agriculturii intensive, folosirea tratamentelor în agricultură cu spectru larg. De asemenea, el îndeamnă să-i taxăm la vot (dar și în alte situații) pe toți cei care sunt sceptici față de impactul pe care îl au oamenii în pierderea biodiversității. 

„Eu asta fac, taxez și boicotez orice fel de atitudine anti-biodiversitate sau anti-climă care vine de la vreun politician sau partid politic. Și le sprijin pe cele pro. Pe măsură ce conștiința noastră de cetățeni se va construi având la bază și această perspectivă, cred că vom ajunge să avem un impact din ce în ce mai mare în acest domeniu.”

Vlad Cătună e Energy Campaigner la Greenpeace și îmi spune că cel mai bun lucru pe care-l putem face la nivel personal este să ne informăm riguros și să fim atenți la teoriile conspirației și dezinformările care au loc pe subiect.

Apoi, el mai adaugă că este important și să sprijinim diverse inițiative locale, grupuri de cetățeni, autorități, organizații care înțeleg criza climatică și care acționează pentru a limita din efectele fenomenelor meteo extreme, dar și pentru a asigura o tranziție energetică sustenabilă și justă. 

Puțul 1 al minei din Anina, în 2016. Este închis și se transformă încet în ruine. Tranziția energetică justă este responsabilitatea statului român. Foto: Raul Ștef

„Implicarea aceasta poate lua forme diverse - de la donații, voluntariat, participare la proteste pașnice, diseminat informații în social media, participat la dezbateri etc. Și să milităm pentru lucrurile pe care ni le dorim și să punem presiune pe cei care au responsabilitatea să le implementeze. Mai multe piste de biciclete, mai multe investiții în infrastructură de transport verde și sustenabilă, mai multe programe guvernamentale care să izoleze termic blocurile, casele și instituțiile publice, o mai bună absorbție a fondurilor europene dedicate tranziției energetice, sisteme integrate pentru managementul deșeurilor etc.”, spune Vlad Cătună.  

Ce ar trebui să facă companiile în lupta cu încălzirea globală? 

Pentru Roxana Bucată, o companie care există exclusiv pentru profit nu poate fi considerată un agent al schimbării prin definiție. 

„Activitatea companiilor se bazează în mare parte pe exploatarea resurselor pentru acumularea de profituri", explică ea, „iar sistemul economic actual favorizează acele companii mari – cu cât se extind mai mult cu atât sunt mai stabile pe piață.

Mai ales a celor care sunt direct responsabile de încălzirea globală – activități legate de combustibili fosili. Acest CSR care are diferite forme și prin care companiile își propun să își reducă impactul de mediu sunt de fapt mici proiecte de tip «feel-good» și greenwashing, precum plantări de copaci sau ecologizări care nu au legătură directă cu activitatea companiei. Practic, compania continuă să acumuleze profit nestingherită în timp ce cheltuie o sumă infimă pentru o reclamă verde.

Dacă așteptăm schimbări din partea companiilor pentru a combate încălzirea globală e tragic”, adaugă Roxana Bucată. 

Orieta Hulea are o perspectivă diferită și susține că și companiile sunt afectate de schimbările climatice și au un rol foarte important în eforturile de combatere a efectelor acestora. 

„Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră asociate activității companiei este esențială și trebuie făcută pe 3 paliere: reducerea emisiilor directe asociate activității, reducerea emisiilor asociate sursei de energie utilizate și reducerea emisiilor asociate lanțului valoric. Sectorul privat are un rol important în finanțarea investițiilor verzi, în sprijinirea unor proiecte și inițiative cu impact pozitiv asupra naturii, promovarea de noi tehnologii și eco-inovare”, explică Orieta Hulea. 

Un sistem de returnare pentru reciclare implementat de Carrefour Băneasa, București. © Lenutaidi | Dreamstime.com

Dan Bărbulescu vine cu un punct de vedere și mai simplu: companiile ar trebui să respecte legea. El e de părere că nu trebuie neapărat să tragem la răspundere companii, ci e suficient ca statul să aplice cu strictețe legile deja existente. 

„Instituțiile de specialitate ale statului român (în speță Ministerul Mediului, Garda de Mediu, Inspectoratul de Stat în Construcții, Agenții de Protecția Mediului și altele) trebuie să aplice legea și să controleze cu celeritate felul în care companiile respectă condițiile și standardele de mediu asumate, respectă comunitățile locale și drepturile angajaților. Si, în cazul în care aceasta nu se întâmplă, să dea amenzile care se cer, chiar să se meargă mai departe cu desființarea sau suspendarea autorizațiilor de funcționare.

Legat de companii, cred că acestea trebuie să integreze în strategiile lor spiritul și forma prevederilor Agendei 2030, respectiv a Strategiei pentru Dezvoltare Durabilă, desigur pentru domeniile în care activează.”

Pentru Vlad Cătună, schimbarea ar putea veni doar dacă companiile ar renunța la goana după profit. „Nu poți avea o creștere economică nelimitată pe o planetă cu resurse limitate. În 2022, Earth Overshoot Day s-a înregistrat pe 29 iulie. Asta înseamnă ca omenirea a consumat toate resursele pe care planeta Pământ le poate genera pe perioada unui întreg an. Degrowth (*descreșterea economică, n.r.) cred că e parte a soluției”, susține el. 

Ce ar trebui să se facă la nivel de țară în lupta cu încălzirea globală?

Majoritatea experților sunt de părere că presiunea nu trebuie pusă pe individ, la nivel micro, ci pe mai degrabă pe companii, la nivel macro, iar acest lucru îl poate face doar statul. 

Orieta Hulea susține că, în lupta cu încălzirea globală, statul ar trebui să încurajeze renunțarea la combustibilii fosili printr-o tranziție economică și socială justă - una care să nu afecteze disproporționat o parte a populației. Apoi, ar trebui pusă la punct dezvoltarea surselor de energie regenerabilă pe baza unei strategii naționale care să definească mixul de surse cel mai potrivit și cu impact de mediu minim. 

Fiind specializat în lupta pentru conservarea biodiversității, Dan Bărbulescu asociază schimbările climatice cu dispariția speciilor și cu colapsul unor ecosisteme care au rol în echilibrarea climei. 

„Oamenii trebuie să devină conștienți de acest impact. Schimbarea climei nu afectează numai populațiile umane, afectează în primul rând speciile vulnerabile, habitate fragile, de care, desigur, comunitățile umane depind în mod direct prin serviciile ecosistemice pe care acestea le furnizează.

Acum, în România acest lucru nu numai că nu este înțeles și asimilat la nivel de Parlament, de exemplu, dar este și negat, având în vedere ultimele decizii care se pregătesc acolo. Și am să dau exemplul modificărilor la Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, care permit continuarea investițiilor în microhidrocentralele situate în situri Natura 2000, în special cele din zonele montane.

Parcul Natural Văcărești. Foto Lucian Muntean

Această lege, trecută de Parlament, dar picată procedural la CCR, ar fi dat undă verde continuării unor investiții (declarate ilegale în trecut) care ar fi distrus habitate foarte sensibile și valoroase din zonele montane, cu impact deosebit de negativ asupra mediului.

Ca să nu mai vorbesc despre campaniile publice, oficiale, duse împotriva organizațiilor neguvernamentale (inclusiv de mediu). Există două inițiative legislative în acest sens în Parlamentul României care, aprobate, ar restrânge considerabil rolul organizațiilor în contracararea deciziilor cu impact inclusiv asupra mediului și ar nega dreptul de participare al acestora la luarea deciziilor cu impact în societate.”  

Și Roxana Bucată e de părere că România are de făcut o tranziție energetică justă, care înseamnă nu doar renunțarea la combustibilii fosili și trecerea la energii regenerabile, dar și o serie de măsuri politice, economice și sociale care să asigure o transformare echitabilă și cu impact redus asupra oamenilor și a mediului. 

„Avem nevoie de o viziune pe termen lung care să includă schimbarea surselor poluatoare de energie, dar și schimbarea modului în care producem și consumăm energia. Asta înseamnă și trecerea de la un mod centralizat, opac, poluator de producere a energiei la un mod descentralizat, transparent, democratic, sustenabil și echitabil.

O direcție de urmat ar fi construirea rezilienței locale a comunităților prin descentralizarea sistemului energetic. În prezent, nu se văd aceste semne bune ale tranziției energetice juste, dimpotrivă strategia energetică națională se bazează mult pe combustibili fosili, pe creșterea producției cu orice preț, pe dezvoltarea de infrastructuri gigantice la nivel național. Implicarea cetățenilor și a comunităților în tranziție energetică nu este luată în serios.” 

Vlad Cătună propune, în acest sens, o listă detaliată de măsuri urgente pe ar trebui să le ia statul în lupta cu încălzirea globală:

Colectarea separată și reciclarea ambalajalelor reprezintă una dintre soluțiile prin care fiecare dintre noi poate contribui la combaterea schimbărilor climatice. Mai multe detalii pe www.ziuasustenabilitatii.ro , un demers al Ambasadei Sustenabilității în România (ASR) pentru conștientizarea urgenței climatice în care ne aflăm.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€