Surprizele vieții fără zahăr

Iulia Marin

Redactor

Dintre numeroasele curente alimentare care propovăduiesc fie renunțarea la produse de origine animală, fie diverse regimuri de slăbit, cure pentru curățarea organismului ori tradiționalul post, cea mai provocatoare, dintotdeauna, mi s-a părut dieta fără zahăr. Așa că, vreme de șapte zile, am decis să compensez lipsa gustului dulce cu celelalte trei.

*

Tu cât zahăr consumi zilnic? este prima întrebare pe care trebuie să ți-o pui când iei decizia de a renunța la dulce. Întrebarea nu așteaptă neapărat un răspuns exact. E suficient să te gândești la tot ce consumi într-o zi.

Eu, de pildă, încep ziua cu o cafea neagră și o linguriță de zahăr. Mai târziu, o altă cafea neagră și, desigur, o altă linguriță de zahăr îmi completează dimineața, iar spre prânz e posibil să consum un cappuccino – și acesta, dulce.

Dimineața, în rarele ocazii în care mănânc mic dejun, o porție de cereale cu ciocolată sau musli este imperativă. Uneori, ronțăi pur și simplu felii de banane uscate – desigur, tot pentru desfătarea papilelor, dar și pentru porția de energie. Pentru că, lucru știut, zahărul energizează pentru scurtă vreme organismul.

La prânz, de regulă, o prăjitură urmează după câte o porție de mâncare gătită. Uneori, chiar și asta include zahăr sau un sos caramelizat.

După-amiază – un baton de ciocolată, seara – un suc, fie el și natural, iar uneori, noaptea târziu, o porție mare de înghețată pentru relaxare, firește.

Nu am numărat lingurițele de zahăr pe care le consum zilnic, dar, din cele descrise, cred că este suficient de limpede că șapte zile fără zahăr au fost, pentru mine, destul de amare. Totuși, n-a fost chiar atât de greu pe cât îmi imaginam, iar asta fără să apelez la miere sau la îndulcitori artificiali.

*

Amărăciunea cafelei s-a topit, în fiecare dimineață, în câte o jumătate de ceașcă de lapte. La cerealele dulci am renunțat, înlocuindu-le ocazional cu un sandviș.

La prânz, ca să nu fiu tentată de prăjitură, am schimbat locul în care mergeam și am consumat ceva mai mulți carbohidrați ca de obicei – paste, orez ș.a.m.d.. Seara, am renunțat la înghețată și sucuri, pur și simplu.

Munca patriotică voluntară... obligatorie

Prestația voluntară în vremea comunismului românesc purta denumirea înălțătoare de "muncă patriotică". Pe acea vreme, orice formă de voluntariat era de fapt obligatorie, bineînțeles din rațiuni patriotice. La fel de înălțătoare s-a dovedit a fi chemarea tovarășei educatoare când ne-a dus în parc să culegem castane: "Dragi copii, munca voastră e foarte importantă. O să culegeți castane din care se fac medicamente. Iar ele vor vindeca oameni."

Ce faci în weekendul 17-19 ianuarie în București, Cluj-Napoca, Timișoara sau Iași. Recomandările PressOne

Târg de viniluri în București, castele vii în Cluj-Napoca, concert de blues în Timișoara și povești de pe Via Transilvanica în Iași. Tu ce faci în weekend?

În cele șapte zile, am fost uimită să constat, totuși, că:

– alimente la care nu mă așteptam, cum ar fi ketchupul sau diverse alte sosuri, conțin zahăr,

– zahărul nu este menționat întotdeauna ca atare pe etichete, ci „deghizat” sub diverse alte denumiri : sirop de porumb, glucoză, sucroză, sirop de arțar ș.a.m.d., în general, orice cuvânt care se termină în „oză”,

– anumite arome compensează cu succes lipsa zahărului – la mine au funcționat perfect pudra de cacao și vanilia,

– lipsa zahărului te face, inițial, să te simți destul de lipsit de energie – cafeaua nu a mai funcționat, parcă, la fel, iar prânzul fără desert a părut mai epuizant.

Mici beneficii apar, totuși, din primele zile: tenul pare mai curat, somnul mai lin, iar oboseala din primele zile se traduce, apoi, într-un nivel constant de energie.

Pe termen lung, cred că reducerea zahărului din alimentație este abordarea câștigătoare: cereale dulci amestecate cu cereale fără zahăr, un singur desert pe zi, mai puțină înghețată, alcool cu măsură și, în general, o porție de moderație alături de cea dulce pare cel mai indicat regim.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€