
Viața fără zahăr poate fi măcar dulce-amăruie. Foto: Dreamstime/Wavebreak
03/05/2017
Surprizele vieții fără zahăr
Dintre numeroasele curente alimentare care propovăduiesc fie renunțarea la produse de origine animală, fie diverse regimuri de slăbit, cure pentru curățarea organismului ori tradiționalul post, cea mai provocatoare, dintotdeauna, mi s-a părut dieta fără zahăr. Așa că, vreme de șapte zile, am decis să compensez lipsa gustului dulce cu celelalte trei.
*
Tu cât zahăr consumi zilnic? este prima întrebare pe care trebuie să ți-o pui când iei decizia de a renunța la dulce. Întrebarea nu așteaptă neapărat un răspuns exact. E suficient să te gândești la tot ce consumi într-o zi.
Eu, de pildă, încep ziua cu o cafea neagră și o linguriță de zahăr. Mai târziu, o altă cafea neagră și, desigur, o altă linguriță de zahăr îmi completează dimineața, iar spre prânz e posibil să consum un cappuccino – și acesta, dulce.
Dimineața, în rarele ocazii în care mănânc mic dejun, o porție de cereale cu ciocolată sau musli este imperativă. Uneori, ronțăi pur și simplu felii de banane uscate – desigur, tot pentru desfătarea papilelor, dar și pentru porția de energie. Pentru că, lucru știut, zahărul energizează pentru scurtă vreme organismul.
La prânz, de regulă, o prăjitură urmează după câte o porție de mâncare gătită. Uneori, chiar și asta include zahăr sau un sos caramelizat.
După-amiază – un baton de ciocolată, seara – un suc, fie el și natural, iar uneori, noaptea târziu, o porție mare de înghețată pentru relaxare, firește.
Nu am numărat lingurițele de zahăr pe care le consum zilnic, dar, din cele descrise, cred că este suficient de limpede că șapte zile fără zahăr au fost, pentru mine, destul de amare. Totuși, n-a fost chiar atât de greu pe cât îmi imaginam, iar asta fără să apelez la miere sau la îndulcitori artificiali.
*
Amărăciunea cafelei s-a topit, în fiecare dimineață, în câte o jumătate de ceașcă de lapte. La cerealele dulci am renunțat, înlocuindu-le ocazional cu un sandviș.
La prânz, ca să nu fiu tentată de prăjitură, am schimbat locul în care mergeam și am consumat ceva mai mulți carbohidrați ca de obicei – paste, orez ș.a.m.d.. Seara, am renunțat la înghețată și sucuri, pur și simplu.
În cele șapte zile, am fost uimită să constat, totuși, că:
Avem nevoie de ajutorul tău. Dacă aceste articole te ajută, cu o sumă mică pe lună ne poți ajuta și tu pe noi, mai mult decât crezi. Poți face diferența chiar acum cu un singur click! Îți mulțumim!
– alimente la care nu mă așteptam, cum ar fi ketchupul sau diverse alte sosuri, conțin zahăr,
– zahărul nu este menționat întotdeauna ca atare pe etichete, ci „deghizat” sub diverse alte denumiri : sirop de porumb, glucoză, sucroză, sirop de arțar ș.a.m.d., în general, orice cuvânt care se termină în „oză”,
– anumite arome compensează cu succes lipsa zahărului – la mine au funcționat perfect pudra de cacao și vanilia,
– lipsa zahărului te face, inițial, să te simți destul de lipsit de energie – cafeaua nu a mai funcționat, parcă, la fel, iar prânzul fără desert a părut mai epuizant.
Mici beneficii apar, totuși, din primele zile: tenul pare mai curat, somnul mai lin, iar oboseala din primele zile se traduce, apoi, într-un nivel constant de energie.
Pe termen lung, cred că reducerea zahărului din alimentație este abordarea câștigătoare: cereale dulci amestecate cu cereale fără zahăr, un singur desert pe zi, mai puțină înghețată, alcool cu măsură și, în general, o porție de moderație alături de cea dulce pare cel mai indicat regim.
Florin Șerban, primul regizor român care câștigă Leopardul de Aur: „Sunt mulți copii și adolescenți care, din păcate, se vor regăsi în filmul ăsta”
„Nu e locul tău aici”, lungmetrajul regizat de Florin Șerban, a câștigat Leopardul de Aur la Festivalul de la Locarno și a devenit primul film românesc care a obținut marele trofeu. Într-un interviu acordat PressOne, regizorul Florin Șerban vorbește despre reacțiile spectatorilor tineri la filmul în care mulți dintre ei se vor regăsi.
„Dacă n-ai acea mâncare pe masă, nu știi că e duminică!” Ce se gătește în familiile croaților din zona Carașovei
La Carașova, un localnic își amintește că, duminica, bunicul, fiul și nepoții mâncau împreună supă de găină. La Rafnic, în comuna vecină Lupac, Maria Boșca face supă în fiecare zi. Pentru duminică, mai trebuie însă sarmale și un colac. Cel pe care îl pregătește acum e cu nucă, iar în alte duminici, poate fi cu mac, cu cireșe sau cu mere.
Ți-a fost util acest articol? Ajută-ne să facem mai multe.
Investigațiile și reportajele independente cer timp, documentare și bani. Nu depindem de partide sau interese ascunse, ci de cititori ca tine.
Susține jurnalismul independent cu minimum 5€/lună. Devino abonat acum și ne ajuți mai mult decât ai crede. Îți mulțumim!
Share this


