Mai țineți minte era internetului prin dial-up? Sunetul ascuțit făcut de modemul care se conecta la rețea? Sau cum eram forțați să închidem conexiunea ori de câte ori așteptam un telefon important?

Se pare că în doar un deceniu vom privi spre anii aceștia la fel de amuzați cum suntem acum când depănăm amintiri despre epoca internetului prin telefon.

Drumul omenirii și implicit al României până la internet ieftin și (mai mult sau mai puțin) rapid a început agale, dar a prins apoi viteză. În ultimul deceniu internetul a schimbat puternic fața lumii.

Iar acum, Starlink, serviciul prin care Elon Musk și SpaceX vor să ofere internet întregii planete până în 2021, poate fi apogeul acestei ascensiuni. Și rampa de lansare a lui Musk spre statutul de trilionar – primul om cu o avere de o mie de miliarde de dolari.

Internetul, azi

Dacă am stat deja cu ochii ațintiți spre „trenulețele” de sateliți care încep să brăzdeze cerul, ar trebui se ne întoarcem, pentru început, privirile în jos, spre pământ.

Surprinzător, dar astăzi doar 58,7% din populația de pe glob are acces la internet, adică un pic peste 4,5 miliarde de oameni. Distribuția zonelor în care oamenii au acces la internet este însă foarte dezechilibrată, pentru că există regiuni precum Africa unde doar 39,3% din populație are acces la internet, în vreme ce în Europa, procentul ajunge la 87,2%.

Spre finalul deceniului, costurile vor fi suficient de mici pentru ca până și țăranii români să-și permită o conexiune ultra rapidă la internet, la prețul unui abonament la cablu TV. Foto: Cateyeperspective | Dreamstime.com

Ca o paranteză, și ca să punem lucrurile în imaginea de ansamblu, în România, conform datelor pentru anul 2019 furnizate de ANCOM, 64% din gospodării au acces la internet. Undeva între Africa și Europa, așadar.

Dacă intrăm și mai mult în detalii, tot ANCOM mai estimează și că România a încheiat anul 2019 cu 5,3 milioane de conexiuni fixe de internet, dintre care 3,9 milioane sunt conexiuni de foarte mare viteză. Mai mult, traficul mediu de internet fix per locuitor este undeva la 29 GB pe lună.

Ei bine, este foarte greu să extinzi rețeaua de internet de foarte mare viteză la nivelul întregii țări sau a întregului continent. Dacă rețelele mobile 5G ajută, ele sunt dedicate mai ales zonelor urbane, iar extinderea lor pentru a acoperi orașele mai mici și satele ar fi extrem de scumpă. Asta lasă în umbra subdezvoltării părți importante din populație.

În teorie, Starlink se va adresa în principal exact acestor zone rurale, mai izolate, acolo unde internetul nu este la fel de la-ndemână oamenilor ca în orașe, dar unde nici puterea de cumpărare nu se ridică la nivelul celei din orașe, altfel spus, unde puțini își permit un abonament la internet și dispozitivele necesare pentru navigare.

Evident, nu se va rezuma la atât, pentru că această democratizare a internetului va fi, de fapt, finanțată din alte surse.

Ce este Starlink, de fapt?

Pe 24 mai 2019, SpaceX lansa pe orbită o rachetă Falcon9 care transporta 60 de sateliți de mici dimensiuni. Lansarea marca debutul proiectului Starlink.

Inspirat de romanul The Fault in Our Stars de John Green, Starlink este o constelație alcătuită inițial din circa 1.600, apoi 2.825, apoi 12.000 de sateliți de mici dimensiuni (ar putea ajunge în timp la circa 42.000!), produși în masă, care vor comunica cu antene amplasate la sol.

Practic, o rețea de sateliți care va glazura planeta, învelind-o în internet. Ca un stol de păsări care zboară ordonat, liniar, pe orbite bine definite, comunicând unele cu altele, fără să se ciocnească între ele sau cu alte obiecte cosmice, formând astfel o rețea vie, dinamică. Un vis pe măsura ambițiilor globale ale lui Elon Musk.

Așadar, sateliții

Fiecare satelit cântărește în jur de 230 de kilograme, are dimensiunea unui birou și este dotat cu patru antene și două panouri solare. Propulsia, pe bază de krypton (nu planeta pe care s-a născut Superman, ci gazul rar folosit la becurile cu incandescență), va permite fiecărui satelit să se poziționeze controlat pe orbită dar și să-și schimbe traiectoria pentru a evita coliziuni și pentru a ieși de pe orbită la finalul ciclului de folosire (estimat la 5 ani).

Pe lângă acest sistem complex de propulsie, fiecare satelit Starlink va folosi o suită de senzori de navigare care-i va permite să se poziționeze cât mai eficient pe orbită pentru a putea transmite și recepționa în condiții optime semnalul către și de la antenele terestre.

Tot acest pachet tehnologic este suplimentat de o funcție autonomă de evitare a coliziunilor care își ia datele în timp real din serverele Departamentului de Apărare al Statelor Unite ale Americii, mai exact de la rețeaua de monitorizare a deșeurilor cosmice care în prezent zboară libere pe orbita planetei.

Acest sistem este crucial pentru bunul mers al întregului proiect Starlink, pentru că reduce posibilitatea unei erori umane și deci previne pagube semnificative sau un posibil colaps al sistemului. E un sistem similar cu funcțiile semi-autonome prezente pe cele mai multe mașini noi din ziua de azi.

Acești sateliți se vor plasa pe o orbită joasă în jurul Pământului, undeva la 342 de mile/550 de kilometri de sol, în condițiile în care sateliții obișnuiți care deservesc rețele de internet în momentul de față gravitează în jurul pământului la o altitudine de 22,000 de mile/35,000 kilometri.

Aici speră Musk ca Starlink să facă diferența, pentru că semnalul va avea de parcurs cu viteza luminii o distanță mult mai scurtă între satelit și antena de recepție pe care fiecare client o va primi la portare, deci va exista o latență scăzută, adică o întârziere mai mică în transmiterea de date.

Starlink spune că oricine se va putea conecta la rețeaua sa cu ajutorul unei antene (de dimensiunile și forma unei pizza de dimensiuni medii) la care inginerii SpaceX lucrează deja. Din primele informații dezvăluite de Elon Musk pe Twitter, această antenă va fi una auto-ajustabilă: 4 motorașe electrice vor asigura o orientare optimă către bolta cerească, pentru o recepție cât mai bună a semnalului.

Cum va ajunge Elon Musk cel mai bogat om din lume

Înainte de toate, să nu uităm că Elon Musk este, în esență, un afacerist și un foarte bun om de marketing. Unul neortodox, uneori controversat, dacă ne uităm la felul în care promovează electricele Tesla, dar cu siguranță un om de marketing care iubește o jonglerie, un truc, sau o schemă despre care să se vorbească săptămâni în șir cel puțin la fel de mult cum Hagi și Dobrin iubeau driblingul.

Micile tale donații ne ajută să existăm. Dacă cititorii PressOne ar dona doar 5€ pe an, noi am putea aduce în fața ta de cinci ori mai multe soluții la problemele României. Vrei să ne ajuți?

Susține PressOne

Cea mai mare parte din profit pentru Musk și Starlink va veni din conexiunile rapide care vor grăbi tranzacțiile financiare la nivel global. Iar primii clienți care vor plăti bani grei pentru cele mai rapide conexiuni sunt băncile de investiții și privații care operează în sistem high-frequency trading.

Acest sistem folosește algoritmi speciali care analizează piețele de capital și iau zeci, chiar sute de decizii pe milisecundă în funcție de tendințele și tiparele pe care le detectează. Averi colosale pot fi pierdute sau câștigate într-o secundă, practic.

Pentru că timpii de întârziere a transmisiei de date sunt cu până la 50% mai mici decât ce pot oferi rețelele actuale, Starlink va atrage rapid interesul băncilor și investitorilor privați pe burse, pe care îi va încânta enorm posibilitatea transmiterii datelor la viteze superioare. Astfel, aceștia nu vor ezita să plătească bani grei pentru a avea acces la Starlink.

În funcție de numărul de centre financiare conectate la rețea, veniturile anuale Starlink ar putea varia între 10 și 40 de miliarde de dolari. Iar cum Elon Musk deține 54% din SpaceX, ar urma să încaseze doar de pe urma acestei linii de business între 5 și 20 de miliarde de dolari anual.

Legat de abonamentele pentru clienți obișnuiți, în lipsa unor detalii oficiale, există estimări că prețul unui abonament va fi de aproximativ 80 de dolari lunar, fără a calcula prețul echipamentului aferent (acea antenă de recepție, plus alte piese auxiliare, cabluri etc.), estimat grosso modo undeva între 100 și 300 de dolari.

Prin comparație, potențialii concurenți, și anume Viasat/Exede și HughesNet, oferă servicii care costă între 60 și 150 de dolari. Ceea ce înseamnă că Starlink s-ar suprapune perfect peste cei doi furnizori la capitolul preț, deși ar fi mult mai rapid decât ele.

Primele teste efectuate în 2019 cu aeronave ale Forțelor Aeriene ale Statelor Unite conectate la internet și sateliți Starlink au măsurat viteze de download de până la 610 Mbps, o valoare care lasă serios în urmă orice concurent. Dar pe măsură ce Starlink va avea tot mai mulți sateliți pe orbită, și acest număr va crește considerabil, pe măsură ce costurile vor scădea.

Ce zone vor fi acoperite de rețeaua Starlink?

Hopefully start serving Africa early next year— Elon Musk (@elonmusk) April 27, 2020

La momentul redactării, Starlink lansase deja 482 sateliți, dintre care aproape toți sunt operaționali pe orbită. Doar o mică parte din numărul necesar pentru ca rețeaua să funcționeze la capacitate maximă, dar lansările vor continua cu un ritm sufocant.

Desigur, mai e mult până departe, însă primele regiuni cu acoperire vor fi Statele Unite, Canada, și conform unui tweet postat de Elon Musk, Africa până la începutul lui 2021, împreună cu restul zonelor populate de pe glob.

Ce efort logistic presupune Starlink?

Unul enorm. Țineți minte, Starlink estimează că are nevoie de 12,000 de sateliți pe orbită pentru a conecta la internet tot globul.

O rachetă refolosibilă Falcon9 poate trimite cam 25 de sateliți în spațiu per lansare. Pentru un pic peste 4,000 de sateliți, ar fi nevoie de 177 de zboruri. Pe o perioadă de cinci ani, vorbim despre aproximativ 36 de zboruri anual.

În același timp, o rachetă Falcon Heavy ar putea transporta 40 de sateliți per lansare, ceea ce ar reduce numărul de zboruri la 22, iar racheta Big Falcon Rocket, redenumită Starship, va putea transporta până la 350 de sateliți Starlink, deci va avea nevoie de doar 13 zboruri.

Acestor ecuații logistice li se adaugă și un cost efectiv de susținere a proiectului Starlink situat între 10 și 15 miliarde de dolari americani. În condițiile în care SpaceX cheltuie 62 de milioane de dolari cu o singură lansare a unei rachete Falcon9, în cazul în care e nevoie de 177 de zboruri pentru 4,000 de sateliți, doar costurile de lansare s-ar ridica undeva la 11 miliarde de dolari. Aici nu intră însă cheltuielile cu dezvoltarea și producția sateliților, a antenelor pe care le vor primi clienții etc.

Așadar, este esențial pentru reușita proiectului ca finanțiștii din lumea întreagă să cumpere serviciile de date de la SpaceX. Falimentul singurului concurent important, OneWeb, nu e de bun augur. Dar Musk are și alte probleme.

Una din ele este faptul că lumina reflectată de sateliți apare sub forma unor linii subțiri pe imaginile capturate de observatoarele astronomice, ceea ce a provocat frustrare în rândul astronomilor.

Problema aici sunt panourile solare cu care sunt echipați sateliții, care, împreună cu alte componente precum antenele, reflectă lumina solară. Recent, Musk a anunțat că va rezolva problema prin repoziționarea panourilor, instalarea de parasolare și prin vopsirea sateliților cu un strat special care să absoarbă lumina. De altfel, unul dintre sateliții lansați chiar acum câteva zile face parte dintre acești noi sateliți „camuflați”.

Va schimba, totuși, Starlink lumea?

Dacă Starlink bifează toate căsuțele tehnologice, face lucrurile ca la carte și rețeaua de sateliți poate trimite internet în orice punct de pe glob, rămâne deschisă întrebarea: la ce bun?

Jucătorii la bursă vor avea, desigur, de câștigat. Până la urmă, chiar și 40 de miliarde de dolari pe an plătiți pentru câteva milisecunde în minus pot duce la mii de miliarde de dolari câștigați.

Dar tot câștigate vor fi și școlile rurale, precum și localitățile care se vor dota cu antene de mare viteză și nu vor mai depinde de voința cabliștilor ca să ajungă în modernitate. Acest lucru poate duce la un exod a sute de mii de orășeni care vor putea alege, în sfârșit, să lucreze din confortul unei căsuțe „de la țară”, direct pe internet, fără întreruperi, la viteze comparabile cu cele din oraș.

Sală de clasă, școala din Ciugud, județul Alba. Internetul de mare viteză va permite nivelarea diferențelor între oraș și sat.

Dar va duce, în primul rând, la recuperarea măcar parțială a diferenței dintre oraș și sat. Sute de milioane de oameni care nu au acum acces la internet în zonele din Africa, Asia, Europa și America de Sud vor putea vinde online, vor putea accesa informații, se vor putea educa și socializa. Beneficiile economice vor fi pe măsură.

Dacă ar fi așteptat după tehnologiile de până acum, acest proces ar fi durat mult mai mult.

Din acest punct de vedere, da, lumea va fi profund schimbată de prezența internetului de mare viteză peste tot. Dar dacă ținem cont că majoritatea zonelor fără internet sunt, de fapt, regiuni sărace, nu putem să nu ne întrebăm cine va plăti pentru acea conectare?

Vor oferi guvernele subvenții acolo unde oamenii nu își vor putea permite costul unui abonament? Mai mult, e greu de crezut că cine nu are posibilitatea financiară de a-și achiziționa un abonament la internet are acces la dipozitive cât de cât performante de pe care să se poată conecta la rețea – calculatoare, laptopuri, sau smartphone-uri.

Și mai mult, câți dintre locuitorii acestor zone vor fi interesați de un abonament la internet? Sigur, se vor deschide noi oportunități de comunicare pentru bazele militare și baze de cercetare din regiuni izolate (în special de la Polul Nord), dar este publicul civil cu adevărat pregătit (a se citi educat) pentru internetul din cer?

Chiar dacă răspunsul este da, până atunci, Starlink încă trebuie să bifeze toate căsuțele de mai sus.


Credit foto sat transilvan: Calin Stan | Dreamstime.com

Credit foto astro: Utiwamoj | Dreamstime.com

Micile tale donații ne ajută să existăm. Dacă cititorii PressOne ar dona doar 5€ pe an, noi am putea aduce în fața ta de cinci ori mai multe soluții la problemele României.
Vrei să ne ajuți?
Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
5€
10€
25€
50€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

2% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și newsletterul Revista Pressei, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Depune-l la ANAF până pe 15 martie sau trimite-l până pe 1 martie la adresa: Bld. Eroilor, nr.1, ap.11, Cluj-Napoca, jud. Cluj. Și îl depunem noi.