Star Wars: Ultimii Jedi

Lansat în 15 decembrie în cinematografele din România, Star Wars: The Last Jedi / Ultimii Jedi continuă o poveste pe care studiourile Disney au reluat-o în urmă cu doi ani, după achiziția Lucasfilm.

În noul episod, mişcarea de rezistenţă (rebelii) încearcă, într-o acţiune disperată, să scape de Ordinul Întâi (The First Order), care a preluat puterea în galaxie.

Acest Ordin e condus de Snoke (Andy Serkis), care l-a atras de partea răului şi pe Kylo Ren (Adam Driver), fiul lui Han Solo şi al prinţesei Leia.

Rey, protagonista episodului anterior, ajunge pe îndepărtata planetă Ahch-To, acolo unde legendarul Luke Skywalker (Mark Hamill) s-a retras în urma deziluziei avute cu Kylo Ren, pe care nu a reuşit să îl ducă spre calea cea dreaptă.

Probabil punctul cel mai aşteptat al poveştii este reîntâlnirea cu Luke, a cărui apariție se petrece la finalul episodului anterior.

Mark Hamill revine în rolul lui Luke Skywalker

Star Wars: Ultimii Jedi surprinde, în acelaşi timp, momentul desăvârşirii personalităţii lui Rey. Ea reprezintă un nou tip de erou, nesigur, confuz, care îşi caută rădăcinile şi, în timp ce luptă cu răul absolut, încearcă să se înţeleagă pe sine.

Cu toate că încă apar personaje vechi, devenite legendare, eroii importanţi ai poveştii sunt acum Finn (John Boyega) şi Rey (Daisy Ridley).

Numai că Rey este eroul nimănui, la fel ca Finn sau Rose Tico (Kelly Marie Tran) – un mecanic oarecare, personaj introdus în acest episod –, care, pentru că se află la locul potrivit, devine la rândul ei erou – unul de ocazie.

Toți trei, Finn, Rose și Rey, au date comune: nu îşi cunosc părinţii, au avut o copilărie plină de abuzuri şi au fost înstrăinaţi de orice formă de căldură sufletească.

Sunt produsul unei generaţii speriate, ahtiată după câştig şi care şi-a pierdut onoarea. În acest sens, discursul politic al noului Star Wars este mai pronunţat decât cele dinainte.

Interviu. La 27 de ani, românul Richard Abou Zaki este jurat la „Chefi la cuțite” și cel mai bun chef din Italia: „Am preparat un meniu de șase feluri pentru Regina Elisabeta”

La doar 27 de ani, în 2024, în cadrul galei dedicate excelenței în arta gastronomică de la Milano, Richard Abou Zaki a fost declarat cel mai bun chef din Italia. Asta după ce, la vârsta de 23 de ani a primit o stea Michelin pentru talentul său în bucătărie. 

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

Daisy Ridley, în rolul tinerei Jedi Rey.

Filmul încearcă să fie actual tocmai prin aceste comentarii sociale, care în prima serie lipseau, iar în a doua erau periferice.

Acum, direcţia pe care o ia povestea – și care pare adoptată la nivelul întregii cinematografii – se bazează pe idei care pot fi considerate de stânga.

Concepţia rebelilor este specifică unei pături sociale abuzate, căreia „i s-a luat tot” şi care luptă doar pentru supravieţuire.

De aici se extrage și destinul lui Rose Tico – maltratată şi exploatată în copilărie, născută pe o planetă producătoare de arme care erau folosite în războaie galactice, ea reușește să scape şi se alătură unei cauze nobile, de partea prinţesei Leia şi a comandantului-pilot Poe Dameron (Oscar Isaac).

Astfel, eroii acestui nou concept Star Wars se îndepărtează de imaginea bărbatului caucazian puternic, fără cusur, şi se orientează către perspectiva marginalului – afro-american, asiatic, hispanic şi/sau de sex feminin – care luptă cu o ordine (aparent) impenetrabilă.

E un discurs care cere şi oferă şanse egale tuturor.

Rose Tico (Kelly Marie Tran) și Finn (John Boyega) sunt printre noii eroi ai seriei.

Dincolo de scindările ideologice, noua protagonistă, Rey, e construită pe modelul unor filme ca The Matrix sau Unicul: ea este aleasa, omul providențial, născut din nimic, coborât să readucă stabilitatea.

Rey, eroina fără certitudini, e nevoită să își găsească echilibrul în timp ce luptă cu dușmani puternici. Ea creşte şi se maturizează odată cu aceste încleştări, pentru că nu are nici răgazul și nici liniștea pe care Yoda i le oferise lui Luke Skywalker în The Empire Strikes Back / Imperiul contraatacă (1980).

Afișul filmului Kakushi-toride no san-akunin (Fortăreața ascunsă) realizat de Akira Kurosawa în 1958

Universul gândit de George Lucas a împrumutat puncte esenţiale din cultura asiatică.

Toată ideea legată de energia care uneşte cosmosul, balanţa dintre bine şi rău, căutarea neîncetată a „forţei” provin din China, unde qi-ul reprezintă o putere subtilă care face lumea să funcţioneze.

În acelaşi timp, proiectul Star Wars (odată cu A New Hope, 1977) împrumuta personaje şi momente de la Kakushi-toride no san-akunin (Akira Kurosawa, 1958) şi lucra într-un gen asemănător cu ceea ce în Japonia înseamnă jidaigeki, adică film de aventuri cu samurai care luptă pentru supremație și stăpânesc ki-ul (variantă niponă a qi-ul chinezesc).

Acum, timpul s-a condensat. Situaţia nu mai permite momente idilice pe o insulă pustie unde eroul să se poată pregăti în voie.

Rey trebuie să „prindă din mers” arta Jedi, iar Luke, deziluzionat și măcinat de eșecuri, luptă de la distanţă cu Kylo Ren.

Confruntarea lor devine una a generaţiilor.

Adam Driver în rolul lui Kylo Ren

Schema evoluției lui Rey, dar și unele replici-cheie sunt aproape identice cu cele din filmele semnate de George Lucas. Fraze, idei și situații se repetă, aşa cum şi istoria e ciclică. În spatele acestui argument fragil par să se așeze realizatorii seriei.

Kylo Ren se ia la întrecere cu trecutul, ceea ce reprezintă, simbolic, și lupta pe care noii realizatori o duc cu tradiția impusă de predecesor(i). Acest Star Wars rămâne dependent de cel vechi şi conţine, în consecinţă, prea puţine idei ale lui.

Celebra hologramă cu Leia cerându-i ajutorul lui Obi-Wan Kenobi apare aici ca o încercare de validare a prezentului, prin raportare la trecut.

Star Wars pare că încă se caută pe sine.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€