Spărgătorul de locuințe dat de gol de contul de Facebook

Ați auzit de vreun caz de furt calificat pe care poliția să-l fi rezolvat fără aportul consistent al victimelor? E posibil, știu, ca discreții noștri eroi să nu braveze pe marginea a ceva ce, până la urmă, face parte din munca lor. Ca și cum eu v-aș zice mereu − hei, am mai produs un articol slab! Nu e nicio noutate în asta.

Uite, de exemplu, prietenul meu Cosmin și-a recuperat bicicleta furată după o fabuloasă succesiune de evenimente în care poliția a apărut când el dezlegase deja toate ițele anchetei. Povestea, excelentă, o puteți citi în două episoade, aici și aici.

Pe mine m-au jefuit undeva în sudul Spaniei, noaptea, în apartamentul nașului meu. Mă furase somnul cu geamul deschis la doi metri deasupra solului. Îi felicit pe această cale pentru eleganța cu care m-au deposedat.

Când m-am trezit și am înțeles ce mi se întâmplase, am căutat telefonul cu ajutorul aplicației Find my phone. Am obținut, cu aproximație, adresa la care fusese conectat ultima oară la internet. O stradă pe care se găseau două magazine gsm, unul românesc, celălalt marocan.

Mi-am privit Nașul în ochi, dar flacăra aia dispăruse de mult. Mi-a spus că, ajuns la maturitate, a înțeles că recursul la violență nu e o soluție și că ar fi mai bine să apelăm la Guardia Civil, la poliție. Un bistrițean timid care-și făcuse dreptate cu pumnii o singură dată, într-a șaptea.

S-ar putea să-l știți, e celebru. A jucat o finală de campionat național de juniori, Gloria Bistrița – Steaua, decisă la penaltiuri. L-a scăpat din marcaj pe Laurențiu Roșu − cel care avea să joace mai târziu în Primera Division − cam la toate fazele steliștilor.

Totuși, a avut momentul său de glorie. A doua zi a apărut pe prima pagină în Gazeta Sporturilor, într-un duel încrâncenat cu, pe atunci, viitorul star din Ghencea. Nu bag mâna în foc pentru acuratețea informațiilor.

Ca o completare, Roșu e și numele firmei bistrițene de transporturi care, de sărbători și nu numai, transportă pachete cu afumături, răcituri și cozonaci prin toate orașele Europei.

În zona aceea, lângă plajele andaluze, toți îs din Bistrița − sau cel puțin îți vor spune asta, deși mulți vin de pe Bârgaie.

La Guardia Civil am dat de alți trei bistrițeni păgubiți. Am răsuflat ușurați, măcar nu ne mai furăm între noi. Ăștia se treziseră și îl surprinseseră în flagrant pe hoț, care apucase totuși să sară peste balustrada balconului.

Pe mine, cele trei sau poate patru beri Alhambra consumate cu o seară înainte mă împiedicaseră să produc o tragedie. Copoii au rezolvat rapid cazul bistrițenilor. Le-au prezentat un puști marocan pe care ai noștri l-au recunoscut din prima.

Pentru ne-bistrițean, adică pentru mine, n-au găsit nimic. Am semnat o declarație, iar cazul a rămas nerezolvat până-n ziua de azi. Vale, hombre?

Măcar eu am fost păcălit în somn, deci nu se pune. Alt prieten, angajat într-o discuție pe o terasă, ziua-n amiaza mare, s-a trezit cu niște pliante pe masă și cu o rugăminte de a contribui la fondul personal al hoțului: „Dă și mie 10 lei!”

A dat aferat din mână, hoțul s-a retras, doar că, odată cu plianele, a plecat și iPhone-ul. El ce scuze are?

Vom insista însă asupra unui caz ajuns mai recent în atenția noastră. Undeva la jumătatea lui februarie, Cristian, un tânăr clujean, genul acela care muncește de dimineață până seara, a fost victima unui jaf.

Într-o seară, după ce a învârtit cheia în broască, s-a trezit în fața unei reamenajări interioare făcute în absența sa. S-a dezmeticit și a înțeles că din noua configurație lipseau și câteva dintre efectele personale.

Hoțul − sau, poate, hoții − intraseră după ce au forțat geamul de la balcon. Locuia la parter, parter înalt mai exact, nu avea gratii.

Șocat, a chemat poliția. Au venit rapid, au luat amprente, au făcut bilanțul lucrurilor dispărute: două laptopuri, un iPhone, două ceasuri etc, din cele netrebuincioase omului. La prima estimare, o pagubă de 5.000 de euro.

„Anchetatorii” au plecat după miezul nopții cu un nou caz greu de rezolvat. Omul nostru n-a mai dormit ca lumea o săptămână.

Încă de a doua zi și-a căutat și el telefonul cu aplicația find my iPhone. La adresa respectivă, din comuna Florești, era un bloc cu cel puțin 12 apartamente.

Nu putem să intrăm la toți pe rând, nu putem proba că acolo e domiciliul făptașului, poate doar l-a activat cineva în zonă și atât. 

A găsit rezonabile explicațiile polițiștilor și, într-un fel, s-a resemnat. Și-a pus grilaje la balcon și a uitat de hoți. Și de laptopul Apple, pentru care stătuse trei luni pe gânduri dacă să și-l cumpere sau nu, și pe care, iată, apucase să-l folosească două luni.

Prin aprilie, hoții l-au „vizitat” din nou. Cineva a folosit unul dintre laptopurile furate. Individul s-a decis să socializeze pe Facebook, astfel că a deschis browserul Google Chrome care era autentificat pe contul de Google al victimei, având stocate numele de utilizator și parola site-ului de socializare.

Astfel, datele celui care a folosit unul dintre laptopurile furate au ajuns la Cristi. Într-o zi, când a intrat pe pagina de Facebook, i-a apărut pur și simplu un cont străin. L-a accesat și a văzut o discuție interesantă despre unul dintre bunurile sale sustrase, pregătit pentru a fi scos la vânzare.

A făcut printscreen-uri și a anunțat din nou poliția. Le-a livrat exact ceea ce le lipsea ca să ducă la bun sfârșit ancheta: identitatea hoțului!

Având în sfârșit o pistă, au mers până la făptaș. Omul care intrase pe Facebook era cel care urma să vândă dispozitivele. Acesta i-a trimis la cel care dăduse spargerea.

După două săptămâni de la depistarea contului de Facebook, Cristi a recuperat „cam 80 la sută dintre bunurile furate”.

Hoțul, recidivist, e judecat acum în spatele gratiilor. Prin avocatul său l-a contactat pe tânărul păgubit pentru a-i propune soluția împăcării.

La furt calificat, legislația oferă posibilitatea de a scăpa de răspunderea penală prin împăcarea cu victima. Dacă păgubitul își retrage plângerea, hoțul nu mai pățește nimic.

Mai mult, infractorul i-a trimis și scrisori prin care îl imploră să renunțe la proces. Cristi nici nu vrea să audă.

„Nu știți cum e să intre cineva și să-ți golească locuința. Ce e mai rău e că se acționează la întâmplare, mi-au spus și polițiștii. Văd o zonă mai retrasă, observă că nu e mișcare în casă și intră pur și simplu. Le iau la rând. Așa că, dacă știți că sunteți expuși, sau locuiți la parter, puneți-vă grilaje sau chiar și sistem de alarmă”.