Sibiu, strada speranței

O bandă de plastic roșu cu alb înconjoară vreo șaizeci de metri pătrați de trotuar pe care, de mai bine de două zile, o mână de sibieni nu dorm, cu ochii la sediul județean al PSD, de peste drum.

„Zona liberă de corupție„, așa au numit micuțul culoar pe care se duc dezbateri despre politică, se compun poezii și se joacă scenete. E forma lor de protest la felul în care avansează în Parlament pachetul de legi denumit generic de putere „reforma justiției”.

„Vă vedem” este mesajul lor. Nu scandează nimic și nu au portavoci. În fiecare zi, la ora 12.00, tac pur și simplu cu ochii la geamurile înalte ale sediului de partid. Își scot telefoanele și aprind luminițe, pe care le arată în tăcere unor geamuri din spatele cărora nu vine nimeni niciodată să vorbească cu ei.

Miercuri, 13 decembrie, puțin după ora 15.00, puteau număra deja peste 50 de ore de protest continuu.

Un trecător se oprește la marginea benzii colorate și întreabă plin de grijă: „Aveți ceai cald? Totul e în regulă?„.

„Da, mulțumim„, i se răspunde din zonă.

Când au realizat că politicienii puterii nu mai sunt impresionați de miile de oameni care ies în stradă să protesteze față de adoptarea pe repede-înainte a legilor justiției în Parlament, câțiva sibieni s-au gândit că trebuie să încerce ceva absolut nou. I-au spus „sit-in„, ședere, să-i spunem așa. Fără întrerupere.

În a treia zi de ședere neîntreruptă în fața sediului din Sibiu, despre forma lor de protest s-a auzit în țară. La București, Brașov și Timișoara se pregătesc deja alți oameni să facă același lucru. Asta și sperau, să dea un strop de speranță.

Purtătorul lor de cuvânt informal e poetul Radu Vancu. În general, îl puteți auzi vorbind despre metafore, curente literare sau ce mai vorbesc poeții. Azi repetă prevederi din alineate de lege și proceduri legislative. Le-a învățat de nevoie, participând la proteste.

Ne-a vorbit despre oamenii și sensul sit-in-ului de la Sibiu:

„Nu suntem toți la fel, unii sunt mai defetiști, mai pesimiști. Atunci când a trecut primul pachet de legi de Camera Deputaților, unii dintre noi s-au deprimat, s-au iritat, li s-a părut în zadar. 

Și atunci am încercat să construim – pentru asta, să construim speranță împreună. Ăsta e, de fapt, cel mai important lucru. Să reconstruim împreună speranța în România. 

Și cred că ăsta e unul din lucrurile importante pe care l-a adus acest an de marasm politic și de haos: faptul că ne-am descoperit în România rețele de oameni care încă au speranță și pot construi speranță. Și vom reconstrui asta cât va fi nevoie, indiferent de dezastrul pe care-l fac ei”.

De altfel, speranța pare să fie brandul mișcării. În ea se crede serios și dedicat.

Angela și Horea (ambii în vârstă de 33 de ani) sunt programatori, soț și soție, și au venit la sit-in pentru fetele lor de 2 și 4 ani. Și din cauză că simt că nimeni nu vrea să-i asculte.

Stau împreună sau cu rândul de la începutul sit-in-ului, pentru că sunt părinții a doi copii și au și servicii.

„La începutul școlii, a fost scandalul cu lipsa manualelor și n-am făcut nimic, copiii noștri nu au vârsta de școlarizare. Acum nu-mi vine să cred că am tăcut, noi și toți ceilalți părinți ai căror copii merg la școală”, spune Angela.

„Adevărul este că ne fură pe noi, dar copiii tuturor au de pierdut”, adaugă.

Soțul ei e optimist, crede că democrația nu a murit atâta timp cât o mână de oameni încăpățânați mai cred în ea.

„Vedem comentarii, că suntem drogați, că oamenii au venit aici să bea… s-au băut ceaiuri. 

Avem senzația că oamenii își pierd speranța, că nu mai are sens și nimeni nu ne bagă în seamă. Dar exact asta și vor, din acest motiv tac toți mâlc. Dar protestele de genul acesta pot reda speranța. 

Mai vreau să spun că mesajele de tip – dacă nu mergem duminică la protest, e gata, s-a terminat, nu mai există nicio speranță! – e o atitudine greșită. Fiindcă legile se pot da înapoi. 

Mesajul nostru este că-și taie și ei craca de sub picioare, și nouă. Și încă este timp și trebuie redată speranța!

Sunt prea multe voci care spun: astea sunt ultimele două zile, dacă nu ieșim, nu se schimbă nimic! Și oamenii ies și văd că nu se schimbă nimic și se demoralizează. Nu e adevărat! Trebuie ca liderii care formează opiniile astea să spună că mai este timp. Și peste două luni, și peste trei luni, lucrurile astea se pot da înapoi!„.

Dacă-i întrebi, spun că cel mai greu moment e când îți îngheață picioarele, la un moment dat. Dar speranța că va exista o contagiune, adică oamenii să înceapă să iasă la fel și în alte locuri, îi ține aici.

Cristian Cismaru și Diana Mureșan lucrează în turism, fiecare pentru propria firmă. Ar fi trebuit, zilele astea, să facă pliante și oferte, dar s-au oprit și au venit la sit-in.

„Dușmanul comun Facebook ne-a adunat! Câteodată e normal să te oprești pur și simplu din tot ceea ce faci și să te gândești”, spune Cristian.

„Aici e vorba de fapt despre comunitatea sibiană în care fiecare activează în diferite părți și am zis: ce mai putem face? Asta am zis: ce mai putem face.

Unii oameni au obosit deja să meargă în fiecare zi două ore și ne-am gândit să simtă că suntem cu ochii pe ei și stăm non-stop aici.

Întâi a fost ideea să stăm o zi, să vedem cum merge. Dar au venit mai mulți oameni, au auzit de noi, am primit susținere și din partea altora, și am decis să continuăm”, adaugă Diana Mureșan.

Speră să fie auziți și să poată fi stopate abuzurile împotriva justiției. Ceea ce te uimește la ei e lipsa de încrâncenare și tonul senin. Sunt pur și simplu oameni care vor să înțeleagă și să aibă ceva de spus atunci când ceva se schimbă fundamental pentru țara lor.

„Nu spunem că tot ce doresc ei să schimbe este greșit, dar sunt niște modificări care sunt nocive, împachetate cu ceva pe care ei au numit «reforma». 

Nu spunem că nu e nevoie de reformă, dar nu dorim subjugarea justiției, și asta se întâmplă, de fapt. Noi asta nu dorim.

Și viteza cu care se întâmplă lucrurile, și faptul că nu avem o dezbatere reală ne deranjează, de fapt, cel mai mult.

Baza unei democrații care funcționează e dezbaterea. Să fie auzite toate vocile. Și, momentan, în Parlament nu se întâmplă acest lucru„, adaugă ea.

Ciprian Ciocan are 34 de ani, lucrează într-un ONG și este omul cu live-urile Vă vedem. E nedumerit că, în a treia zi de protest, nimeni din sediul PSD nu a ieșit, măcar, să vorbească cu oamenii care stau cuminți pe partea opusă.

„Nu a venit nimeni să vorbească cu noi și nici nu prea au trecut pe la birou reprezentanți de vază ai PSD-ului în cele trei zile de când suntem aici. Am văzut secretare, angajați… probabil că evită biroul.

Prima comunicare cu noi a fost ieri (marți – n.r.), când au trimis un comunicat de presă în care au spus că suntem agresivi și deranjăm ordinea publică”, remarcă el.

În tot acest timp, instituțiile care veghează la liniștea publică s-au comportat în limitele legii cu ei. Și trebuie spus că avem de-a face cu un protest autorizat.

„Jandarmeria și poliția locală s-au comportat normal, și-au făcut meseria, au încercat să respecte legea, legea este de partea autorităților, nu a protestatarilor, astfel încât, cam orice faci în zona asta de proteste, cineva poate să vină oricând să spună că nu respecți o anumită lege. Dar noi nu putem să spunem că au existat vreun fel de abuzuri„, adaugă el.

Decanul de vârstă al adunării, Ileana Filep, de 75 de ani, vorbește despre esența democrației. A fost profesoară de limba română, iar acum este pensionară.

Am întrebat-o de ce simte nevoia să protesteze, din moment ce coaliția de la putere a mărit pensiile. Ne-a explicat că asta, banii, nu reprezintă esența democrației. Și că o mărire de 5-10% nu va acoperi facturile crescute de gaz, curent și prețurile crescute la alimente.

Și-a amintit cum, în 1989, a ieșit pe străzile Sibiului pentru libertatea de a vota și de a avea opinii. A citit pe internet că oamenii stau pentru speranță și a venit și ea.

„Au Guvernul, deci puterea executivă. Au Parlamentul, deci și puterea legislativă. Și acum vor să înhațe și justiția. S-a terminat atunci cu democrația!

Noi care am crescut în comunism am auzit multe cu democrația populară, dar era o deturnare totală de sens, și am înțeles că democrația e echilibrul puterilor în stat. Se vede că PSD-iștii nu au învățat această lecție”, spune ea.

Și are încredere că lucrurile vor merge bine pentru România, în viitor.

Am traversat și am vrut să vedem ce cred oamenii de peste drum despre protestul sibienilor.

În sediul PSD e cald, și un brăduț din luminițe clipocește la fereastră. Televizorul, setat pe Antena 3, rulează secvențe în care regele Mihai e adus pe ultimul drum. Am avut următorul dialog cu secretarul executiv al PSD Sibiu, Pavel Bichicean.

– Ați încercat să comunicați cu cei de afară?

– Au încercat ei să comunice cu noi, în sensul că au… Eu zic că este chiar o agresiune și faptul că s-au apropiat mereu de vitrinele noastre, de geamuri, au fotografiat, au proiectat lumini în incinta sediului, pe frontispiciu, eu zic că asta este totuși o hărțuială, dacă vreți, psihică.

Pentru un stat democrat cum este România în care trăim noi, zic că toată lumea trebuie să respecte legea. Adică dacă noi ne respectăm adversarii politici, consider că și reciprocitatea este valabilă.

Puneți-vă întrebarea ce s-ar fi întâmplat într-un stat cu o democrație veche, stabilă, dacă o astfel de manifestare s-ar fi produs. Din punctul meu de vedere este libertatea oricui să protesteze. Să protesteze, încă, în condițiile și sub auspiciile legii.

Orice adunare populară este reglementată prin lege, care definește condițiile, împrejurările și, bineînțeles, modul în care te poți manifesta.

– Ați făcut vreo reclamație?

– Am făcut demersuri către autoritățile competente, ale statului, care aveau obligația să asigure ordinea și liniștea publică. Este un imobil care aparține unui partid politic care își desfășoară legal activitatea, iar faptul că ne-au șicanat într-un mod sau altul prin modul lor de manifestare a deranjat.

Din păcate, autoritățile statului nu știu în ce măsură și-au făcut datoria, nu sunt pentru violențe, dânșii manifestă pașnic… acum! După ce au obținut autorizația de a protesta. E dreptul lor, repet, dacă o fac pașnic și fără să jignească pe cineva și fără să ne hărțuiască pe noi, care ne… avem totuși o activitate de desfășurat în acest sediu, nu cred că cuiva care deține un imobil proprietate îi convine să fie într-un fel sau altul deranjat în dreptul lui constituțional de proprietate, adică și folosință, și…

– Simțiți că sunteți afectați în dreptul de proprietate?

– Nu! Nu. Dar în momentul în care, fără să mi se ceară consimțământul, au venit la vitrine și au fotografiat în interior, eu zic că este un mod de a viola dreptul de intimitate al persoanei.

În al doilea rând, faptul că au proiectat diverse lozinci pe frontispiciul imobilului care este proprietatea organizației județene, de asemenea zic că s-a încălcat legea. Nu ne-am ferit atunci când am reclamat această situație…

Nu ne deranjează că protestează, repet, este dreptul lor constituțional. Dar în limitele prevăzute de lege și fără a ne perturba nouă activitatea sau a hărțui într-un fel sau altul colegele mele… vă dați seama, femeile sunt mai sensibile în anumite manifestări…

– S-au simțit doamnele în pericol? 

– Nu pot să zic că s-au simțit în pericol, dar spuneți și dumneavoastră dacă v-ați simți confortabil când cineva vine și te fotografiază prin geam?!

Când încep jocuri de lumini și umbre care te stânjenesc în a-ți face treaba.

– Ați avut niște rapoarte foarte importante de făcut în perioada asta? 

– Asta este o chestiune care ține de intimitatea noastră ca organizație de partid.

– Considerați că vreuna din revendicările lor are bază în realitate? 

– Nu sunt cel mai în măsură să apreciez eu dacă au sau nu au bază în realitate.

– Credeți că PSD procedează corect cu felul în care avansează legile justiției în Parlament? 

– Din punctul ăsta de vedere, de asemenea, nu pot să vă dau un răspuns. De ce? Noi avem un program de guvernare. În programul ăsta de guvernare sunt incluse o serie de măsuri pe care, atunci când s-au lansat în campania electorală, colegii mei le-au propus populației.

Votul popular a dat gir de încredere programului de guvernare și eu consider că, din varii motive, ori n-au fost percepute real în media, în societatea civilă, ori cineva este interesat ca acest program de guvernare să nu poată fi dus la capăt.

O serie de măsuri din acest program de guvernare se văd deja în buzunarul românilor, în nivelul lor de bunăstare, nu vreau să vă țin o prelegere partinică pe care dumneavoastră să o considerați partinică… Sunt o serie de prevederi economice… Se lucrează mai departe la aplicarea programului de guvernare.

– Știți că oamenii de afară sunt de fapt nemulțumiți pentru faptul că legile acestea avansează foarte repede și fără o dezbatere reală în Parlament.

– E dreptul lor la opinie.

– Dumneavoastră considerați că procedura parlamentară e corectă? 

– Dacă aș fi membru în Parlamentul României, v-aș putea da un răspuns la această chestiune. Din păcate, nu pot face aprecieri în lipsă de informație directă.

Eu ca omul de partid consider că trebuie să aplicăm programul de guvernare. Că e lent, că e rapid, asta e problema Parlamentului cum își organizează agenda.

În timpul în care am avut conversația cu Pavel Bichicean, de cealaltă parte a străzii, oamenii au adus ceaiuri, fructe și gogoși pentru protestatari. Un domn care lucrează cu armata română în Irak și-a sunat soția și a rugat-o să le ducă protestatarilor „ceva cald și ceva dulce”. De la o terasă încălzită s-au adus în zonă încălzitoare.

O doamnă din administrația publică a terminat programul și a venit cu banane și ceai.

Între timp, la București, Constanța, Brașov și Timișoara, oamenii s-au sfătuit și au decis să înceapă și ei proteste de același fel: sit-in în fața sediilor PSD.

Miercuri, printre cei care s-au solidarizat cu protestul tăcut de la Sibiu s-a numărat și filosoful Mihai Șora.

Ca dovadă că zona de la Sibiu a început să iradieze speranță. Organizatorii spun că cel mai probabil, vor continua și mâine.