Şeful Autorității pentru Protecția Animalelor Bucureşti: "Suntem cu două secole în urmă"

Ioana Epure

Director editorial

Când vine vorba despre animalele fără stăpân, internetul e nemilos în a-ți servi, pe nemestecate, două extreme ale comportamentului uman.

Pe de-o parte avem „salvatorii”, cei care scriu cu multe semne de exclamare mesaje dramatice prin care anunță o nouă colectă de hrană pentru niște animale amărâte aflate prin vreun adăpost privat.

Pe de altă parte, avem îndemnurile către înarmarea cu furci și topoare pentru linșarea cetățenilor care își rănesc − sau își abandonează − animalele.

Între aceste două extreme stă (sau ar trebui să stea) legea. Şi, după foarte mulți ani în care nu a fost aplicată decât superficial, ultimele luni au venit cu vești mai bune.

S-a (re)înființat Poliția Animalelor și, din fericire, pare că nu mai este doar pe hârtie, pentru că a și dat prima amendă pentru abandonarea unui animal din istoria recentă a României.

Același lucru s-a întâmplat și cu femeia care și-a bătut câinele în tramvai.

Despre aceste legi, despre schimbarea mentalităţii cu privire la animale, dar și despre felul corect de a reacționa atunci când asistăm la acte de violență sau abandon am discutat cu Andrei Mina-Drăghici, director general al Autorităţii pentru Supravegherea și Protecția Animalelor (ASPA) − instituţie aflată în subordinea Primăriei Capitalei.

„Proprietarii de animale nu știu să se comporte cu animalele”

− De ce prima amendă pentru abandon a venit atât de târziu?

− Nu cred că putem cataloga această sancțiune ca fiind dată devreme sau târziu, ci ca fiind un nou început pentru societatea în care trăim.

În sensul că, dacă ne comparăm cu societăți din străinătate, SUA sau UK, acolo existau servicii de protecție a animalelor din secolul XIX.

Cine-i formează pe formatori? Ministerul Sănătății lasă pregătirea practicienilor de medicină alternativă pe seama unor medici care practică „regresia în vieți anterioare”

Ministerul Sănătății pregătește o nouă lege pentru reglementarea medicinei alternative. La elaborarea ei a contribuit și o specialistă din sistemul public care practică „regresia în vieți anterioare”.

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

La noi s-a înființat abia în secolul XXI, deci suntem cu vreo două secole în urmă. Sincer, suntem pe drumul cel bun și nu avem decât să salutăm această primă amendă.

− Povestiți-ne mai multe despre activitatea Poliției Animalelor.

− Este un serviciu înființat în cadrul Poliției Locale București, un serviciu de 9 persoane care se ocupă strict de spețe legate de animale.

Fiind în cadrul Poliției Locale, ei pot sancționa doar prin amenzi. Dacă o faptă se consideră infracțiune, aceea este o speță de care se ocupă Poliția Națională.

În primă fază, acest serviciu încearcă să informeze cetățenii de responsabilitățile pe care le au ca proprietari de animale. Ulterior, aplică și sancțiuni, unde acestea nu au fost respectate.

Aș putea aminti aici de obligația de microcipare a animalului și înregistrare în RECS (Registrul de Evidenţă al Câinilor cu Stăpân − n.r.) sau de obligația de sterilizare a câinilor fără pedigree.

Și, bineînțeles, de responsabilitățile morale față de acel animal. O cazare decentă, toate serviciile medicale de care are nevoie și, bineînțeles, o minimă educație.

Pentru a te înțelege cu un animal, trebuie să știi să te comporți cu el, iar el să știe cum să se comporte cu tine.

Multe dintre cazurile de abandon și de violență contra animalelor se datorează în mare măsură și faptului că proprietarii de animale nu știu să se comporte cu animalele, drept urmare ele reacționează greșit la anumiți stimuli și factori externi. Noi încurajăm dresajul, inclusiv la pui.

− Concret, ce putem face dacă suntem martori la un caz de violență sau de abandon?

− În momentul în care cineva identifică un caz de violență contra unui animal, abandon sau neglijență, poate suna în primul rând la 112. Cei din dispecerat îl trimit apoi către cei competenți.

Dacă este infracțiune, către Poliția Națională, dacă este contravenție către Poliția Locală. Sau, dacă este vorba despre un animal fără stăpân, direct la noi, la ASPA.

La noi se poate anunța și pe numărul direct din Primărie, un număr scurt alocat nouă: 021 9844. Este funcțional non-stop.

Dar, din zece petiții, trei sau patru cu siguranță sunt și de speța Poliției Locale. De exemplu, un cetățean vede niște câini pe stradă, dar acei câini au proprietar. Ori fug din curțile oamenilor, ori stăpânul îi lasă voit în afara curții și pot crea probleme.

Într-un astfel de caz, construim o echipă mixtă cu Poliția Locală, pentru că Poliția Locală are dreptul de a-l chestiona pe proprietarul din curtea căruia au ieșit câinii.

− Se poate confisca animalul, în cazuri de abandon sau violență?

− Nu. Confiscarea animalului poate fi făcută doar în baza unei decizii a unei instanțe judecătorești. Dar Poliția Locală poate informa cetățeanul de problemele pe care le-a produs animalul și poate să ajungă la un consens cu proprietarul, ca în cazul câinelui bătut în tramvai, unde doamna a cedat de bună voie câinele la ASPA.

Andrei Minea-Drăghici, directorul Autorității pentru Supravegherea și Protecția Animalelor București. Foto: Lucian Muntean

„Dacă n-ar mai exista câini pe stradă, am fi cei mai fericiți”

− De ce e atât de importantă sterilizarea animalelor cu proprietar?

− Legea spune că orice cățel care nu are pedigree trebuie sterilizat. Beneficiile sterilizării sunt în primul rând medicale. Prin sterilizare se reduc riscurile de cancer testicular sau ovarian. Poveștile alea cu „cățeaua mea trebuie să fie gestantă măcar o dată” sunt mituri.

În al doilea rând, în momentul în care animalele au perioada de împerechere, devin imprevizibile. Pisicile pot pleca de acasă cu săptămânile.

Un alt motiv pentru sterilizare: stopăm abandonul. Prin sterilizare oprim înmulțirea necontrolată.

Noi am avut anul trecut o campanie prin care am sterilizat 2.000 de pisici și 1.000 de câini. Anul acesta am reinițiat-o și vom steriliza 5.000 de câini și 5.000 de pisici.

Vorbim de animale cu proprietar, pentru că există foarte mulți proprietari care nu sterilizează animalul, dar îl lasă liber pe stradă. Rezultă niște pui care vor fi abandonați.

Din punctul nostru de vedere, dacă n-ar mai exista câini pe stradă, am fi cei mai fericiți.

Nu avem o statistică a numărului de câini fără stăpân aflați în acest moment în București, pentru că există o fluctuație mare a numărului de câini, dar vă pot spune că în 2015 aveam 5.000 de mușcături înregistrate la Spitalul „Matei Balș”, iar în 2018 au fost 500.

De unde tragem și concluzia că nu mai sunt atât de mulți câini pe stradă. Ca număr de câini, noi zilnic prindem cam 10-15 de câini.

−De unde această fluctuație a numărului de câini fără stăpân?

− Există o legislație care spune că orice consiliu local este obligat să înființeze un serviciu pentru gestionarea problemei câinilor fără stăpân sau să angajeze o firmă care să facă asta.

În jurul Bucureștiului, în localitățile limitrofe, unele au acest serviciu, altele, nu. Drept urmare, populațiile de câini migrează spre București.

Pe de altă parte, există câteva locuri din București unde se debarcă câini. Persoane cu dube ne aduc nouă câini în București pentru că știu că Bucureștiul își face treaba.

− Cine sunt aceste persoane?

− Nu sunt identificate. Noi am trimis aceste concluzii la Poliția Locală și așteptăm să se desfășoare o anchetă în acest sens. Îi aduc în niște mașini și îi descarcă.

Sunt zece locuri în oraș, de obicei în zonele limitrofe. Nu putem să vă dăm stradă și număr, pentru că e o anchetă în desfășurare. După ce Poliția Animalelor îi va identifica pe cei care fac lucrul ăsta, vă vom comunica.

− Cum educăm oamenii să își ia animale din surse legale − adică nu de pe site-uri de anunțuri sau din pet shop-uri?

− În primul rând, oricine își dorește un câine poate veni în centrele noastre de adopție. Sunt 900 în toate cele trei centre.

De la pui la seniori, de la talie mică la talie mare, de la energici la leneși, putem să acoperim orice fel de nevoie. Sunt gratuiți și invităm pe oricine își dorește un suflet să îl ia acasă gratis.

Dacă nu își doresc să adopte un animal de la noi, își pot cumpăra efectiv unul dintr-o canisă autorizată și reglementată. Adică să aibă toate actele necesare pentru a vinde acel câine. Ce se întâmplă pe site-urile de anunțuri e o ilegalitate. Dacă vedeți acest lucru, sesizați Poliția.

În momentul în care proprietarul de canisă este autorizat, el are și niște responsabilități. Câinele de acolo are serviciile medicale necesare, alimentația corectă, e sănătos.

Dacă te duci și îl iei de pe internet, n-ai nicio certitudine că acel cățel face parte din rasa respectivă, sau că a primit îngrijirea necesară pentru a fi sănătos. Drept urmare trebuie să îl iei ca și cum ai cumpăra ceva contrafăcut.

− Și dacă ai achiziționat un astfel de câine vândut ilegal, care este bolnav, ce poți face?

− E de competența Poliției. Când cumperi un animal bolnav, sesizezi Poliția. Acel vânzător aproape sigur nu are toate formele legale pentru a vinde.

„Până nu va crește o generație care va fi pet-friendly, nu se va schimba nimic”

− Mulți proprietari se plâng că Bucureștiul nu e un oraș prietenos cu animalele. E adevărat? Se poate face ceva? Mai mult, au românii o mentalitate diferită apropo de animale față de alte țări din UE?

− Ţine în primul rând de educație. Societatea românească nu are un nivel de educație care să pună animalele pe locul meritat. Și cea mai benefică formă de educație este la copii.

Învățându-i pe copii de la o vârstă fragedă care e importanța unui animal și care sunt responsabilitățile care vin odată cu acesta, putem forma o societate viitoare care să fie mult mai pet-friendly.

Mai este mult de muncă până acolo, dar bazele au fost puse. Pe lângă transformarea autorităților în niște autorități care pun viața animalelor pe primul plan, încercăm să avem parteneriate cu ONG-urile și societățile comerciale, prin care să facem activități pentru bunăstarea animalelor.

De exemplu, cafenelele să permită accesul cu animale, și sunt din ce în ce mai multe. Hotelurile, la fel.

− Dar percepeți vreo schimbare de mentalitate?

− Păi s-o vedeți dumneavoastră, că noi o facem. Faptul că ați ajuns aici și aveți un interviu cu noi este o schimbare. Noi, în București, încercăm să devenim un exemplu pentru toată țara.

− Ce ne puteți spune despre adăposturile care au reputația de „lagăre de exterminare” pentru câinii fără stăpân? Nu prea se potrivesc cu această abordare pet-friendly...

− Orice schimbare necesită timp. Nimic nu se poate face peste noapte. Noi avem toate proiectele depuse și așteptăm bugetul pentru schimbarea radicală a centrelor de adopție.

S-au îmbunătățit foarte mult condițiile și serviciile medicale pe care le asigurăm, dar nu suntem acolo unde trebuie să fim.

Viziunea noastră cu privire la centrele de adopție este foarte modernă. Încercăm să ajungem la condiții ca în străinătate − o să mergem să vizităm adăpostul Tierheim din Berlin, care e cel mai mare din Europa.

Ne inspirăm de peste tot. Planurile sunt făcute, dar durează. Asta este legea și mergem după ea.

− Se mai eutanasiază câini în adăposturi?

− Nu. Adică da, legislația ne obligă să eutanasiem câinii din adăposturile publice după 14 zile. Dar tot acolo există o virgulă care spune: în condițiile în care există resurse materiale pentru a asigura cazare și mâncare, putem prelungi durata de ședere a câinilor.

Din iulie 2017 n-au mai fost eutanasiați câini decât pe condiții medicale.

În 2018, din totalul câinilor intrați în cele trei centre ASPA, 70% au fost dați spre adopție, mai exact 2.463 din 3.525 de câini.

− Se poate face voluntariat în centrele de adopție ASPA?

− Urmează să punem la punct un contract-cadru pentru voluntariat. În momentul în care îl finalizăm, vom primi orice persoană care intenționează să facă voluntariat, atât în centrele de adopții, cât și pe mașinile de prinzători.

− Când estimați că se va întâmpla asta?

− Cred că până la sfârșitul lunii suntem gata. Și chiar invităm societatea civilă să se implice și să dea o mână de ajutor în gestionarea câinilor.

− Puteți urmări ce se întâmplă cu câinii după adopție?

− Majoritatea câinilor adoptați de la noi pleacă ori prin ONG-uri ori prin persoane fizice care colaborează cu ONG-urile.

Noi am contactat ONG-urile, avem o relație bună cu ele și le cerem poze de la locațiile unde ajung câinii, le verificăm starea. Nu putem urmări 2.400 de câini, dar, prin sondaj, o facem.

− Cât timp credeți că va mai dura până vom ajunge la nivelul altor state din UE în ceea ce privește mentalitatea față de animale și gestionarea câinilor fără stăpân?

− Primul aspect, care ține de organizarea noastră, se va întâmpla în maximum doi ani. Al doilea aspect, care ține de educația cetățenilor, se va întâmpla în maximum 20 de ani.

M-aș minți pe mine să vă spun că da, se va educa populația. N-o să se educe decât dacă încercăm să îi educăm noi.

Dar cele mai bune beneficii le ai la copii. Până nu va crește o generație care va fi pet-friendly, nu se va schimba nimic. N-ai cum să îi mai educi la 40-50 de ani.

Dar vă spun că, în Germania, violența contra animalelor nu s-a rezolvat prin educație, ci s-a rezolvat prin amenzi foarte mari. Oricât de mult am educa populația, există și partea cealaltă, care tot va abuza animalul.

Până nu primește o amendă pe care să o ia foarte bine în seamă, nu se va potoli. Pentru o societate pet-friendly ne trebuie sancțiuni mari, iar asta se poate face doar prin schimbarea legislației.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€