Expolaroid: începem să prețuim lucrurile când sunt pe cale să dispară

"The Immortality Peace and Friendship between Nations", de Teodora Cosman. Fotografie din "Expolaroid".

"Astăzi revin la modă practicile fotografice analog sau cele anticizante, pentru simplul motiv că sunt pe cale de dispariție", spune artistul vizual Teodora Cosman, curator al expoziției "Expolaroid. Luna fotografiei instantanee", care va fi vernisată joi, 5 aprilie, la Cluj-Napoca.

Lansat în Franța, la Nantes, Expolaroid este un festival de tipul "Do it yourself" − poate fi organizat oriunde, dacă respectă anumite condiții − și urmărește să promoveze fotografia și filmul instantaneu sub toate formele lor.

Într-un interviu prin e-mail, Teodora Cosman ne-a vorbit despre selecția de la Cluj, salvarea clipei prin imagine și defectul care poate deveni calitate artistică.

Lucrare de Irina Măgurean

− Cum selectați temele de fotografie pe care le expuneți?

− În primul rând, trebuie să vă spun că Fundația Cosman este un centru cultural care își propune nu doar să expună arta, ci și să medieze accesul publicului la fenomene mai puțin cunoscute.

De exemplu, în România și în Cluj, în mod special, se expune și se vorbește mult despre pictură, în schimb fotografia este un fenomen mai puțin cunoscut (cel puțin în spațiile de artă). În acest sens, fotografia este una dintre preocupările noastre principale.

Dar și în cadrul fotografiei – așa cum se predă și se practică la noi –, există unele zone mai vizibile și altele mai puțin vizibile, pe care dorim să le punem în lumină.

De exemplu, ne interesează mai puțin fotografia de tip Magnum Photos, fotografia de reportaj, de revistă etc.; în schimb, privilegiem estetica de tip "amator", practicile depășite sau anticizante, sau chiar fotografia anonimă.

Este o privire asupra fotografiei care vine mai degrabă din zona artistică decât din zona fotografică și care ține, desigur, și de preferințele personale.

Și, ca să răspund la întrebare, selecția nu se face atât în funcție de teme, cât de calitatea artistică a lucrărilor. Bineînțeles, există teme recurente, cum ar fi timpul, memoria, eroarea, lacuna (subiect care mă preocupă pe mine în ultimul timp), dar acestea țin mai degrabă de coerența fiecărui proiect.

"When Cardinal Points stop being important", lucrare de Alice Finichiu

− Cum ați făcut selecția fotografilor care expun în ediția din acest an a "Expolaroid"?

− Selecția s-a făcut în urma unui apel la participare, pe care l-am lansat împreună cu Irina Măgurean, co-organizatoarea evenimentului.

Fiind prima dată când organizăm o expoziție în felul acesta, adică printr-un apel la participare − Irina a mai organizat o ediție în 2016, dar atunci a fost sub forma unei expoziții reunind trei artiști din Cluj −, nu am impus o temă, deoarece nu știam ce fel de candidaturi vom avea sau câți artiști vor răspunde.

Dar am avut noroc și am primit portofolii foarte bune, așa că, dintre cele 14 propuneri, nu am fost nevoiți să lăsăm pe dinafară decât una...

În schimb, am avut marea surpriză – deși apelul a fost redactat în românește, tocmai pentru că doream să ne adresăm în principal artiștilor locali – să primim mai multe candidaturi din străinătate, și încă de mare calitate.

"Diaspora", lucrare de Francesco Sambati

− Există un fir roșu care unește expozițiile de fotografie care au loc în această galerie?

 Da, așa cum am spus mai sus, firul roșu este un anumit tip de estetică pe care dorim să-l privilegiem, anumite tematici, care țin și de preocupările personale, și de asemenea, anumite practici, cum ar fi cele de colecție, sau documentare.

De exemplu, următoarea noastră expoziție are ca obiect o colecție de fotografii anonime, de fotografii găsite, ale unei colecționare din Belgia, doamna Véronique Marit, care este, de altfel, și fotograf, și producător de film documentar.

− Dumneavoastră cum ați descoperit fotografia?

− E o poveste lungă. Întotdeauna m-au fascinat fotografiile de familie, mai ales cele vechi, pe care le avem cu toții în teancuri în vreo cutie de pantofi – și pe care-mi plăcea, de mică, să le scot din când în când și să le răsfoiesc.

Dar adevărata întâlnire cu fotografia s-a petrecut, într-adevăr, ca o "descoperire": am mers odată în satul natal al bunicii mele, să rezolvăm niște treburi administrative, și acolo, într-un sertar din casa părintească (care era pe jumătate prăbușită și a și fost demolată după aceea), am găsit o colecție de fotografii, majoritatea cam din perioada Primului Război Mondial – corespondența străbunicii mele cu rudele ei de la Brăila sau cu prietenele ei din echipa surorilor de caritate care trataseră răniții și bolnavii de pe front.

Multe erau deteriorate, roase de timp și de umezeală, și chiar de șoareci. Ceea ce mă fascinează în aceste fotografii vechi este sentimentul de telescopare a temporalităților, faptul că prin ele ai acces nu doar la momentul fotografiei, ci și la vremurile pe care acești oameni le-au trăit sau le-au atins cu ochii lor.

Cum în aceeași perioadă îmi făceam masterul, a fost pentru prima dată când am integrat în mod explicit fotografia în practica mea artistică, pregătind o lucrare de diplomă cu tema "Camera obscură".

"Overexposures III", negativ acrilic pe șervețel, lucrare de Teodora Cosman

− Cum se întâlnesc fotografia și pictura în opera dumneavoastră?

− Fiind educată în spiritul Școlii de pictură de la Cluj – al cărei punct forte este pictura figurativă –, a picta după fotografie era ceva normal, rămânând totuși în tradiția picturală.

Nu uitați că eu sunt colegă de generație cu Șerban Savu, Victor Man, Adi Ghenie – și, pe atunci, toată lumea, sau aproape, aspira să picteze cît mai realist, cât mai fotorealist.

Mai târziu, când am reușit să mă desprind de această idee, a reproducerii fidele a fotografiei, am reușit să distilez o tehnică și un stil propriu, pe care-l calific încă drept pictural, deși are multe analogii cu fotografia sau cu grafica.

Pot să spun că pictura mea se bazează, întotdeauna, pe fotografia de familie, dar o duce mai departe, într-o explorare atât a limitelor reprezentării picturale, cât și a condiției imaginii, în general.

− Ce înseamnă, în acest caz, conceptul de "Do it yourself"?

− Conceptul de "Do it yourself" se referă la modul în care e organizat festivalul. Asociația "Expolaroid" din Nantes a inventat brandul, a declarat luna aprilie "luna fotografiei instantanee" și, în rest, orice artist, galerie, asociație etc. poate să organizeze un eveniment în cadrul acestui festival, cu condiția să respecte anumite criterii.

E ca o platformă participativă care reunește mai multe inițiative sub aceeași umbrelă. Irina Măgurean a avut ocazia să organizeze și să participe la mai multe expoziții Expolaroid în țară, iar eu am asistat la câteva în Bruxelles, și mi s-a părut o idee generoasă, așa că am hotărât s-o preluăm.

"Overexposures III", pozitiv acrilic pe șervețel, lucrare de Teodora Cosman

− Cum credeți că un efect sau defect în sine (de exemplu, hârtia fotografică expirată, filmele expirate, efectul de Polaroid, Holga, Instagram etc) au ajuns să fie un limbaj artistic căutat și apreciat?

− Un defect nu poate fi considerat ca atare decât în funcție de o anumită grilă de valori sau de contextul în care e judecată fotografia. Aceeași fotografie poate fi considerată ratată într-un context și genială în altul.

De exemplu, atunci când ceea ce se cere de la fotografie este precizia, obiectivitatea (cum era fotografia secolului XIX), o fotografie neclară ar fi de neconceput. La fel, un portret, al cărui scop este de reprezentare: dacă subiectul e ilizibil, portretul e ratat.

"Defectul" a intrat în practica fotografică odată cu răspândirea fotografiei de amator, în așa măsură încât a devenit sinonim cu aceasta.

Pe de altă parte, artiștii, practicând ei înșiși fotografia la un nivel mai mult sau mai puțin amator (Degas, Brâncuși, Anselm Kiefer – ca să citez, total aleatoriu, câteva nume "sonore"), au ales să ignore regulile unei fotografii să-i spunem "profesioniste", căutând alte efecte, în concordanță cu propriile preocupări estetice.

În anii '60-'70, lumea artei a (re)descoperit fotografia și tehnica de amator, pe care și-a apropriat-o în așa măsură, încât aceasta a ajuns să modeleze în bună parte sensibilitatea contemporană.

În sfârșit, așa cum explicam și în prezentarea expoziției, astăzi revin la modă practicile fotografice analog, sau cele anticizante, pentru simplul motiv că au dispărut sau sunt pe cale de dispariție.

Așa cum spunea Pierre Nora, "nu vorbim atâta de memorie decât atunci când nu mai este"; când lucrurile nu mai sunt, sau când sunt pe cale să dispară, începem să le prețuim și să ne dorim să le salvăm.

Astfel, eliberate de servitutea valorii de uzaj, aceste practici fotografice depășite câștigă din punct de vedere artistic.

Vernisajul evenimentului "Expolaroid. Luna fotografiei instantanee" este programat joi, 5 aprilie, de la ora 18, la sediul Fundației Doina și Octavian Cosman din Cluj-Napoca.

Expoziția reunește lucrări ale unor artiști din România, Italia, Franța, Belgia, Germania și Marea Britanie. Va fi deschisă până în 30 aprilie și poate fi vizitată joia, vinerea și sâmbăta, între orele 17 și 19.

Ți-a plăcut acest articol?

Atunci vrem să te rugăm ceva.

Dacă subiectele pe care le alegem ți se par relevante, iar stilul nostru nu te agresează, dacă PressOne este o oază de normalitate pentru tine, înseamnă că faci parte dintre acei oameni la care ne gândim în fiecare zi.

Orice donație va fi un semn că munca noastră își atinge scopul. Îți mulțumim.

Donează