Satisfacția de a nu alege mereu calea ușoară

Alex Enăşescu

Redactor

În fiecare primăvară, când vine vremea să tai iarba din grădină, îmi spun că motocoasa este una dintre marile invenții ale omenirii. Nici nu vreau să știu cât timp mi-ar lua să cosesc la mână o bucată de pământ pe care, cu o motocoasă veche și ruginită, o rezolv într-o dimineață.

Îmi dau seama că tehnologia îmi face viața mai ușoară în nenumărate feluri, însă un eseu publicat recent în The New York Times m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva am devenit prea comod.

Profesorul Tim Wu scrie despre tirania comodității, una dintre cele mai puternice forțe care influențează deciziile individuale și economia modernă.

Comoditatea nu este o forță a răului, după cum autorul însuși recunoaște. Mașinile de spălat și aspiratoarele au ușurat viața a generații întregi de femei, care au scăpat astfel de corvoada robotelii de dimineață până seara.

Pe măsură ce tehnologia evoluează, petrecem tot mai puțin timp făcând muncă fizică în casă sau în grădină. În teorie, automatizarea sarcinilor casnice ne dă șansa să stăm mai mult împreună cu familia și prietenii, să ne plimbăm și să mergem cu bicicleta, să citim cărți.

Însă, așa cum observă Tim Wu, tehnologiile noi tind să ocupe timpul eliberat de cele vechi:

Cele mai puternice și mai importante tehnologii create în ultimele decenii pun comoditatea în slujba personalizării și a individualității. Gândiți-vă la casetele video, la playlist, la pagina de Facebook, la contul de Instagram. Acest tip de comoditate nu este menită să ne scutească de efort fizic − mulți dintre noi oricum nu prea mai facem [efort fizic].

Scopul este împuținarea resurselor mentale, a efortului mental necesar pentru a alege între opțiunile care ne permit să ne exprimăm personalitatea.

Contrar așteptărilor, eficiența desăvârșită a noilor tehnologii diminuează bucuria de a comunica cu cineva drag sau de a asculta un album muzical.

Sunt recunoscător că există aplicații ca Google Play Music sau Spotify, care în schimbul a 5 euro pe lună îți dau acces la aproape toate albumele care au apărut vreodată. Dar nu sunt singurul care are impresia că ceva se pierde în această tranzacție.

Când muzica este structurată în playlist-uri și posturi de radio bazate pe algoritmi, albumele individuale nu prea mai contează. Nimeni nu mai are răbdare să asculte un album de la cap la coadă, și de mai multe ori, ca să-i înțeleagă ritmul și subtilitățile.

Sfatul lui Tim Wu este să nu respingem activitățile incomode, ci să le cultivăm măcar în timpul liber:

Haideți să reflectăm la tirania comodității, să încercăm să rezistăm mai des puterii ei stupefiante și să vedem ce se întâmplă. Nu trebuie să uităm niciodată bucuria de a realiza ceva încet și dificil, satisfacția de a nu face doar ce este mai ușor.

Cred că această satisfacție profundă, de a nu face ce este mai ușor, explică de ce tot mai mulți oameni cu slujbe sedentare aleg să-și frământe singuri pâinea cu maia sau să alerge semi-maratoane în weekend.

Astfel de hobby-uri fac bine trupului și sufletului și ne păzesc de superficialitatea unei vieți comode.

Ce păstrăm și ce schimbăm în rețetele vechi? Gărâna, între amintirea gulașului de la primele ediții ale festivalui de jazz și mâncărurile gătite astăzi

La Gărâna, căutarea rețetei gulașului de la primele ediții ale festivalului de jazz deschide o discuție despre păstrarea gusturilor și a amintirilor locului. Aceste povești și demonstrații culinare pot fi urmărite în cele două părți ale documentarului „Amintiri Gustoase” dedicate Gărânei, pe canalul de YouTube al platformei.

Florin Șerban, primul regizor român care câștigă Leopardul de Aur: „Sunt mulți copii și adolescenți care, din păcate, se vor regăsi în filmul ăsta”

„Nu e locul tău aici”, lungmetrajul regizat de Florin Șerban, a câștigat Leopardul de Aur la Festivalul de la Locarno și a devenit primul film românesc care a obținut marele trofeu. Într-un interviu acordat PressOne, regizorul Florin Șerban vorbește despre reacțiile spectatorilor tineri la filmul în care mulți dintre ei se vor regăsi.