Salamandre: montajul ca formă organică a realității

Unul dintre prozatorii pe care i-am urmărit cu plăcere și care a confirmat întotdeauna este Liviu G. Stan. În acest nou roman nu se dezice de la formula sa, devenită marcă stilistică, care îmbină observația socială viscerală cu teoria, într-un context care, deși se joacă cu mărci ale experimentalismului narativ, are o fluiditate de invidiat.

Salamandre este o poveste a patru personaje asimilate câte unui anotimp și, totodată, este o poveste a societății noastre și, nu doar atât, a percepției inconștiente despre societate. Personajele, deși acest lucru nu este evident de la început, sunt strâns legate la nivel biografic și al destinului.

Primul dintre ele, Antonie Varitz, un chirurg interlop care conduce piața traficului de organe, nu doar din România, are ceva din aerul unui dictator sud-american, desprins parcă direct din Augusto Roa Bastos, același amestec de aroganță, cruzime, ambiție, dar și fragilitate, cu multe zone traumatice care îl transformă într-un psihopat atipic, de care te poți atașa, în ciuda repulsiei pe care ți-o provoacă. Lumea mafiotă în care se învârte este tipic estică, seamănă cu aceea rusească sau ucraineană post-sovietică descrisă de Kurkov, de exemplu, dar miza cărții nu este acolo și destinul lui Varitz se va întrerupe brusc printr-un act de justiție naturală.

Al doilea personaj care intră în scenă, Ida, dansatoare, dar nu numai, artist plenar preocupat de conceptul artistic în sine și cu o predispoziție astrală pentru aventură, este introdusă printr-un stil fragmentar care mizează pe un tip de așteptare a ceva necunoscut și fantastic care trebuie să se întâmple. În primele pagini atmosfera e aproape strugatskiană. Și că ceva se întâmplă, doar că nu ceea ce ne-am fi așteptat noi și nici ea, misterul și tensiunea de la început transformându-se rapid într-un thriller violent și absurd. Acest absurd însă funcționează perfect ca un turnesol pentru psihologiile profunde ale personajelor.

Revista Pressei

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt curios

Îl vom cunoaște apoi pe Sebastian, un arhitect subversiv în mod pervers, patologic aproape, a cărui frustrare se manifestă artistic, aducând în discuție termeni de supunere și control, viață privată, viață la comun, dominare, libertate de gândire și altele. Este primul moment în care intenția teoretică este confirmată, deși ea putea fi dedusă mai repede. Și pentru a fi întărită întreaga poveste este răsturnată și deturnată într-un cadru ușor distopic în care lumea este văzută ca un uriaș cinema, cu referire directă la Baudrillard și la teoria copiilor fără original.

În fine, ultimul personaj, Elena, personaj fantomatic, fantastic, cu accente poetice, vine să închidă cercul și să facă conexiunile finale cu toate celelalte. Parcursul Elenei, dus înspre delir schizoid și psihotic, cu influențe mistice (Maria Egipteanca fiind principalul model) ne-o relevă ca fiind fosta soție a lui Varitz (responsabil pentru boala ei psihică) și cea care o va răpi și ataca pe Ida, care Ida, în urma acelei experiențe, va deveni motor al experimentului social în cadrul căruia îl cunoaștem pe Sebastian. 

Pare întortocheat, dar nu e, e doar inteligent construit. Și cum spuneam la început, miza, dincolo de poveștile fabuloase ale personajelor, este în altă parte. Toate aceste povești au în substrat teme filosofice, profunde, l-am pomenit deja pe Baudrillard, dar ar trebui să vorbim și despre Walter Benjamin și teoria sa despre montaj și șoc. Pentru Benjamin, istoria este un montaj de mici și bruște catastrofe care produc șocuri dialectice, psihice și fizice. Și exact asta ne prezintă și Liviu G. Stan în istoriile sale, care exact ca un montaj sunt structurate și prezentate. Dar e un montaj fin, totul se leagă, deși totul este teribil de înșelător. Nu există nimic autentic, doar simulacre care înlocuiesc realitatea și ne consumă. O percepție a unei existențe senzoriale, dincolo de cea fizică, care reconstruiește spațiul și lumea, rearanjează/rescrie sensul realității prin fragmente de viață interșanjabile.

Aici este miza, însă este una discretă, teoria niciodată nu ia locul prozei care e scrisă impecabil stilistic, cu observații tăioase și limpezi care provoacă gândirea și imaginația, totul traversat de un flux vital autentic, puternic, mereu pe muchia degradării și a ratării.

Și da, salamandrele sunt printre cele mai spectaculoase ființe, maestre ale camuflajului și supraviețuirii, trăiesc și pe pământ și în apă, cu un colorit viu, superb, dar otrăvitoare.

*Liviu G. Stan, salamandre, Litera, 2021

Poțifacediferența.

Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
3€
5€
10€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

3.5% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 3.5% să meargă către articolele și newsletterele noastre, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Trebuie să completezi doar secțiunea I, cu datele tale personale.

Apoi depune-l la ANAF până pe 25 Mai, la organul fiscal de care aparții, fie direct, fie prin scrisoare recomandată.

Poți găsi aici lista adreselor.

REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios
Celemaicititearticole
Loading...
Loading...
Loading...
Loading...