Raid în județul "care nu există"

În prima zi de campanie electorală, am dat o raită prin Sălaj, județul despre care cei mai serioși specialiști în dezinformare, băieții de la Times New Roman, susțin că nu ar exista.

Ce am aflat sigur este că Sălajul există. Despre campania electorală însă, nu băgăm mâna în foc.

*

În Pericei, comuna în care a copilărit premierul Dacian Cioloș, e-o liniște plăcută de „vară la țară”. Oprim la prima clădire pavoazată cu steaguri, crezând că e Primăria.

Curtea e străbătută de straturi plivite și săpate. De fapt, aveam să descoperim, oamenii din Pericei sunt pasionați de grădini și de flori.

La școală tronează, roșcată și pântecoasă, o ceapă monumentală, pusă pe soclu în 2007. În acel an, la prima ediție a Festivalului Cepei, comuna Pericei a intrat în Cartea Recordurilor cu o cunună împletită din 45.000 de cepe, lungă de 4.518 metri.

O luăm încet spre Primărie, pe o uliță flancată de rondouri cu flori și de petice de gazon îngrijit. E liniște, cald, și din toate părțile te atacă fragile tije de iriși, panseluțe multicolore, tufe de trandafiri și corole cărămizii.

Un fecioraș cu ghiozdan în spate pedalează până în fața unei case, frânează brusc, lasă bicicleta în fața porții și dispare. Ne uităm la ulița pustie, apoi, obsesiv, la bicicletă.

Suntem, pesemne, marcați de legenda urbană care spune că, atunci când nu e legată bine cu un lanț sau chiar două, bicicleta ar suferi de ceea ce se numește dispariție spontană.

În fața Primăriei, două panouri albe așteaptă chipuri de candidați. Viceprimarul Jozsa Tibor ne explică răbdător că la Pericei e unul dintre cei mai vechi primari din județ – ales și reales din 1992 încoace.

Competiția din acest an e atât de acerbă, că PSD nici măcar nu s-a obosit să-și mai desemneze un candidat.

Apoi, Josza ne duce la un centru afterschool construit din fonduri europene, unde 50 de copii din familii defavorizate mănâncă zilnic o masă caldă, apoi își fac lecțiile și se joacă sub supravegherea profesorilor. Clădirea e nou-nouță și înțesată, cum altfel, de flori.

„Noi așa ne-am gândit, să avem grijă de copiii noștri. Că ei sunt viitorul. De la noi n-au prea plecat tinerii, avem mereu una sau două clase întâi, pentru că sunt locuri de muncă. Cine vrea să muncească are ce”, spune vicele.

Ne înșiră pe degete afaceri locale: în Pericei funcționează două stații de beton, cea mai mare tinichigerie din județ, vreo cinci tâmplării, un service auto. Plus ceapa, care-și are fieful aici.

„Sunt oameni care fac naveta în Pericei să muncească”, mai zice Jozsa.

Ca să nu obosim cititorul, iată veștile bune, pe scurt. Satul Pericei – centrul comunei – are canalizare, punct de informare turistică, bază sportivă și două cămine culturale. Plus gaz, introdus printr-un parteneriat public-privat.

Peste drum de Primărie e un bloc cu apartamente de serviciu, unde oamenii care aduc „materie cenușie” în comună pot să locuiască fără chirie: există o Hotărâre de Consiliu Local în acest sens.

Acum, în bloc stau medici, educatoare și profesori.

Mai departe, comuna Pericei așteaptă de 5 ani să binevoiască Ministerul Mediului să îi aloce fondurile europene, câștigate deja, pentru o pistă de biciclete de-a lungul comunei.

Pe când să plecăm, drumul e blocat – o doamnă răsărită din cupa unui buldo-excavator schimbă ghivecele cu flori agățate pe stâlpii de curent.

„A fost o furtună și a distrus unele flori, așa că le înlocuim. Chiar dacă suntem la țară, ne place frumosul„, explică viceprimarul.

Ne uităm la el, așa, pierduți într-o amintire: pe vremea primarului Sorin Apostu, clujenii au plătit vreo 3 milioane de euro pentru panseluțe invizibile.

Și campania electorală?

„Vai de mine, doamnă, noi am intrat în campania electorală în 6 iunie 2012, când am câștigat alegerile. Păi e neserios să faci treabă doar o lună la patru ani”.

După Pericei, am străbătut o seamă de sate unde nu se auzise nimic despre campania electorală. Asta și pentru că bannerele și mesh-urile care, altădată, împânzeau șoselele au fost interzise anul acesta de Autoritatea Electorală Permanentă.

De găsit un candidat, am găsit, totuși, la Zalău. Se pusese, din start, pe locul al doilea.

În rest, Zalăul e cum îl știți, un orășel cu multă verdeață, fântână arteziană „pă platou” și păduri de jur împrejur.

Un loc bun de făcut copii – de unde și piesa unui rapper local, cu refrenul devenit celebru: Zalău, Zalău, tăți îs din Zalău.

Din raidul nostru nu putea lipsi Jiboul – important nod feroviar, situat pe magistrala 400. Puțină lume știe, dar aici locuiește cel mai mare haijin din România.

Pe când am ajuns, tocmai se limpezea cerul – așa că panourile albe pentru afișajul electoral erau murate.

Oricum, mandatul de primar la Jibou nu vine cu noroc. Ultimul ales a fost condamnat la un an de închisoare cu suspendare pentru conflict de interese. Dăduse contractul de cornuri pentru elevi unei firme în care fiul său este acționar.

Viceprimarul care i-a preluat atribuțiile, Ana Indreieș de la PSD, e acum candidatul PNL pentru primărie. A migrat subit.

Așa că PSD și-a nominalizat un candidat nou – Dan Ghiurco. Sloganul său este „Toți, împreună avem o singură misiune: UN ORAȘ PROSPER!”. Pe pagina de Facebook a organizației județene, Dan Ghiurco apare în postere însoțind citate celebre.

E grea campania asta, și s-a mutat din stradă pe rețelele de socializare. Chiar și-n Sălaj, pe cel mai serios candidat l-am descoperit pe un banner al Poliției Române, cu sfatul – Alege viața!.