PSD, vinovat până la proba contrarie. Fostul preşedinte al CCR explică modificările aduse legilor penale

Directiva 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului European privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale.

Aceasta este denumirea completă a Directivei pe care coaliția PSD-ALDE o foloseşte ca pretext pentru o amplă modificare a legilor penale.

Este o normă europeană adoptată în 9 martie 2016, referitoare la respectarea drepturilor omului în cursul procedurilor judiciare. Statele din UE trebuie să respecte spiritul acestei Directive, dar fiecare alege "litera" în care o pune în practică.

Parlamentarii puterii de la Bucureşti profită de această marjă de manevră ca să castreze puterea judecătorească.

Într-un interviu pentru PressOne, Augustin Zegrean, fost președinte al Curții Constituționale, spune că ceea ce face Parlamentul este o "bulversare absolut inutilă":

Ce trebuiau ei să facă era să pună de acord dispozițiile din Codul Penal și Codul de Procedură Penală care au fost declarate neconstituționale cu Deciziile Curții. Dar văd că tocmai asta nu îi preocupă. Îi preocupă cu totul alte probleme.

Fostul preşedinte al CCR Augustin Zegrean. Foto: Octav Ganea / Inquam Photos

"Prezumţia de nevinovăţie e veche de când lumea"

Nevinovat până la proba contrarie – astfel poate fi rezumat principiul după care oficialii de la Bruxelles speră ca statele membre ale UE să se ghideze în tratarea propriilor cetăţeni.

Spunem "speră" și "să se ghideze" din două motive:

  • o Directivă precum cea invocată de PSD pentru modificarea legilor penale este, mai degrabă, un cadru pentru ţările UE;
  • respectarea prezumției de nevinovăție este o țintă, dar fiecare stat are dreptul de a alege calea prin care urmăreşte acest ideal.

Concret: nimeni nu ne cere ca, pentru respectarea principiului prezumției de nevinovăție, să modificăm Codul de Procedură Penală.

În schimb, trebuie să ne asigurăm că legislația românească include măsuri de protejare a persoanelor care ajung în boxa acuzaţilor – preventiv, pentru ca aceia care se vor dovedi nevinovați să nu aibă viața iremediabil distrusă.

Judecătorul Augustin Zegrean spune însă că nu inventează PSD roata:

Prezumția de nevinovăție nu s-a inventat astăzi, nici acum trei ani, nici Comisia Europeană nu a inventat asta.

Prezumția de nevinovăție e veche de când lumea, și e bine că e așa. Legislația noastră este racordată la principiul ăsta. Nimeni nu poate spune că nu a beneficiat de prezumția de nevinovăție, în România, în ultima sută de ani.

 vii să spui că trebuie să modifici legea ca să o pui de acord cu o directivă care se referă la prezumția de nevinovăție înseamnă să negi tot ce a fost până acum.

Până acum duceau la închisoare nevinovați?

Ce ţări au transpus Directiva

Faptul că modificarea legilor penale nu este obligatorie reiese din precizările publicate pe EUR-Lex, site-ul oficial care cuprinde legislația europeană.

Aici sunt menţionate trei ţări care au efectuat modificări de legislație conform Directivei – Spania, Franța, Cehia. Se poate observa că, în cazul acestor țări, transpunerea Directivei nu vizează, în niciun caz, doar legile penale.

Printre legile pe care cele trei state le modifică se numără: Codul Civil, cele care privesc responsabilitatea penală a minorilor, dreptul la demnitate, la propria imagine, la viața privată.

 "Interesul public" s-a pierdut pe drum

În proiectul de modificare a legilor penale care se află pe masa Comisiei speciale conduse de Florin Iordache, fiecare amendament face trimitere la unul sau mai multe articole din Directiva 2016/343.

Conținutul articolelor nu apare însă.

La punctul 1, un amendament PSD-ALDE introduce, la articolul 4 din Codul de Procedură Penală, o interdicție care nu prevede nicio excepție.

Amendamentul sună așa:

În cursul urmăririi penale și al judecării cauzei în procedură de cameră preliminară sunt interzise comunicările publice, declarațiile publice, precum și furnizarea de alte informații (...) Încălcarea acestei obligații este infracțiune și se pedepsește, potrivit legii penale.

Însă Directiva este cu mult mai nuanțată și prevede excepții atunci când este vorba despre interesul public:

Obligația de a nu se referi la persoanele suspectate sau acuzate ca fiind vinovate nu ar trebui să împiedice autoritățile publice să publice informații privind procedurile penale în cazul în care acest lucru este strict necesar (…), cum ar fi în cazul în care materialele video sunt făcute publice și publicului i se solicită să ajute la identificarea autorului presupus, sau în interes public (...)

În proiectul PSD-ALDE nu există nicio excepție.

Practic, publicarea unui material video, chiar dacă s-ar face cu scopul de a cere ajutorul oamenilor în identificarea unui suspect, ar fi considerată infracțiune.

Augustin Zegrean crede că asta este "o iluzie":

Acum, în era informaticii, să mai crezi că poți ține ceva ascuns mi se pare cel puțin de prost gust. Cum mai poți să ții ascuns?

Noi știm instant și ce se întâmplă în America sau în China sau în Australia. Ştim despre un român care e condamnat la moarte undeva în Asia și mai poți să ții ascuns în România ceva? Este o iluzie.

Dacă pui pedeapsă pentru așa ceva, înseamnă că toată lumea o să intre la închisoare, pentru că sigur se va ști despre toate astea.

Când vrei să stabilești o interdicție care se și pedepsește dacă este încălcată, trebuie să vezi dacă ea poate fi respectată, în primul rând.

Ca sintagmă, interesul public nu apare nici măcar o dată în cadrul proiectului de modificare a Codurilor depus de PSD-ALDE.

Spre deosebire de alte amendamente, care sunt însoțite de explicații din partea autorilor, acesta a fost depus fără justificare.

Fostul președinte CCR explică:

Interesul public trebuie să fie în mintea oricărui om care face legi. Toată lumea trebuie să țină seama de interesul public.

Este interesul publicului să nu știe cât se fură și câte se întâmplă? Îl ferim, nu? Îl ferim ca să nu se supere când află că unii și alții fură.

Cătușele – spaima parlamentarilor

Un alt amendament PSD-ALDE prevede că, până la o sentință definitivă...

  • este interzisă prezentarea publică a suspecților purtând cătușe sau alte mijloace de imobilizare (…) de natură a induce în percepția publică că acestea ar fi vinovate de săvârșirea unor infracțiuni.

Astfel, până când judecătorul nu dă un verdict, imaginile care îl prezintă pe încătușat fac obiectul unei interdicții de la care nu există excepții.

Numai că, şi în acest caz, Directiva UE este cu mult mai nuanțată. Ea prevede, la punctul 20), că autoritățile ar trebui să se abțină – deci, nu este o interdicție absolută – de la prezentarea unor astfel de imagini, dar lasă o portiță:

  • cu excepția situațiilor în care aceste măsuri sunt necesare din motive specifice cauzei, fie legate de securitate, inclusiv de împiedicarea persoanelor suspectate de a se răni sau de a-i răni pe alții ori de a distruge bunuri de orice tip (…).

În varianta actuală a proiectului PSD, este posibil ca o astfel de fotografie să fie cenzurată, chiar dacă suspectul nu este, de fapt, încătușat. Foto: Octav Ganea / Inquam Photos

Suspectul devine arbitru al dreptății

 Orice suspect poate participa la audierea martorilor și poate cere să fie anunțat când procurorii încep urmărirea penală!

Nu este o glumă, ci o completare, propusă de PSD-ALDE, a articolului 83 din Codul de Procedură Penală.

Despre acest amendament, Forumul Judecătorilor din România și Asociația Procurorilor au spus deja că este extrem de riscant, pentru că:

Martorii vor fi intimidați de prezența autorului infracțiunii, mai ales în situațiile în care se află în relație de subordonare față de acesta.

Cele două asociaţii subliniază că aceste cazuri sunt mai ales acelea care privesc dosare de corupție sau de abuz în serviciu.

Foarte interesantă este motivarea PSD-ALDE de la acest amendament. Practic, coaliția de la putere spune că suspectul poate contribui astfel la aflarea adevărului, pentru că el ar fi "cel care cunoaște cel mai bine circumstanțele faptei".

Este necesar ca inculpatul să aibă dreptul de a participa la efectuarea oricărui act de urmărire penală la care dorește să participe în cursul urmăririi. Astfel, acesta este cel care cunoaște cel mai bine circumstanțele faptei și poate să exercite efectiv apărări, având în vedere că avocatul nu știe ce cunoaște un martor și ce ar putea fi acesta întrebat astfel încât să se afle cât mai rapid și mai corect circumstanțele faptelor săvârșite.

Imagine de la lucrările Comisiei speciale conduse de Florin Iordache (în plan îndepărtat). Foto: Lucian Muntean

Din ultimul fragment reiese că, de fapt, parlamentarii PSD-ALDE vor ca inculpatul să adreseze întrebările, pentru că avocatul nu știe ce cunoaște un martor.

Și aici, Directiva spune altceva, şi anume că este rolul acuzării, deci al procurorilor, să aducă probe care demonstrează vinovăția suspectului, iar prezumția de nevinovăție s-ar încălca dacă se cer doar din partea apărării probe care să dovedească nevinovăția.

Însă, precizează Directiva, toate astea ar trebui făcute fără a se aduce atingere (…) independenței autorităților judiciare atunci când evaluează vinovăția persoanei suspectate sau acuzate (…).

Asta contrazice flagrant ideea PSD de a aduce suspectul la aceeași masă cu martorul sau chiar cu victima și de a-i mai şi permite să adreseze întrebări.

Augustin Zegrean desființează acest amendament:

În faza de urmărire penală nu se poate lucrul ăsta, pentru că nimeni nu o să mai depună niciodată, nimic, de teamă.

Chiar dacă ăla intră la închisoare, rămân alții pe afară care îl pot sancționa pentru ce a depus. Oricum, în faza de judecată se întâlnește inculpatul cu martorii.

Procedura e așa: dacă inculpatul vrea, poate să se judece numai pe probele administrate în urmărirea penală, dar, dacă nu este de acord, se reia în fața judecătorului și acolo oricum se întâlnește cu martorii.

Dar dacă sunt probleme cu martorii, se poate folosi procedura aceea cu martori protejați.

Or, în faza de urmărire penală, dacă scrie în lege că trebuie să fie de față, cum ar mai putea să fie martori protejați?

Dreptul absolut la tăcere

Un alt punct în care coaliția PSD-ALDE ar vrea să încalce Directiva 2016/343 se referă la dreptul unui suspect de a nu se autoincrimina.

Parlamentarii puterii propun un amendament care prevede că un martor sau un suspect poate refuza să vorbească și se impune ca acest drept să fie menținut și atunci când este chemat ca martor în fața organelor judiciare.

Directiva insistă, într-adevăr, asupra dreptului unui om de a păstra tăcerea asupra aspectelor care l-ar putea învinovăți.

Dar:

la punctul 26) din preambulul textului, Directiva spune că suspectul sau martorul trebuie totuși să coopereze când vine vorba despre identificarea persoanelor suspectate sau acuzate.

În textul propus de parlamentarii puterii nu apare nicio trimitere la această excepție.

Judecătorul Augustin Zegrean ne-a explicat că aici este vorba despre o suprareglementare:

Tăcerea nu poate fi sancționată. Eu știu la ce vă gândiți: omul nu profită de acest drept fiindcă se teme că după aceea va fi persecutat că nu a vrut să spună. Nimeni nu este obligat să își recunoască vinovăția.

Percheziții ca la piață, cu "listă de cumpărături"

Un alt amendament controversat este cel care prevede faptul că procurorii sunt obligați, înainte de o percheziție, să spună ce caută.

Mai mult, prevederea este însoțită de o alta potrivit căreia, în lipsa unor astfel de precizări punctuale, orice acte întocmite pe baza constatărilor făcute în urma perchezițiilor ar fi lovite de nulitate.

Aici, Forumul Judecătorilor și Asociația Procurorilor spun limpede că textul nu are nicio legătură cu Directiva.

Într-adevăr, Directiva nu cuprinde nici o singură mențiune cu privire la percheziții. Nu este clar nici cum ar proteja asta demnitatea inculpaților, dar cert este că încurcă ancheta.

PSD explică astfel amendamentele:

  • Se impune ca identificarea obiectelor sau persoanelor căutate la percheziție să fie precis efectuată, pentru a se evita efectuarea perchezițiilor în orb de către organele judiciare, în speranța că poate se va ceva compromițător la persoana al cărui domiciliu este percheziționat (n.r. − greșelile de scriere aparțin autorilor amendamentului).

  • Se impune ca această mențiune să existe în mod expres, deoarece organele judiciare trebuie să facă percheziții pentru a ridica probe ale unor infracțiuni, iar nu pentru a căuta infracțiuni la persoane "țintite".

Cătălin Rădulescu (în stânga), unul dintre parlamentarii care susțin modificarea Codurilor penale. Foto: Lucian Muntean

Interceptările, scoase din joc

Un alt amendament care nu are nicio legătură cu Directiva europeană invocată este cel prin care PSD-ALDE vrea să elimine folosirea altor înregistrări decât cele efectuate de părți ca mijloace de probă.

Aici ar intra și interceptările. Parlamentarii care au depus amendamentul au următorul raționament:

Se impune modificarea dispozițiilor art. 139 referitoare la supravegherea tehnică în sensul că doar înregistrările efectuate de părți pot constitui mijloace de probă. (...)

Legea nu trebuie să permită și să legitimeze comportamente de genul: o persoană înregistrează o terță persoană în scopul de a o determina ulterior la un anume tip de atitudine sau poartă o discuție despre un terț și conduce discuția astfel încât acreditează ideea că terțul a săvârșit o faptă penală, iar ulterior prezintă această înregistrare organelor de urmărire penală integral sau parțial, pentru a obține diverse beneficii judiciare sau în scop de răzbunare.

Pentru judecătorul Augustin Zegrean, ideea este greșită din start, pentru că nu se prevede ca excepție nici măcar situația în care există un mandat de ascultare în baza căruia suspecții sunt interceptați:

Atunci, cel care este ascultat în baza unui mandat de ascultare? Nu mai poate fi constituită probă înregistrarea aia?

Eu am fost întotdeauna împotriva interceptărilor nelegale, și știţi că am dat decizia aceea prin care am scos din procedura penală textul care permitea serviciilor secrete să facă urmărire penală, în sensul de a asculta și a înregistra, și s-a trecut tot serviciul ăla de ascultări la Poliție și la Parchet.

Dar să le scoți complet, în era asta, să nu mai poți folosi înregistrările mi se pare exagerat.

În toată lumea se folosesc înregistrările ca mijloc de probă. Dar, sigur, cele legal făcute trebuie să poată fi utilizate ca probe pentru că sunt infracțiuni care se comit cu calculatorul.

Ce faci cu alea? Uitați-vă că nu se mai fură banii cu valiza, acum se fură cu calculatorul.

"Legile astea nu vor trece de CCR"

În interviul acordat PressOne, judecătorul Augustin Zegrean a mai spus că, în opinia sa, Comisia de la Veneția trebuia consultată înainte ca proiectul să ajungă în Parlament, iar ministrul Justiției ar fi trebuit să se implice mai mult, chiar să își asume transpunerea Directivei.

Trebuia să aibă un proiect − cel puțin înainte de a-l trimite la Parlament, la vot, acolo ar fi trebuit să consulte Comisia. Nu este o obligație, dar așa ar fi fost elegant și normal, pentru că noi am avut întotdeauna o relație bună cu Comisia de la Veneția. Începând de la redactarea proiectului de Constituție, în '91, și până în zilele noastre, i-am consultat și ne-au dat întotdeauna sfaturi bune.

Ei nu obligă la nimic, ei dau doar opinii și nu strica încă o opinie în plus, mai ales că ministrul Justiției este membru în Comisia de la Veneția.

Nu înțeleg de ce ministrul Justiției a lăsat din mână toată problema asta. Să modifici Codul Penal, iar Guvernul, ministrul Justiției să nu aibă nicio implicare mi se pare cel puțin un semn de întrebare.

Totuși, Zegrean consideră că proiectul PSD-ALDE are toate șansele să fie respins. "Am convingerea că legile astea nu vor trece de Curtea Constituțională", a încheiat Augustin Zegrean.