PSD, amenințat chiar și de cele mai timide reforme, vrea să rupă coaliția. Premierul Bolojan le face munca mai ușoară

Adrian Mihălțianu

Publisher

Eșecul lui Daniel Băluță în alegerile locale din București pare a-i fi energizat pe liderii PSD, care vor să-l facă uitat cât mai repede, în special prin punerea tuturor tunurilor pe USR, alt pierzător în alegerile de duminică.

Problema n-ar fi fost lipsa de încredere a bucureștenilor într-un politician care aproape n-a reușit să mai convingă nici măcar în sectorul propriu, ci „mesajul apolitic”, care a fost „mai slab decât celelalte”.

Contează mai puțin că mesajul câștigătorului a fost cât se poate de apolitic și orientat spre realizări sau că cei trei concurenți care s-au axat pe o comunicare puternic politizată n-au reușit o treabă mai bună decât domnul Băluță.

Contează mai mult ca liderii din teritoriu să nu migreze în masă spre AUR, odată ce digeră această nouă înfrângere PSD, în special în cartierele sărace ale Bucureștiului, acolo unde candidata AUR a reușit să ia fața social democraților. Frica asta îl energizează pe Sorin Grindeanu, pentru că dacă nu demonstrează imensei structuri de baroneți și potentați locali că va fi ferm în control anul viitor, riscă să fie aruncat fără menajamente sub tren, la fel ca foștii lideri PSD.

Într-un context geopolitic absolut devastant pentru proiectul european, liderii PSD par să se privească tot mai des în oglindă, să-și dea palme și să se întrebe: „da’ ce ne-a apucat, fraților, să fim tocmai noi apărătorii democrației liberale?”

Treziți din visul în care au încercat să pară un partid social-democrat spălat, capabil să meargă la braț cu alte partide social-democrate europene, pesediștii vor acum să nu mai sufere pe motivele stupide ale respectării statului de drept (ce e aia?), ale luptei împotriva corupției (când președintele SUA primește un avion cadou, oare noi suntem mai prejos?) sau ale admonestărilor de la liderii europeni (să ne lase, iată, nici Trump nu-i suferă).

Exemplele lui Viktor Orban și Robert Fico le arată că instrumentele financiare ale Europei nu sunt atât de puternice pe cât au crezut și că țările astea pot merge chiar și din inerție o vreme, chiar dacă liderii lor sufocă orice urmă de democrație veritabilă la interior.

PSD are, de altfel, o mare dilemă strategică: dacă continuă pe drumul stângii europene, intră pe un curs de coliziune cu americanii și cu miliardele pe care aceștia sunt astăzi dispuși să le pompeze în partidele extremiste și în oamenii lor, în condițiile în care ei oricum nu prea au mare legătură cu social-democrația europeană, ci mai degrabă cu mafiile și oligarhiile tipice țărilor asiatice.

În plus, electoratul care i-a tot votat vreme de 35 de ani migrează puternic spre AUR, POT și SOS, care îi cuceresc cu un mesaj mesianic și antisistem, în care PSD e rareori la primire. Creația PSD, făcută tocmai ca ei să pară spălați și de încredere în fața europenilor prin comparație cu urâții extremiști, este acum mai puternică și tot mai neascultătoare. În fond, de ce ar mai sta să primească atenții și indicații în culise, când pot juca direct pe scena mare?

Am mai văzut filmul ăsta, iar de fiecare dată PSD a reușit ce și-a propus. Iar asta, chiar în vremea în care presiunile externe - atât de la UE, cât și din partea SUA - erau majore. Acum, când deja se pierd miliarde de euro din bani europeni fără ca electoratul să-i penalizeze cumva pe cei responsabili, iar SUA nu mai sunt interesate în ficțiunea statului de drept, e timpul să pivoteze cu și mai mare putere.

Va reuși Bolojan și mâna de oameni puși pe reformă în guvern să reziste acestui asalt - care de altfel va fi dublat de cel din interiorul PNL, cu precădere al aripii care consideră că are „intrare” și mai bună la administrația Trump? Vor reuși oare cei din USR să se trezească din pumni și să învețe măcar ceva din ce le-a spus electoratul la ultimele alegeri?

Din păcate, șansele sunt minime. Guvernul Bolojan însuși este acuzat - pe bună dreptate - de zeci de organizații de media și ale societății civile că este din ce în ce mai opac și agresiv în relația cu presa. Chiar și câștigătorul alegerilor de duminică din București, Ciprian Ciucu, refuză în continuare să vorbească despre contractele PNL cu mass-media, din bani publici. Toate cererile pe legea accesului la informația publică sunt respectate cu mare întârziere, iar jongleriile făcute de echipa Bolojan cu numiri în funcții cheie nu diferă prea mult de metehnele celor de la PSD.

În acest context, poate că o prăbușire a coaliției de guvernare și o trecere în opoziție a PNL, USR și UDMR la început de primăvară va fi mai degrabă o șansă pentru aceste partide să treacă prin procesul de reformă absolut vital. Sau, de ce nu, de disoluție acolo unde efectiv cancerul e atât de metastazat încât nu mai poate fi înlăturat fără să omoare gazda.

Noua programă școlară pentru Limba și literatura română de clasa a IX-a: dispar scriitorii contemporani și nu sunt incluse autoare 

În noua propunere de programă școlară pentru Limba și literatura română la clasa a IX-a, cultura „relevantă” este produsă doar de autori din secolele XVI–XIX, exclusiv bărbați.

3 calități-cheie care ar trebui să definească viitorul primar general al Bucureștilor

Indiferent cum ar sta lucrurile, aș vrea un singur lucru. Să văd că, pe 7 decembrie, bucureștenii înșiși vor arăta că sunt obsedați de binele acestui oraș, că nu mai acceptă corupția și că vor să-și negocieze foarte dur și activ interesele cu oricine vine la Primărie, pe termen lung.

România va rata ocazia de a se reforma, iar venirea la putere a unei coaliții PSD-AUR sau PSD-PNL-UDMR cu expulzarea reformiștilor ar face enorm de mult rău țării pe termen mediu și lung.

Însă, pe măsură ce trec zilele, este tot mai puțin probabil că premierul Bolojan și cei care par a fi doritori de reformă să înțeleagă că singura lor forță stă în electorat, nu în rețelele mafiote pe care tocmai ei trebuie să le deranjeze.

Că singura lor cale prin care pot reforma cu adevărat România stă în puterea de a comunica cu cei pentru care iau aceste măsuri. În primul rând prin onestitate cu presa, ultima care îi mai trage la răspundere.

Și că, dacă nu coboară urgent în stradă, printre oameni și printre cei care le pot pune întrebări incomode, turnul lor de fildeș din palatul Victoria se va nărui mai repede decât cred. Cu toate consecințele devastatoare pentru România.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€