Pride cu amenzi, familii fără acte. Unde a ajuns România cu drepturile LGBT

Norbert Nemeș

În România, discuția despre drepturile persoanelor LGBT trece rapid de la chestiuni teoretice la unele cât se poate de practice: ce se întâmplă dacă omul alături de care ai trăit ani întregi ajunge în spital?; ce faci atunci când statul nu vrea să îți recunoaște relația?; poți organiza un eveniment tip Pride fără să primești amendă? 

Unele răspunsuri se caută de ani întregi. Altele au ajuns între timp în instanțele din România sau de la nivel european. PressOne a vorbit cu reprezentanții asociției Accept, ai Avocatului Poporului și ai Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) pentru a vedea cum stăm, în 2026, cu drepturi LGBT. 

Cel mai homofob oraș din România? 115 trasee propuse și niciunul acceptat

Un caz aparte îl reprezintă Oradea. Ca să înțelegem ce se întâmplă în vestul țării, trebuie să facem un salt în timp.

Primul Oradea Pride a avut loc în 2023, la scurt timp după înființarea ARK Oradea, o organizație locală pentru drepturile persoanelor LGBT. Atunci, nici măcar nu era vorba despre un marș propriu-zis, de vreme ce evenimentele urmau să aibă loc la interior. Chiar și așa, organizații religioase locale au rezervat pentru o lună piețele, parcurile și scuarurile centrale din oraș.

Un an mai târziu, în 2024, ARK a încercat să organizeze un „Pride Park”, un eveniment în aer liber, cu activități dedicate comunității LGBT; la fel, fără un marș propriu-zis. După ce varianta inițială a picat, organizația a propus alte șase parcuri din oraș. Răspunsul primit a fost că toate erau deja rezervate pentru evenimente religioase. 

Istoria Oradea Pride începe în 2023, iar încă de la prima ediție organizatorii s-au lovit de obstacole din partea administrației locale. FOTO: Council of Europe Commissioner for Human Rights

În ziua respectivă, membrii ARK au mers să verifice spațiile și spun că nu se desfășura niciun eveniment. Pride Park nu a mai avut loc, iar un protest organizat, în schimb, în fața Primăriei, s-a încheiat cu o amendă.

Abia în 2025 a venit prima încercare de a organiza un marș. ARK a propus 11 trasee și s-a declarat deschisă inclusiv la alte variante. Primăria le-a respins pe toate, invocând lucrări urbane sau alte evenimente deja aprobate. Administrația a susținut că decizia a fost una strict administrativă, în timp ce 46 de organizații civice au acuzat o formă de excludere sistematică.

În 2026, Pride-ul s-a lovit din nou de refuzul autorităților. De data aceasta, organizatorii au depus cereri pentru 115 trasee, astfel încât Primăria să poată alege o variantă disponibilă. Răspunsul negativ a venit, însă, cu câteva zile înainte de eveniment. 

Potrivit lui Victor Ciobotaru, director executiv Accept, în motivarea refuzului au apărut explicit și „morala publică” și „bunele moravuri”.

Organizatorii au făcut apoi o nouă solicitare, pentru un nou traseu notificat. Nici aceasta nu a dus la avizarea marșului, iar pe 25 iulie, participanții s-au întâlnit, totuși, pentru Oradea Pride.

Un marș pentru care „nu trebuie să ceri voie” să-l organizezi se termină cu 55 de amenzi 

După marș au venit și amenzile. 55 de participanți au fost sancționați cu sume cuprinse între 1.000 și 5.000 de lei. Printre cei amendați se află și Victor Ciobotaru, care a primit sancțiunea de 1.000 de lei. Alți participanți, inclusiv studenți și tineri, au primit amenzi de 3.000 sau 4.000 de lei, spune el.

EXPLICATIV. Ce trebuie să știe românii care nu și-au declarat banii făcuți în străinătate și se tem că vor primi decizii de impunere de la ANAF. Cui i se aplică cota de 70% pe veniturile făcute în altă țară

Românii care locuiesc și câștigă bani în altă țară, dar încă au rezidența fiscală în România, sunt vizați de ANAF.  Cine ar trebuie să ia măsuri? 

„Urgent caut șofer. Plata la încărcare”. Cum sunt recrutați prin TikTok șoferi români pentru transportul ilegal de migranți de la granițele UE

Românii care tranzitează Grecia au început să fie recrutați prin intermediul TikTok-ului pentru a transporta migranți din spațiul non-UE de la granița cu Turcia, până la granița cu Bulgaria. Reporterul PressOne a acceptat incognito să devină șofer de ocazie pentru un astfel de transport. A reieșit că e vorba de o rețea bine pusă la punct.

Motivul trecut în procesele-verbale este participarea la un eveniment neautorizat, spune Ciobotaru. El consideră că, prin cuantumul lor, amenzile depășesc simpla sancționare a participanților și devin o formă de descurajare a celor care vor să participe la Pride.

„La Budapesta (n.r. 2025) au participat 250.000 de oameni la un eveniment neautorizat, interzis, și nu s-a dat nicio amendă. La Oradea au participat câteva sute de persoane și 55 au primit amenzi”, spune Ciobotaru.

Felul în care autoritățile locale au tratat marșul este criticat și de Renate Weber, Avocatul Poporului, care a fost prezentă la Oradea în ziua Pride-ului. 

Aceasta explică pentru PressOne faptul că organizatorii unei manifestații doar notifică autoritățile locale în legătură cu organizarea unui eveniment, iar discuțiile ulterioare pot ține de lucruri precum traseul, orarul, siguranța participanților sau implicarea Jandarmeriei.

În cazul Pride-ului, Weber atrage atenția mai ales asupra momentului în care acestea au ales să analizeze solicitarea din partea ARK. Cererea fusese depusă cu o lună înainte, însă primarul și comisia responsabilă s-au întrunit abia cu două zile înainte de data programată pentru marș. 

„De ce spun că este o chestie care mi se pare chiar perversă? Păi, nu se poate să ai o asemenea întâlnire vineri și să iei decizia tot atunci, când marșul este programat să fie duminică. Nu mai ai nici timp să-l ataci în instanță, nici să ceri pe calea unei ordonanțe președințiale să se întâmple ceva”. 

Astfel, Avocatul Poporului crede că momentul în care a fost luată decizia nu a fost întâmplător. „Este cu intenție și, din punctul meu de vedere, e mai degrabă un abuz din partea autorităților locale decât o dorință de interpretare și implementare corectă”. 

„Un soi de profilare”. Cum au fost aleși cei amendați 

Una dintre cele mai mari întrebări din jurul marșului ține, însă, de felul în care au fost aleși cei 55 de participanți care au primit amenzi. La Oradea Pride au fost prezente între 400 și 700 de persoane, după estimările organizatorilor, însă doar o parte dintre ele au fost luate de jandarmi pentru a fi identificate și sancționate.

Victor Ciobotaru spune că a urmărit îndeaproape ce se întâmpla, tocmai pentru a se asigura că nu apar abuzuri în timpul identificării participanților și al întocmirii proceselor-verbale. A stat alături de mai multe dintre persoanele luate din mulțime și spune că a observat un tipar.

„Persoanele, în general, care erau țintite de amenzi, luate de către jandarmi, erau foarte tinere sau persoane trans”, spune directorul executiv al Accept. 

Ciobotaru spune că a încercat să afle de la jandarmi după ce criterii erau aleși oamenii din mulțime, însă nu a primit un răspuns. În același timp, la marș participau persoane de vârste și din medii diferite, de toate orientările sexuale, dar și diplomați și reprezentanți ai unor instituții ale statului.

La Oradea Pride au participat între 400 și 700 de persoane, potrivit organizatorilor. Doar 55 dintre ele au fost identificate și amendate, iar criteriile după care au fost selectate nu sunt clare. FOTO: Ambasada Spaniei în România

„Erau reprezentanții de la nouă ambasade, inclusiv doi ambasadori. Niciuna dintre aceste persoane, care erau din Corpul Diplomatic, nu au fost luate, amendate, nu au fost abordate în niciun fel de către jandarmi”, spune Ciobotaru.

Modul în care au fost selectați cei 55 a atras atenția și Avocatului Poporului. Instituția a deschis în august un dosar privind evenimentele de la Oradea și a cerut Jandarmeriei să explice criteriile după care au fost alese persoanele sancționate.

„Noi credem că a fost un soi de profilare pe care au făcut-o reprezentanții Jandarmeriei și am vrea să știm și noi de ce au fost selectate acele 55 de persoane”, spune Iulia Monica Acatrinei, consilieră în cadrul instituției Avocatului Poporului și titulara dosarului.

Pentru a putea verifica ce s-a întâmplat, Avocatul Poporului a cerut și conservarea înregistrărilor audio-video realizate de jandarmi în timpul intervenției. Instituția vrea să afle și cum au fost avertizați sau somați participanții și dacă modul în care au fost aplicate sancțiunile a asigurat un tratament nediscriminatoriu.

CNCD analizează modul în care Primăria Oradea a tratat Pride-ul

Pentru că modul în care autoritățile locale au tratat Oradea Pride poate ridica și problema discriminării, PressOne a cerut un punct de vedere și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD).

Instituția nu se poate pronunța, însă, asupra cazului. Cătălin Raiu, vicepreședinte interimar al CNCD, spune că încă din luna martie a fost depusă o petiție în care se reclamă faptul că Primăria Oradea nu oferă aprobările necesare pentru organizarea marșului Pride. Dosarul este încă în lucru, iar la sfârșitul lunii urmează o nouă audiere a părților.

Raiu spune că o poziție a sa asupra situației de la Oradea, înainte de finalizarea procedurii, ar putea pune în pericol imparțialitatea instituției. 

În schimb, acesta a transmis PressOne că, la nivel de principiu, dreptul de a protesta sau de a organiza un marș pașnic este garantat de Constituție și de CEDO, iar primăriile și poliția au „o libertate relativ limitată” de a restricționa un astfel de eveniment.

Mai mult, explică Raiu, statul nu are doar obligația de a nu interzice o manifestație, ci și pe aceea de a-i proteja activ pe participanți, astfel încât aceștia să își poată exprima ideile în siguranță.

Între timp, situația manifestațiilor Pride din România a ajuns și în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, organismul care supraveghează punerea în aplicare a hotărârilor CEDO. La reuniunea din 15–17 septembrie, în care a fost analizată implementarea unei alte hotărâri, Comitetul a cerut autorităților române să respecte standardele stabilite de Curte atunci când analizează solicitările pentru organizarea unor astfel de manifestații. Hotărârea rămâne în continuare sub supravegherea Comitetului de Miniștri. 

O familie în viața de zi cu zi, dar nu și în fața legii

Oradea Pride și lupta pentru dreptul de a organiza un marș sunt doar o parte dintr-o discuție mai largă. Până la urmă, unul dintre motivele pentru care oamenii ies în stradă la astfel de manifestații este tocmai revendicarea unor drepturi pe care încă nu le au. 

În România, cuplurile formate din persoane de același sex nu au în continuare nicio formă de recunoaștere juridică. Asta înseamnă că, dincolo de discuțiile despre egalitate sau despre adoptarea unui parteneriat civil, lipsa unei legislații produce probleme cât se poate de concrete pentru oamenii care trăiesc împreună.

Renate Weber vorbește despre cupluri care împart de ani sau chiar decenii aceeași locuință și aceleași cheltuieli, dar care, din punct de vedere juridic, nu beneficiază de protecția pe care ar presupune-o recunoașterea relației.

Dacă unul dintre parteneri moare, apar probleme legate de siguranța juridică a celui rămas. Dacă unul ajunge în spital, celălalt poate să nu fie considerat aparținător și să nu aibă acces la informații despre diagnostic sau la documentele medicale. Iar în familiile în care există și copii pot apărea alte dificultăți, inclusiv în relația cu școala sau grădinița.

În România anului 2026, familiile formate din cupluri de același sex trăiesc în continuare în afara unei forme de recunoaștere juridică. FOTO: ID 13810849 © Wideonet | Dreamstime.com

„Nu cere nimeni luna de pe cer, cere doar o legislație care să le recunoască acest trai în comun și să le asigure protecție juridică, tocmai urmare acestui trai în comun”, spune Weber.

Nu există voință politică în România pentru a legifera, „în ciuda inclusiv a deciziilor CEDO, a deciziilor Curții Europene de Justiție. Nimic nu interesează din punctul ăsta de vedere, ca și cum acestea nu ar fi obligatorii”, adaugă Avocatul Poporului. 

Fără o soluție legislativă, unele cupluri încearcă să obțină individual, prin instanță, recunoașterea unor drepturi. Avocatul Poporului a intervenit în astfel de procese în numele unor persoane care s-au căsătorit în afara țării și cărora autoritățile române le-au refuzat modificarea actelor de stare civilă. În cazurile în care instituția s-a implicat, spune Weber, persoanele respective au avut, în mare parte, câștig de cauză.

În prezent, Avocatul Poporului discută cu Accept despre alte situații asemănătoare. Weber estimează că sunt aproximativ zece cazuri în care persoane căsătorite în afara României încearcă să obțină în instanță modificarea actelor de stare civilă.

Într-unul dintre demersurile anterioare, instituția a primit și un răspuns pe care Weber îl descrie drept „halucinant” din partea Direcției de Evidență a Populației. Potrivit acesteia, autoritatea și-a motivat refuzul inclusiv prin faptul că recunoașterea căsătoriilor încheiate în străinătate ar fi discriminatorie față de persoanele care nu își permit să plece din țară pentru a se căsători.

„Fără comentarii. Adică ce să mai zicem?”, comentează Weber.

Diferența devine vizibilă atunci când problema nu mai privește o singură persoană, ci o întreagă categorie. Weber estimează că, în cazurile individuale care țin mai ales de administrația locală, aproximativ 90% dintre recomandările instituției sunt însușite. În schimb, spune că Avocatul Poporului are mult mai rar succes în fața administrației centrale, unde solicitările privesc de regulă schimbări de sistem.

O lungă istorie a unui parteneriat civil inexistent 

Discuția despre o formă de recunoaștere juridică a cuplurilor de același sex durează de zeci de ani în România și pare departe de a avea o soluție. 

Victor Ciobotaru amintește că o primă propunere de parteneriat civil a ajuns în Parlament încă din 2008, iar zece ani mai târziu, în contextul referendumului pentru familie, Accept și CNCD au lucrat la un alt proiect, susținut atunci de câteva zeci de parlamentari.

Nici acesta și nici propunerile care i-au urmat nu au dus însă la adoptarea unei legi.

„Avem câteva propuneri la momentul ăsta de parteneriat civil în Parlament, stau pe undeva prin sertare, și niciuna nu este dezbătută și supusă la vot. Ceea ce vorbește de la sine”, atrage atenția Ciobotaru. 

În lipsa unei soluții politice, o parte dintre schimbări au venit prin instanțele europene. În 2018, în cazul Coman, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis că România trebuie să recunoască statutul de soț al partenerului de același sex în contextul dreptului la liberă circulație și ședere.

În lipsa unei soluții legislative în România, o parte dintre drepturile cuplurilor de același sex au ajuns să fie recunoscute prin decizii ale instanțelor europene. FOTO: Marian Vejcik | Dreamstime.com

Cinci ani mai târziu a venit hotărârea CEDO în cauza Buhuceanu și alții împotriva României, pornită de 21 de familii și susținută de Accept. Ciobotaru, care s-a numărat printre reclamanți alături de partenerul său, spune că hotărârea obligă România să ofere cuplurilor de același sex o formă de recunoaștere și protecție juridică. Forma concretă rămâne, însă, la alegerea statului.

De la hotărârea din 2023 au trecut însă trei ani, iar Ciobotaru spune că nu vede niciun progres concret în legislație.

Tocmai această lipsă de progres a fost analizată și de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei. Este pentru prima dată când implementarea hotărârii Buhuceanu ajunge în fața Comitetului, spune Ciobotaru.

În urma analizei, Comitetul a cerut României să adopte măsuri legislative pentru recunoașterea și protecția juridică a cuplurilor de același sex și să prezinte un calendar pentru adoptarea lor. Până la modificarea legislației, autoritățile trebuie să ia și măsuri interimare pentru protejarea acestor familii. România va trebui să demonstreze până în iunie 2027 că a făcut pași pentru punerea în aplicare a hotărârii. 

Accept a obținut pentru această hotărâre o formă de supraveghere consolidată, ceea ce presupune o monitorizare mai atentă a măsurilor luate de stat. Organizația a transmis la rândul său Comitetului, de-a lungul timpului, informații despre stadiul implementării și un plan cu măsurile pe care consideră că România ar trebui să le ia.

„Problema nu este că statul român nu știe ce să facă, ci încearcă să tergiverseze cât mai mult momentul acesta”, consideră directorul Accept. 

Editor: Laura Popa