Paul Radu, jurnalist, co-fondator OCCRP, despre ce înseamnă să investighezi corupția și crima organizată: Întotdeauna simți că ar fi trebuit să faci mai mult

Redacția

Societatea civilă a jucat, de-a lungul timpului, un rol esențial în modelarea unui viitor mai bun pentru România. Prin programe care au pornit de jos în sus, actorii ei au demonstrat că transformarea durabilă vine din implicarea directă în comunități și din puterea exemplului. Fie că este vorba despre educație, implicare civică, mobilizare în situații de criză, dezvoltare economică, ONG-urile românești au contribuit la o Românie mai solidară și mai echitabilă. Această serie de articole pune în lumină poveștile unora dintre ele, evidențiind impactul lor asupra societății.

Un sprijin esențial pentru aceste organizații a venit din partea Romanian-American Foundation, care, prin investițiile sale în inițiative de lungă durată, a înțeles importanța unei implicări susținute pentru organizațiile care luptă pentru schimbare.

Însă poveștile care urmează reprezintă, de fapt, o mărturie a puterii pe care o au cetățenii atunci când se implică pentru binele comun.

***

Paul Radu a fondat organizația globală OCCRP în 2007, împreună cu Drew Sullivan. Coordonează proiectele majore de investigație ale OCCRP, coordonează expansiunea regională și dezvoltă noi strategii și tehnologii pentru a expune crima organizată și corupția transfrontalieră.

Paul Radu a inițiat și a condus investigațiile Russian, Azerbaidjan și Troika Laundromat, împământenind termenul de "laundromat" pentru a defini instrumentele financiare frauduloase la scară largă, utilizate pentru spălarea a miliarde de dolari. Este co-creator al Investigative Dashboard, o platformă care filtrează seturi de date pentru a ajuta jurnaliștii să urmărească persoane, companii și active, precum și al software-ului Visual Investigative Scenarios, un instrument care permite reporterilor să schițeze oamenii, instituțiile și conexiunile din rețelele infracționale, astfel încât publicul să poată urmări cu ușurință investigații complexe. De asemenea, este co-fondator al RISE Project.

Este câștigător al Premiului Daniel Pearl, Global Shining Light, al Premiului pentru Presă Europeană și al Premiului Skoll pentru Antreprenoriat Social și a făcut parte din echipa Panama Papers, care a câștigat Premiul Pulitzer pentru Jurnalism în 2017.

Este, de asemenea, Ashoka Fellow. Ashoka este cea mai mare reţea globală de sprijinire a antreprenoriatului social. Este prezentă în peste 90 de ţări și susţine peste 3.500 de Fellows, care aduc idei noi pentru a rezolva probleme sociale. Având o bogată experiență internațională, Ashoka a dezvoltat și în România, cu sprijinul Romanian - American Foundation, un program de identificare și de susținere a celor mai inovativi antreprenori și a soluțiilor lor pentru societate, asigurând burse și acces la o comunitate de investitori, parteneri și consultanți pro bono.

Am discutat cu el despre cât de greu e să fii cu un pas înaintea corupților pe care îi investighezi, dar și despre cum ar putea să ajungă jurnalismul de investigație la un public mai larg.

Cum a început povestea OCCRP?

Paul Radu: OCCRP are rădăcinile în mai multe idei și probleme pe care eu și colegii mei din presa de investigație din România și din estul Europei le-am investigat de-a lungul timpului. Am observat nevoia pentru o rețea transnațională care să investigheze probleme ce țin de crimă organizată, de corupție.

Geniul

Asociația Sache: Locul unde toate animalele sunt vindecate până la capăt

În 2016, când a deschis cabinetul veterinar, Laura Fincu era convinsă că inițiativa lor de antreprenoriat social va rezolva problema câinilor din România. Aproape 9 ani mai târziu, după peste 100.000 de sterilizări făcute în campaniile aproape săptămânale prin țară, nu mai e atât de convinsă, dar crede în continuare cu tărie că lucrurile se vor îmbunătăți. Ca să contribuie la asta, asociația Sache construiește primul spital social pentru animale din România.

Prin 2001, m-am întâlnit cu actualul meu coleg și partener la OCCRP, Drew Sullivan. Drew era trainer pe jurnalism de investigație și, în primul rând, pe trafic de persoane. Ne-am întâlnit în Sofia, Bulgaria, la un workshop pe care el îl coordona. La acea dată, eu eram un jurnalist tânăr și cam nesăbuit, făceam tot felul de muncă undercover și deja mă infiltram în rețele de trafic de persoane.

I-am povestit despre asta, el m-a rugat să devin co-trainerul lui, să ținem împreună workshopul, pentru că eu aveam o experiență, chiar dacă eram foarte tânăr atunci, ne-am împrietenit și am început să discutăm despre corupție, crimă organizată și alte lucruri. Am început să cooperăm și am creat împreună materiale de investigație transfrontaliere. Unul dintre ele a fost despre „băieții deștepți din energie”. A fost o serie de investigații, nu doar pe România, și pe mai multe țări din Europa Centrală și de Est, iar proiectul a câștigat Global Shining Light Award în Canada. Acesta este premiul global pentru jurnalism de investigație.

Ne-am dat seama că trebuie să facem ceva mai consistent, mai așezat și, în timp, am construit ceea ce acum se numește Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP), organizația la care lucrează acum peste 200 de persoane, angajați permanent, pe șase continente. Avem editori, jurnaliști de investigație, care colaborează cu centre de jurnalism de investigație din toată lumea, fiindcă e foarte important să poți să conectezi piesele din puzzle și bucățile de informație. Dacă faci o investigație doar în interiorul unei țări, va ieși incompletă, pentru că atunci când e vorba despre corupție la nivel înalt sau de crimă organizată la nivel înalt, există legături transfrontaliere pe care trebuie să le elucidezi și să le prezinți într-un mod care este digerabil pentru public.

OCCRP a fost construit pe modelul ăsta, facem jurnalism transnațional. Ca să facem jurnalism transnațional, avem nevoie de o organizație care să acționeze ca un conector, ca un fel de platformă pe care să ne putem să ne desfășurăm munca de investigație. 

Platforma aceea nu înseamnă doar faptul că niște jurnaliști de investigație sunt în contact permanent, ci înseamnă și software. Volumele de informație cu care lucrează jurnaliștii sunt imense și atunci ai nevoie de diverse softuri cu care să le prelucrezi. Așa am început să construim Aleph. Aleph este un sistem de data management, de data analysis, unde noi putem adăuga baze de date din toată lumea, informații venite din scurgeri de informații, informație publică de orice fel, în foarte multe formate, să poți să scoți locurile unde ar trebui să investighezi. Nu-ți rezolvă investigația, ci îți arată unde să te concentrezi.

Asta este sistemul OCCRP, un sistem de analiză de date, creiere care lucrează împreună și care generează jurnalismul de investigație care a dus până în momentul ăsta la recuperarea a mai mult de zece miliarde de dolari de la criminali, politicieni corupți, corporații care au fost implicate în corupție și din alte părți.

Pe lângă că sunt co-fondator și co-director executiv, sunt și chief of innovation, adică eu mă ocup, împreună cu o echipă întreagă, de inovație. Oamenii implicați în criminalitate de înalt nivel sau corupție politică sunt foarte sofisticați, și atunci trebuie să creezi sisteme și strategii care să poată să înțeleagă cum acționează acești oameni sau aceste entități. 

O parte din inovația de la OCCRP, pe lângă sistemele de analiză de date, este cooperarea cu activiștii, de pildă. Avem o alianță cu Transparency International, care este numită Global Anti-Corruption Consortium. Înainte să publicăm o investigație, avem un dialog cu Transparency International, astfel încât, în momentul în care publicăm investigația, ei să poată să iasă la rândul lor cu niște plângeri, cu niște lucruri care duc la acțiune concretă, pentru a face ceea ce se numește „evidence-based activism”. 

Tot partea inovației pe care am făcut-o noi a fost să facem workshopuri cu oameni din departamentele de „compliance”, de exemplu, de la bănci, din forțele de poliție sau din parchet. Am făcut workshopuri deschise în care am explicat cum își face jurnalistul de investigație munca. Am vorbit în general, despre metode. Cum poți tu, ca om de „compliance” din bancă, să obții mai ușor date despre o companie din Cipru, în loc să aștepți nu știu câte luni să îți vină informația. Poți s-o afli în cinci minute, folosind metoda pe care o folosește jurnalistul de investigație.

Ce criterii folosești pentru a decide dacă o poveste merită investigată?

Paul Radu: La OCCRP, avem ceea ce se numește un „pitch form”, adică oamenii care vor să lucreze cu noi pe materiale de investigație ne trimit într-o formă scrisă ideea și sunt acolo câteva câmpuri pe care ei trebuie să le completeze. Trebuie să explice, pe scurt, care este ideea investigației, cum afectează acel material publicul, de ce este important să investigheze acest subiect.

Acesta, pentru noi, este un criteriu de bază: cât de important este pentru public. Vrem ca publicul să beneficieze de ceea ce scriem și atunci prioritizăm materialele pe care noi le vedem cu un mai mare interes din partea publicului sau servind segmente mai largi de populație. După aceea, evident, ne uităm: sunt fraude masive, sunt fraude care țin de infrastructură, sunt fraude care afectează un public larg, o țară întreagă, afectează o regiune, un continent, este ceva global. Și de acolo luăm decizia pentru subiectele la care lucrăm. 

Însă există întotdeauna o tensiune, întotdeauna simți: „ar fi trebuit să fac mai mult, ar fi trebuit să lucrez și pe subiectul celălalt”, dar nu poți. Trebuie să-ți alegi, totuși, bătăliile. 

În același timp, lucrăm cu centrele de jurnaliști de investigație din toată lumea și ei reprezintă mai bine la nivel local interesele populațiilor pentru care lucrează.

Există o investigație care te-a marcat și care te-a făcut să te îndoiești că vei putea rezista în acest domeniu?

Paul Radu: La fiecare investigație ai dubii. Ai frici legate de investigații, ai frici legate de oamenii care lucrează la investigații, legate de tehnologie, legate de publishing. Întotdeauna, riscul este mare. Și îndoielile vin cu fiecare material. Nu cred că există jurnalist de investigație care să spună că e complet mulțumit cu munca pe care o face sau care să nu aibă din când în când niște gânduri existențiale. Lucrăm destul de intens să eficientizăm procesele de investigație, să protejăm jurnalistul sau investigatorul în general, fiindcă, altfel, vor apărea punctele de criză, punctele de burnout. Și sunt foarte periculoase.

Noi, de exemplu, la OCCRP, avem un contract cu o clinică ce oferă asistență psihologică online și offline pentru jurnaliștii din cadrul OCCRP. Jurnalismul de investigație e un ecosistem foarte fragil și trebuie să te gândești cum poți să-i protejezi pe oamenii din aceste ecosistem.

Pentru noi, e important să construim și sisteme de apărare legală. La OCCRP, am creat ceea ce se numește „reporter shield”, care e un fel de asigurare împotriva proceselor de calomnie. Oamenii de la OCCRP merg și fac cursuri de „surveillance”, „counter surveillance”, adică încercăm să-i pregătim pe oamenii din OCCRP și pe parteneri. În momentul în care un oligarh comandă cuiva să te urmărească cu intenția de a-ți face rău, tu să poți identifica problema și să poți să ne spui ce se întâmplă sau să mergi în altă țară, într-un loc mai sigur pentru tine.

De multe ori se întâmplă asta în Africa, de exemplu. Extragem oameni din țările din Africa, unde lucrează și publică o investigație foarte puternică, apoi sunt amenințați și urmăriți. Și atunci, noi avem un sistem prin care îi ajutăm să ajungă în locuri mai sigure, măcar pentru o perioadă, până se mai limpezește situația. Deci asta este legat de securitate fizică. 

Avem un departament întreg care se ocupă de securitate digitală. Sunt sisteme de audit ale laptopului, telefonului, se fac verificări frecvent, astfel încât să vezi că nu ai un spyware care să lucreze pe instrumentul tău. Sunt diverse lucruri pe care le poți face, însă totul se face cu ideea, undeva, în mintea jurnalistului, că nu poți să te protejezi sută la sută, e imposibil, fiindcă există discrepanța între resursele pe care le ai tu și resursele pe care le au cei despre care tu scrii, cei pe care îi investighezi. Este important să fim tot timpul la curent cu ultimele strategii pe care le folosesc cei corupți, criminali, ca să oprească publicarea anumitor materiale despre ei, despre entitățile lor, despre companiile lor.

Pe de altă parte, ce încercăm noi să facem este și să îi ajutăm pe jurnaliști să-și creeze public mai numeros. De exemplu, am început acum doi ani un proiect numit Floodlight. Floodlight are și partea de inovație, dar are și alte implicații pentru jurnalismul de investigație. Este o cooperare între OCCRP și fundația lui Gabriel Garcia Marquez, scriitorul de ficțiune, care a fost inițial jurnalist de investigație în nordul Columbiei. Și atunci, eu, împreună cu Jaime Abello, care este președintele Fundației Gabo (Gabo era numele de alint a lui Gabriel Garcia Marquez), am început Floodlight, în care transformăm jurnalismul de investigație în film de ficțiune. 

Ideea pare că are destul de mare succes. Am avut, anul trecut, în decembrie, prima ediție a Floodlight, unde am adus 30 și ceva de producători de film din toată lumea, producători de înalt nivel care au acceptat pitch-urile făcute de jurnaliști de investigații din OCCRP, dar și din afara rețelei OCCRP, și acum au fost semnate niște contracte și a început munca pentru ca aceste idei să fie transformate în film de ficțiune. De ce: noi credem că prin filmul de ficțiune vom ajunge la mult mai mult public. Deci asta este ideea din spatele Floodlight.

E posibil să creați și niște modele, care ar putea deveni foarte utile.

Paul Radu: Exact, exact. Noi sperăm ca prin Floodlight să inspirăm o nouă generație de investigatori, oameni care să dorească să facă acest gen de muncă. Noi vrem ca publicul să devină reporter de investigație. 

Și ne gândim și la partea financiară, dacă reușim o serie de succes sau un film artistic de succes. 

Tot parte din Floodlight, avem o colaborare cu o firmă din Los Angeles, unde facem un plan pentru video gaming, unde aceleași idei dezvoltate pentru filmul de ficțiune sunt folosite ca să dezvolți jocuri video. Probabil că anul viitor vom face primul eveniment concret Floodlight gaming. Ideea e că încercăm să inovăm și să ajungem la un public mai larg, încercând, în același timp, să educăm publicul să devină jurnalist de investigație și să generăm mai mulți bani ca să putem să facem mai mult jurnalism de investigație, în general.

Cât a contat, pentru tine, programul Ashoka România și alegerea ca Fellow?

Paul Radu, Ashoka Fellow din 2018: Ashoka a fost, pentru mine, o mare surpriză, fiindcă Ashoka este exact platforma de care eu aveam nevoie ca să înțeleg ce se întâmplă în alte domenii, în business, în alte părți ale societății civile, în domeniul antreprenoriatului de tip social din lume. E un loc perfect ca să înțelegi, e un loc de intersecție de idei, de inițiative. Pentru mine, Ashoka chiar e un loc unde poți, cu ideile pe care le ai, cu inițiativele pe care le ai, să crești. De asta, pentru mine, Ashoka chiar a fost și este foarte, foarte importantă. Am conversații cu mulți membri Ashoka și cu Ashoka Leadership destul de constant. Să afli ce se întâmplă în domeniul acela și ce instrument nou se folosește în celălalt domeniu și ce strategie se poate folosi la nivel global ca să aperi democrația sunt lucruri la care nu e ușor să ai acces. Ashoka facilitează tocmai această înțelegere, e o platformă, cred eu, extraordinară la intersecția dintre științe, la intersecția dintre cunoștințe. Și asta, cred eu, este foarte, foarte util.

Acest material este susținut de Romanian American Foundation și face parte din campania «Collective Actions - Learning from 15 years of RAF programs», dedicată organizațiilor partenere pe care fundația le sprijină și prin care realizeaza programe în România.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€