Parlamentari AUR, SOS și POT vor anularea legilor care interzic propaganda legionară și cultul criminalilor de război: proiectul reprezintă întreaga colecție de obsesii politice ale mișcărilor populiste

Oana Moisil

În numele libertății de exprimare, 42 de parlamentari AUR, POT și SOS vor să abroge mai multe legi care interzic sau pedepsesc manifestări ale fascismului, legionarismului, dar și promovarea persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii. 

Cine se află în spatele propunerii legislative

Proiectul de lege a fost inițiat de senatorul SOS Dumitru Manea și semnat de alți 41 de deputați și senatori. Cei mai mulți provin din SOS, POT și AUR, iar restul sunt independenți și neafiliați. Propunerea a fost depusă întâi la Senat, cu titlul „Lege privind legitimitatea apărării intereselor naționale ale României”. 

Din titlu, pare o lege care să adreseze securitatea țării. La fel și începutul expunerii de motive, în care inițiatorii menționează astfel: „România se află într-un moment istoric, în care apărarea intereselor sale naționale nu mai poate fi tratată ca un subiect marginal sau secundar (...)”. 

Directorul Muzeului Ororilor Comunismului, Alexandru Groza, consideră că doar „se creează un sentiment de panică” în rândul populației.

Nici din următoarele rânduri din expunerea de motive nu reiese că se vrea abrogarea unor legi făcute să protejeze drepturile omului, ba dimpotrivă, pare că e ceva care le va apăra: 

„În ultimele decenii, sub presiunea unor curente legislative și administrative excesiv de restrictive, spațiul libertății de exprimare, al libertății de conștiință și al libertății de asociere a fost adesea supus unor interpretări care au generat teamă, autocenzură și incertitudine juridică”, se arată în document. 

Contradicție între drepturile și libertățile individuale și respectarea adevărului istoric

Nu este clar despre care decenii vorbesc inițiatorii legii, având în vedere că, până acum 36 de ani și patru luni, România era condusă de un dictator. Mai sunt și alte lucruri care ridică semne de întrebare, explică istoricii consultați de PressOne. De exemplu, folosirea sintagmei „curente legislative”. Sau „interes vital al naționalismului românesc”, care se regăsește între obiectivele inițiativei, precum și „anticorpi identitari”, formulări folosite mai cu seamă pentru a crea confuzie, susține istoricul Alexandru Groza.

Cosmin Popa, cercetător la Institutul de Istorie Nicolae Iorga, susține că „proiectul operează cu noțiuni care nu au ce căuta într-o propunere legislativă. Este un amestec tipic mișcărilor populiste de folclor istoriografic și de pseudosubtilitate legislativă. Proiectul încearcă să fixeze o contradicție între drepturile și libertățile individuale și respectarea adevărului istoric, ceea ce este fals și totodată periculos”.

SECRETISTAN. Bărbatul cu mâna la gură

PressOne a analizat zeci de imagini disponibile de la ședințele CSAT convocate din iulie 2023 încoace, în care generalul Răzvan Ionescu, director interimar al SRI, își acoperă parțial chipul cu o mână sau ambele, în contextul în care publicul din România nu l-a văzut niciodată pe omul care conduce Serviciul Român de Informații, iar pe site-ul instituției nu există nici măcar o fotografie cu acesta.

O mamă nedreptățită de statul român și-a găsit o parte de dreptate la CEDO: „O femeie în România este singură și slabă, statul n-o poate ajuta și nici nu vrea”

La patru ani după ce Mihaela State, o mamă din București, s-a adresat Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) pentru modul în care statul român a eșuat în a-i proteja cei doi copii, femeia a câștigat procesul.

Mai mult, istoricul e de părere că într-un astfel de proiect se regăsește „întreaga colecție de obsesii politice ale mișcărilor populiste”.

La fel ca el, și istoricul Alexandru Groza consideră că e o acțiune populistă: „este vorba de o strategie politică pe termen mediu care vizează permisiunea lor (n.r: a inițiatorilor legii) de a ieși la rampă cu acțiuni stradale sau mesaje publice care să nu fie încriminate”. 

Această propunere legislativă, depusă la Senat pe 23 martie, se suprapune perioadei în care  președinta partidului SOS, Dana Șoșoacă, este urmărită penal pentru 11 infracțiuni, printre care și antisemitism, promovarea cultului legionar și a persoanelor condamnate pentru genocid. 

Libertate pentru discriminare și negarea istoriei

Legile pe care cei 42 de senatori și deputați de la SOS, AUR, POT și câțiva neafiliați și independenți vor să le abroge sunt: Legea 107/2006 și OUG 31/2002 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob, precum și promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii; Legea 217/2015, cunoscută ca „legea antilegionară”; Legea 157/2018, care stabilește măsuri pentru prevenirea și combaterea antisemitismului; Legea 241/2025, cunoscută și ca legea Vexler.

„Această lege reprezintă un demers de reafirmare a echilibrului dintre libertate și responsabilitate, dintre protecția demnității umane și a dreptului legitim al cetățenilor de a-și apăra interesele naționale prin mijloace democratice”, se mai arată în expunerea de motive care a însoțit proiectul de lege.

În opinia istoricilor consultați de PressOne, inițiativa nu are mari șanse să treacă, însă este grăitoare – atât pentru ce poate veni, cât și pentru ce trăim acum. 

Cercetătorul în istorie Cosmin Popa consideră că partidele care au propus proiectul își bazează popularitatea pe speranțele deșarte ale multora dintre români: „pe disperare, frici și în foarte mare măsură pe ignoranță”.

Tot în opinia acestuia, multe dintre posibilele explicații care s-ar putea da unor astfel de inițiative ar trebui să înceapă cu o stabilire a termenilor comuni cu care se operează.

De ce sunt importante legile pe care proiectul le-ar abroga?

În opinia lui Cosmin Popa, aceste legi „stânjenesc în bună măsură discursurile partidelor populiste, pentru că mesajele lor se bazează tocmai pe negarea adevărului istoric și pe construcția unei realități istorice alternative”.

În absența lor, istoricul consideră că partide precum AUR, SOS și POT ar lansa teorii „care mai de care mai abracadabrante – fie despre Holocaust, fie despre represiunea comunistă, dar în principal despre Holocaust, astfel încât să obțină din partea auditoriului lor o mobilizare politică similară cu cea pe care au înregistrat-o partidele extremiste în perioada interbelică”. 

Existența și respectarea unor astfel de legi este o componentă importantă a democrației liberale în România, susține Cosmin Popa, care mai spune că „principala direcție de atac a acestor partide vizează decredibilizarea democrației ca sistem politic de guvernare”.