Pământul de sub tălpile lor (1). Beliș, comuna care cere să fie exclusă dintr-un parc natural, ca să poată construi și vinde orice dorește

Inițiativa a coagulat mai multe comune montane din Apuseni, care sunt acum interesate să creeze un precedent juridic, ieșind din zona de protecție.

Tăierile legalizate de pădure, fragmentarea habitatelor și construcțiile ilegale fără racord la canalizare ar putea periclita una din cele mai mari resurse strategice de apă potabilă.

Totul a început printr-o inițiativă a primarului comunei Beliș. A adus în fața Consiliului Local, format din 13 persoane, propunerea de a merge până în pânzele albe pentru a modifica prevederile Hotărârii de Guvern 230/2003 prin care s-au stabilit limitele “Parcului Natural Apuseni” (PNA) în suprafaţă totală de 75.784 ha. 

Vrem să continuăm să investigăm pe probleme de mediu și să facem reportaje la fața locului în zonele sensibile din România, despre care nu vei vedea prea des vorbindu-se în presa centrală. Dar o putem face doar cu ajutorul tău. O mică donație contează enorm! O poți face aici. Îți mulțumim!Redacția PressOne

„După referendum, atunci vom acționa în instanță cerând excluderea din Parcul Natural Apuseni”, îmi spune primarul Viorel Matiș, care e sigur că demersul lui „va trece”. De altfel, influențarea votanților în direcția dorită e asigurată de susținerea pe care o are din partea altor primari din zonă. Votul ar trebui să aibă loc în 4 decembrie 2022. În octombrie se așteaptă votul final al Consiliului Local, care își va însuși proiectul primarului. 

Belișul are 99% din suprafață în zona de protecție. E o comună fără strălucire, sufocată de gunoaie, dar care are în componență una din cele mai ofertante zone din punct de vedere turistic din întreg arealul Parcului – conturul Lacului Beliș-Fântânele. Aici, pe acest contur, se dă lupta dintre interesul public și interesele privaților. 

Pe de o parte, cei care dețin proprietăți în zonă vor să le parceleze și să le poată vinde celor interesați să își ridice acolo cabane sau pensiuni cu vedere înspre lac. De cealaltă parte, administrația PNA ține cu dinții să mai salveze acest colț de pădure, cu toată viața care mocnește în ea, ca să evite transformarea lacului Beliș după precedentele nefericite de la Tarnița sau Colibița. Acolo malurile s-au privatizat integral și nimeni nu mai poate ajunge la luciul apei, dacă nu e cazat de proprietari. 

Povestea de la Beliș e despre lipsă de viziune și lăcomie.

Limitele 

„V-am adus aici nu să vă spun ce e legal sau ilegal, ci să vedeți cât e de frumos! Tot ce e pădure acolo e foarte bine legată printr-un ciclu de gradație, odată cu fragmentarea habitatului, s-ar fragmenta și biodiversitatea”, îmi spune un angajat al Parcului Natural Apuseni (PNA), care s-a ferit să își decline identitatea, motivând contextul tensionat din zonă.  

Lacul Beliș are o formă ciudată: dacă deschizi harta și îl privești cu atenție, pare un dragon, cu capul la baza pârtiilor din Mărișel și coada în Smida. Are aproape 10 kmp și a fost amenajat la mijlocul anilor ‘70 în inima a trei munți, munții Gilăului, munții Vlădeasa și Muntele Mare.

Fiindcă e așa de sinuos, proprietățile de pe malurile lui sunt vânate pentru priveliștea pe care o oferă. 

Deși Lacul Beliș se află integral în aria naturală protejată, pe maluri există suprafețe de intravilan, aferente satelor din comună, unde se poate construi legal, cum e în cazul localităților Giurcuța de Sus, Smida sau în stațiunea Fântânele și Dealul Botii. Dar Primăria Beliș este acum ocupată să deschidă piața imobiliară și pe unul din arealele protejate, conturul lacului din dreptul localității Bălcești. Suntem pe spatele dragonului Beliș. 

Malul de aici este, deocamdată, protejat de intervenții majore. 

„E foarte sănătoasă și echilibrată biodiversitatea în pădurea asta de pe malul lacului, știi? Și flora și fauna, lanțurile, tot. De când Consiliul Județean a interzis ambarcațiunile cu motor termic, s-au reîntors mai multe specii de animale, ca să cuibărească pe malurile lacului.

N-au fost atacuri de urs, invazii de cervide, animalele au ce să mănânce, și cele domestice și cele sălbatice, plantele – sunt niște specii protejate la nivel european, e liniște. Nu văd nicicum prosperitate în intențiile de antropizare a zonei. S-ar piede importanța naturală și peisagistică a locului, cu prețul câtorva cabane private, care ar genera în schimb deșeuri, deversări, drumuri, garduri, gălăgie, poluare.

Plus, problemele sociale din comună nu se rezolvă prin bunăstarea câtorva indivizi străini, care nici măcar nu ar face parte din comunitate”, spune angajatul ANP. 

S-a construit, însă, și aici. Sunt cabane ilegale, fiindcă nu au avizele de mediu necesare, pe care le eliberează doar Agenția pentru Protecția Mediului, prin Administrația Parcului Natural Apuseni. Condițiile în care au obținut autorizații de construire sunt incerte. O parte dintre proprietari se judecă fiindcă spun că li se cuvine să facă ce doresc cu terenurile lor.

Sunt peste 1.000 de proceduri în instanță deschise de PNA împotriva proprietarilor din Parc. Alții se judecă pentru a forța eliberarea avizelor necesare, fiindcă se consideră înșelați de vânzătorii care le-au dat pământul. Și chiar au fost. 

Au cumpărat suprafețe în zona protejată a Parcului, aflată în extravilanul localității Beliș, dar pe lege aici nu se autorizează construcții și nici nu se dă acordul pentru schimbarea categoriei de folosință a terenurilor. În teorie, dacă ai un teren din categoria fâneață în aria protejată, poți cel mult să crești acolo niște animale. Dacă ai un teren din categoria silvică, nu poți nici măcar să te atingi de pădure. Posibilitățile sunt extrem de limitate.

Acest lucru e pe cale să se schimbe. Fiindcă Apusenii sunt în fierbere. Două lucruri au provocat revolta primarilor de la munte. 

Unul este Planul de Management Integrat al PNA, care trebuie finalizat anul acesta, iar odată actualizat, el va consfinți zonarea pentru următorii cinci ani. Printre altele, Planul mai are nevoie de semnăturile primarilor răzvrătiți.

Al doilea este faptul că ultimul Plan Urbanistic General pe zona Beliș datează din 1998 și de atunci Primăria nu a reușit să îl actualizeze. În fața incapacității locale de a-și reglementa teritoriul locuit și zonele de dezvoltare, Consiliul județean Cluj a intervenit în 2022 și a obținut, în urma unei convenții, dreptul de a realiza PUG-ul pentru întreaga zonă montană a județului. 

Primăria s-a găsit într-un context „nefavorabil”, fiindcă a pierdut, practic, dreptul de a-și delimita suprafața intravilană. Și cu cât intravilanul e mai mare, cu atât finanțarea de la bugetul de stat este mai consistentă. Belișul are o suprafață enormă de administrat: peste 20.600 de hectare și numai 1.167 de locuitori. 

Primarii se mai revoltă și împotriva Regulamentului Parcului Natural Apuseni, un document care e de fapt valabil în toate ariile naturale protejate din țară, nu numai în Munții Apuseni. În acest caz, problema ține de control: primăriile nu pot decide de unele singure asupra teritoriului pe care îl administrează, fără aprobarea unui Consiliului Științific al Parcurilor. Ei spun că orice inițiativă de dezvoltare este blocată în acest fel și îngropată în hârtii.

Vrem să continuăm să investigăm pe probleme de mediu și să facem reportaje la fața locului în zonele sensibile din România, despre care nu vei vedea prea des vorbindu-se în presa centrală. Dar o putem face doar cu ajutorul tău.O mică donație contează enorm! O poți face aici. Îți mulțumim!Redacția PressOne

„Nu a făcut nimeni nimic fără consultări!”, se apără directorul Parcului Natural Apuseni Alin Moș.  

În orice caz, războiul mocnit dintre Primărie și Parc se poartă, în aceste zile, în mod deschis. Primarii din Călățele și Râșca, două comune învecinate, care au și ele terenuri în limita PNA s-au alăturat public demersului primarului din Beliș.

Atât în presa locală, cât și pe grupurile locale de Facebook și în sate s-a declanșat un tsunami informațional: oamenii sunt anunțați pe toate canalele că vor putea să își vândă terenurile sau să construiască fără restricții, fiindcă comuna Beliș nu va mai fi parte din Parcul Natural. 

Contextul

Belișul e una din cele trei mari comune de moți din județul Cluj, pe lângă Mărișel și Măguri Răcătău. Aici erau suprafețe enorme de pădure, o resursă a cărei exploatare a făcut din Beliș un punct nevralgic pe harta tăierilor ilegale. Versanți întregi din pădurea composesoratelor au fost rase de pe fața pământului, iar în lipsa resursei, zona a sărăcit. 

Potrivit Global Forest Watch (o inițiativă globală, care produce hărți interactive despre starea pădurilor din mai multe țări folosind imagini satelitare Landsat, multispectrale, n.red) în 2021, Belișul își pierduse în urma deforestării 25% din suprafața de pădure pe care o avea în 2000.  

Despre moții din Beliș se știe că sunt iuți la mânie și își fac legea singuri. Pentru mulți rangeri sau șefi de ocol, să fie localizați în zona Beliș e o treabă periculoasă. Printre cei care se opun Parcului Natural sunt cei care își caută dreptatea invocând așa numita Lege a Moților.

E un document dat de Guvernul Ciorbea, care era de loc din Munții Apuseni, gândită pentru ca oamenii din zona defavorizată din munți să beneficieze de anumite facilități în domeniul forestier sau transportul lemnului. Obiectul legii a devenit nul, odată ce situația juridică a fondului silvic s-a schimbat dramatic, iar proprietatea privată a depășit-o pe cea a statului. 

Dar în lipsa oricăror alternative, oamenii din zonă nu mai văd niciun beneficiu în a face parte dintr-o zonă protejată, în care, spun ei, natura are mai multe drepturi decât demnitatea umană și viața și așa grea a moților. 

Florin Stoican e activist de mediu, care a lucrat pentru Parcul Natural Buila-Vânturărița și Parcul Natural Văcărești. El consideră că statul care amână fără termen plata compensațiilor pentru terenurile din ariile protejate are de fapt o strategie neagră: „Proprietarii privați primesc 150, respectiv 70 euro/an/ha din 2017. Dar asta este pentru toate pădurile încadrate în aceste tipuri funcționale, nu numai pentru cele din arii protejate. Cred că voit au făcut asta, să nu cumva să lege compensațiile și beneficiile de ariile naturale protejate. Restul sunt doar vorbe și discutii, inclusiv plățile Natura 2000. Ministerul Mediului dă vina pe cei de la Agricultură, prin care ar trebui să vină aceste plăți, dar cred că realitatea e ca nici Mediul nu-și dorește asta, dorind să păstreze situația de aversiune față de ariile naturale protejate, în spatele căreia își ascund și ei deciziile toxice”.

În 2016, am fost martora unei ciocniri violente dintre moții adunați la Crucea Iancului, în comuna Mărișel, și forțele de ordine. Localnicii din Beliș au atacat un zid de mascați din forțele speciale și jandarmii care veniseră să asigure ordinea publică la un protest împotriva Romsilva. S-au aruncat cu gaze lacrimogene, iar asta doar i-a întărâtat pe urmașii lui Avrămuț. 

În timp, Legea Moților a ajuns să nu mai fie a moților. Ci a unui grup de interese, al cărui scop nu e dezvoltarea durabilă pentru comunitate, ci câștigul imediat de pe urma afacerilor imobiliare. Odată ce resursa de la suprafață a fost epuizată, ce a mai rămas de vânzare este pământul.  

Presiunea imobiliară

În ultimii doi ani și alimentați de pandemie, presiunea asupra terenurilor de la munte a crescut. Cererea a fost foarte mare atât pentru parcele libere pentru construit, cât și pentru cabane deja ridicate. Prețurile s-au umflat și au crescut simțitor. Așa s-a creat o speculă cu terenuri aflate pe conturul lacului, mult mai ofertante din punctul de vedere al peisajului, decât parcelele de 900-1.000 de mp din intravilanul localității Beliș. 

Dacă ne-am întoarce în timp, în 1972, am vedea că unul din satele componente ale comunei Beliș, Giurguța de Jos, a fost strămutat, iar valea pe care se întindea a fost inundată de ceea ce avea să devină lacul Beliș-Fântânele. Turla bisericuței de cărămidă de pe fundul lacului devine vizibilă în anii când lacul se golește pentru reparații și întreținere. 

Locuitorii s-au mutat spre centrul comunei și au primit terenuri în schimbul celor rămase sub apă. Astăzi, malurile lacului sunt abundent acoperite de pădure de brad și molid. Se poate vedea cu ochiul liber liziera care coboară pe câte o limbă de plajă care se prelinge până lângă apă. 

În actele celor care vând sau cumpără terenuri acolo, în mod cu totul bizar este stipulat că terenurile acestea fac parte din categoria fâneață intravilană. Cu alte cuvinte ar putea fi curățate de copaci, ca să „respecte” categoria înscrisă în documentație. 

„În satul Giurcuța de Jos, care e acuma sub apă, oamenii aveau intravilanul localității, care mergea până la o anumită altitudine pe versant și de acolo încolo erau fânețe, păduri, extravilan, ca orice sat. Cum se procedează: sunt scoase CF-urile pentru suprafețele de sub apă, care au fost transpuse la suprafață, ca și când ar fi vorba de vechiul intravilan. Dar nu sunt.

Să zicem că trei sferturi din teren e sub apă, un sfert a rămas la suprafață. Principiul e că se va transpune intravilanul satului Giurcuța de sub apă, la suprafață. E vorba de sute de hectare, tot extravilanul unui sat, că mai demult oamenii aveau proprietăți mari, continue, nu ca și acuma”, explică pentru PressOne o sursă din zonă, care a dorit să își păstreze anonimatul. 

Pretențiile celor care susțin acest lucru sunt absurde, spun și oficiali din cadrul Consiliului județean Cluj. Primul pas pentru stabilirea situației reale din teren este ca întreaga zonă să fie survolată de o dronă și cartată, îmi spune arhitectul șef al județului, Claudiu Șalanță. 

Vânzătorii de terenuri și Primăria par să joace însă în aceeași ligă. Din ambele părți am auzit aceleași explicații privind necesitatea renunțării la protecția Parcului Natural, care nu ajută „la dezvoltare”. Un alt motiv pe care îl invocă este deteriorarea fondului forestier aflat în zona protejată, ca urmare a infestării cu gândacul de scoarță. 

Pretextul

Primarul Belișului este Viorel Matiș. Înainte să fie primar, a fost șeful Ocolului Silvic Huedin. Și înainte să fie ales pentru a doua oară, a fost condamnat pentru că ar fi dat 1.000 lei mită unui ziarist. A fost ales, deși avea o condamnare penală definitivă. 

El acuză conducerea PNA că administrează deficient fondul forestier aflat în zona protejată și că pădurea e pe moarte sub atacul unui dăunător, care s-a înmulțit peste măsură: gândacul de scoarță – Ips typographus.

În replică, conducerea PNA susține că gândacul nu amenință pădurea din arealul Belișului și că sunt suprafețe mult mai afectate care aparțin altor primării. 

„În 2017 a fost o furtună mare, care a afectat sute de hectare de pădure. Ca să înțelegeți, zeci de mii de arbori au fost doborâți de vânt. În mod normal, gândacul de scoarță e un sanitar al pădurii, fiindcă grăbesc moartea arborilor bolnavi, neviabili și ajută la reintroducerea lor în circuitul natural.

Acuma, nu e același lucru când gândacul se înmulțește pe un astfel de arbore și când are, dintr-o dată, la dispoziție zeci de mii de copaci rupți de vânt. Nu a avut la dispoziție 2-10 arbori bolnavi, ci 30.000. S-a înmulțit atât de mult încât a atacat și arborii sănătoși. Dar problema asta este prezentă pe teritoriul Padișului, Buduresei, în Bazinul Someșului Cald și nu e atât de prezentă în Beliș”, explică Alin Moș, directorul ANP. 

Conducerea arată că în 2021 și 2022 a dat derogări pentru tăierea arborilor afectați de gândacul de scoarță în Beliș de fiecare dată când li s-a cerut, 4 în 2021 și 6 în 2022. Vântul n-a făcut distincție între arbori și nu i-a doborât doar pe cei groși, care erau material financiar bun, ci și arbori subțiri și firavi. 

„Procedura cere ocoalelor silvice să pună capcane feromonale, au fost aduși experți silvici. La Vărășoaia și la Poiana Horea s-au reîmpădurit versanții afectați, unde a fost un versant mai abrupt am intervenit și am scos, cum a fost la Vărășoaia. Pâlcurile afectate de Ips typographus nu reprezintă neapărat un interes financiar pentru firmele de exploatare, pentru că sunt răzlețe și arboretul nu este de cea mai bună calitate”, îmi explică sursa anonimă din PNA. 

Dacă privim peste lac, în zona disputată acum ca fiind în intravilanul satului dispărut sub ape, pădurea e verde, dar are ochiuri de uscături. 

Beneficiarii 

Publicitatea imobiliară abundă de anunțuri cu vânzări de terenuri în Beliș. Metrul pătrat se vinde începând cu 10 euro. Dar ajunge și la 50 de euro. Sau chiar 80 de euro. 

Documentând acest subiect, am găsit un anunț de vânzare tocmai în zona Bălcești, pentru o suprafață de 3 hectare. Am contactat agenția care vinde exclusiv terenul și am purtat o conversație cu agentul imobiliar. Am fost un simplu client interesat să își cumpere un teren la munte, pentru o cabană de familie.

Agentul – care nu a fost conștient de identitatea interlocutorului – a precizat că terenul este extravilan și este fâneață, cu acces de pe apă și că nu îi cunoaște regimul juridic. A explicat, însă, că vânzătorul deține mai multe parcele, pe care le-a scos la vânzare în aceeași zonă. 

Transcrierea conversației dintre reporterul PressOne și agentul imobiliar: 

Agent: Ca locație, ați reușit să îl identificați?

Reporter: E pe contur lac, da?

Agent: Da. Dacă vă uitați la poză, o să vedeți că pe hartă, am încercuit zona unde e terenul, e în dreptul satului Giurcuța de Jos. 

Reporter: Accesul se face pe apă, da?

Agent: Ori pe apă, dar se poate și pe drum din partea cealaltă a lacului, partea sudică

Reporter: Dar acolo, se poate construi?

Agent: Terenul e extravilan. Sunt cabane construite în zonă, deci s-au construit…

Reporter: No bine, dar îi legal, adică pot primi autorizație?

Agent: Asta nu știu să vă zic, pe teren extravilan în mod normal se dă anexă agricolă, anexă gospodărească, nu știu regulamentul. Cabane în zona terenului sunt mai multe, dar n-aș putea să vă spun dacă sunt făcute cu acte sau fără. 

Reporter: Și cât cere pe 3 hectare? 

Agent: 10 euro/mp negociabil.

Reporter: Aia-i 300.000 de euro. Și se poate și parcela?

Agent: Nu exclude nici varianta de parcelare. Cam cât v-ar interesa?

Reporter: Păi, pentru o cabană familială, 1.000 mp…

Agent: Are domnu’ parcele și de 750 de mp, dar nu sunt cu acces la lac, sunt pe partea cealaltă a drumului, pe partea de sus. 

Reporter: Unde?

Agent: Vis-a-vis de terenul ăsta se vede, că am o poză din cadastru se văd parcelele făcute. 

Reporter: Văd, alea galbene, toate îs ale lui?

Agent: O parte. Adică, toate o fost, dar o parte îs vândute, mai are vreo 10 din 24. 

Reporter: Cele din dreapta jos, mai micuțe?

Agent: Chiar vis-a-vis de terenul ăsta de 3 hectare, le desparte un drum. 

Reporter: Astea la ce preț sunt? 

Agent: La 12 euro/mp. Zicea că și din ăsta mare poate să dezmembreze, dar casa trebuie să rămână undeva la 16 metri front, ca să fie ok și având în vedere adâncimea că e de o sută și un pic de metri, v-ar trebui un 2.000-2.500 mp din ăla mare de 3 hectare. 1.000 nu v-ajută că rămâne frontul mic. 

Potrivit informațiilor Oficiului de Cadastru, parcela de 3 hectare îi aparține unui anume Liuba Dimitrie. Nu am găsit nicio altă referință publică despre el.

Dar toate terenurile marcate cu galben în anunț și care sunt de vânzare sau au fost deja vândute se află în zona protejată a Parcului Natural Apuseni. 

În aceeași zonă mai deține terenuri un anume Biro Barna, care e administratorul unei societăți imobiliare din Oradea, Top Invest SRL. Terenurile pe care le vinde sunt deținute fie pe persoană fizică, fie pe numele acestei firme. 

În discuțiile despre proprietarii interesați să schimbe încadrarea conturului de lac din teren extravilan și zonă protejată în teren intravilan și zonă de dezvoltare, a revenit în mod recurent un nume: Iosif Marcu. 

Talentatul domn Marcu 

Iosif Marcu este administratorul unui grup de Facebook care se numește Împreună pentru Beliș. În 2020, Marcu a fost candidatul USR-Plus la primăria comunei Beliș și a reușit să câștige un mandat de consilier local. Numai că în august 2021, ca urmare a unor verificări la nivel național, filiala județeană a USR a decis excluderea membrilor care au colaborat în trecut cu servicii secrete. 

Astfel, Iosif Marcu a demisionat din Consiliul Local Beliș. La Cluj au existat două cazuri de „foști” colaboratori ai serviciilor secrete, cel al lui Lucian Mate, care era vicepreșesinte USR-Plus și a recunoscut deschis că a fost IT-ist la SRI. Și cazul lui Iosif Marcu. Despre care s-a descoperit că lucrase la  „doi și-un sfert”. „Doi și-un sfert” este numele sub care este cunoscută Direcţia Generală de Protecţie Internă (DGPI), serviciul secret din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. 

„Bună ziua, dragii mei! Azi, am demisionat din USR-Plus precum și din toate funcțiile politice și administrative, inclusiv din calitatea de consilier local. Motivele sunt multiple… post-factum le pot devoala / comunica pentru electoratul interesat!”, a scris Iosif Marcu pe pagina sa de Facebook. 

Din declarațiile sale de avere și interese, publice pe site-ul comunei Beliș, reiese că Marcu cumpărase în perioada 2007-2010, 1,7 hectare de teren extravilan în zonă și alți 3.500 mp cumpărați între 2000-2014. Fiu al satului, Marcu a mai moștenit 2,8 hectare de pădure, tot la Beliș.

Tot din declarația de avere, aflăm că anterior anului 2013, Marcu a achiziționat bijuterii și metale prețioase în valoare de circa 9.000 de euro și că a investit în bitcoin. Deține acțiuni la două societăți al căror acționar unic este sau în co-acționariat cu soția lui. Iosif Marcu ocupă funcția de director al unuia dintre cele mai mari hoteluri din Cluj-Napoca, Hotelul Napoca, adesea închiriat pentru congresele partidului PSD. Dar este și cadru didactic asociat la catedra de Studii de Securitate a Facultății de Istorie și Filosofie din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) Cluj. E una din specializările create la Cluj-Napoca de coordonatorul Școlii Doctorale a Academiei Naționale de Informații, Adrian Ivan. 

Am solicitat UBB-ului CV-ul profesional și cursurile predate de Iosif Marcu. 

Mi-au răspuns că acesta a fost cadru didactic asociat în cadrul Departamentului de Studii Internaționale și Istorie Contemporană, Facultatea de Istorie și Filosofie a UBB,  începând cu anul universitar 2012-2013 până în anul universitar 2021-2022 și că a predat la nivel licență cursurile de „Metode și tehnici operative” și „Ordine și siguranță publică”. Titularul de curs pentru Tehnici operative era inițial lectorul Ioan Manci, fostul comandant al Diviziei 4 Infanterie Gemina. 

Cu privire la parcursul profesional al lui Marcu, Direcția Comunicare și Relații Publice a UBB a dat cel puțin un răspuns ciudat: „Întrucât nu s-a identificat existența temeiului juridic de ”CV-ul profesional”, iar UBB nu are obligația legală de a publica oficial CV-urile cadrelor didactice asociate, diseminarea unui document care cuprinde informații specifice unui CV nu poate fi făcută fară acordul dlui Marcu Iosif.” 

În declarația de interese, Marcu a notat că este administratorul firmei Marcotim Wood Prod, înființată în 2017 și specializată pe fabricarea produselor din lemn, o companie a cărei cifră de afaceri a fost zero în ultimii doi ani.

Apoi, e acționar într-un alt SRL, administrat de soția lui, Natura&Aventură, autorizat în 2012 pentru activități recreative, Firma e acum în lichidare, dar pe site-ul Ministerului Finanțelor se spune că există o declarație pe proprie răspundere că entitatea nu a desfășurat nicio activitate de la data înființării. 

Atât firma Natura&Aventură, cât și o asociație de vânătoare Hunter Land, fondată în 2019 figurează la aceeași adresă din localitatea Beliș. Marcu este președintele Hunter Land. Scopul principal al acestei asociații este – potrivit Registrului Național ONG –  „gestionarea durabilă a faunei de interes cinegetic și piscicol în fondul/fondurile cinegetice și de pescuit, în vederea conservării și protecției biodiversității faunei sălbatice, menținerii echilibrului ecologic”.

Și tot Marcu este vicepreședintele unei asociații de tip composesorat de pământ și pășune Sărata, comuna Panticeu, județul Cluj. 

Dar înainte să fie un om de afaceri de succes și profesor, Iosif Marcu a fost comandant de poliție. A condus Poliția Huedin până în 2016, când a fost detașat șef al Serviciului de Ordine Publică al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Cluj.

Poliția Huedin se află în epicentrul infracțiunilor cu regim silvic pe zona Munților Apuseni. Altfel spus, Iosif Marcu nu s-a rupt niciodată de zona în care a crescut și unde a profesat. Nici măcar acum, când e unul dintre cei mai înfocați susținători ai referendumului declanșat de primarul Matiș. 

L-am întrebat pe Iosif Marcu despre ce interese imobiliare are în zona conturului de lac. Mi-a răspuns punctual. „Terenul de 1,4 ha la care faceți trimitere este în Smida. Este pe rolul instanțelor întrucât se suprapune cu proprietatea comunei Poieni. Diferența până la 1,7 este lângă lac. De pe acest ultim teren am făcut fân la animale, în copilărie. A făcut obiectul unui dosar penal la Parchetul Huedin, soluționat cu clasare. Motivul? Aș fi edificat o construcție fără respectarea legislației. Evident, a fost o intoxicare și s-a încercat aruncarea cu noroi asupra mea.” 

El mai precizează că, deși în alegeri a fost contracandidatul lui Viorel Matiș la Primăria Beliș, se simte dator să colaboreze și să susțină ideea acestuia de a pune la lucru democrația locală. A mai spus că moții au arătat care le sunt nemulțumirile și în timpul dezbaterii publice organizate de PNA cu privire la Planul de management al Parcului, dar că acesta a fost un exercițiu de futilitate, fiindcă nu s-a ținut cont în alcătuirea lui de niciuna din doleanțele ridicate de localnici. 

În principiu, plângerile ridicate se referă la limitele Parcului, care – spune el – au la bază o schiță datată a Academiei Române din 1921, la gunoaiele care inundă pădurea, la obstrucționarea administrării proprietăților private după dorința proprietarilor și la sănătatea pădurii, atacate de gândac. 

„Nu sunt “rechin” și nici nu cunosc pe cineva cu aceste valențe, dar, oamenilor locului, doar terenul le-a mai rămas!!! Nu au cu ce să-și ducă traiul ori copiii la școală! Și eu și consătenii ne dorim un mediu curat, cu protecție reală a arealului, dar, unde este cazul. Avem proprietăți împărțite în două: jumate în parc, cu restricții, jumate nu, fără restricții. Nu există floră, faună etc. care să fie în pericol !!!”, a mai spus Marcu. 

Iosif Marcu a confirmat faptul că a lucrat pentru DGPI, dar spune că acest lucru a fost folosit doar ca pretext pentru a fi îndepărtat din USR pentru că s-a opus fuziunii cu Plus. 

Marcu nu e singurul proprietar cu interese în zonă. Conturul lacului este vânat cu precădere de personaje cu funcții în aparatul de stat, mai cu seamă în domeniul Internelor și Ministerului Justiției. Bunăoară, la Beliș se știe că se pot rezolva, la o adică, neconcordanțele dintre cerințele Parcului și documentele emise de autoritățile locale. 

Cum se construiește ilegal în interiorul unui parc natural

Am mai apelat două numere de telefon, afișate pe marginea lacului, unul în Bălcești și altul la intrare în Beliș, pe partea dreaptă a drumului, chiar după un panou uriaș de informare care anunța intrarea în Parcul Natura Apuseni. Acolo, o parte din parcelele de vânzare au deja cabane construite, toate de vânzare. Rangerul Parcului spune că nu au avize de mediu și deci, nu au autorizații de construire valabile.

Proprietarul uneia din cabanele de vânzare mi-a spus la telefon că „acum se autorizează” și că a construit cabana cu un etaj, centrală care se aprinde „de pe telefon”, în baza unui plan urbanistic de detaliu, fiind în intravilanul comunei Călățele. Cere 129.000 de euro pentru ea. La numărul de telefon de lângă lac nu răspunde nimeni. E același număr care figurează în dreptul unei firme care se ocupă cu vânzarea de autoturisme rulate pe site-ul autovit.ro. 

Primarul Viorel Matiș spune că nu știe cu exactitate dacă casele ridicate pe lac, la Bălcești, au sau nu autorizație. „Pot să vă spun că sunt întabulate. Acuma, nu știu modalitatea de autorizare pe ele. Sunt trecute la noi la taxe și impozite, nu știu dacă au avut autorizație de construcție sau nu, dar bănuiesc că din moment ce există, sunt întabulate cu CF, înseamnă că ceva o fi fost”, a decretat Viorel Matiș. Fapt este că numai luna trecută, la un control de rutină făcut de urbaniștii de la județ, s-au aplicat 16 sancțiuni pentru construcții ilegale în zona protejată la Beliș. 

„Parcul e singurul care stă în calea dezvoltării comunei, din punctul meu de vedere pentru că ei ar trebui să protejeze păduri, peșteri…” – Viorel Matiș, primarul comunei Beliș.

Primarul comunei Beliș mai susține că în 2018 a avut discuții cu un dezvoltator care a vrut să „facă un campus hotelier cu piscine”, „o chestie integrată, hotel, piscine, căbănuțe” pe o suprafață de 7-10 hectare și directorul PNA, Alin Moș nu i-a dat nicio speranță să încheie afacerea. „Domnule director, dar gândiți-vă, făcând investiția respectivă, în zona noastră dispare șomajul, dispare ajutorul social de la primărie!”, i-ar fi spus primarul. 

Cum în zona Bălcești – în discuție – nu există canalizare, l-am întrebat pe primar cum și-ar fi imaginat să poate funcționa un hotel fără infrastructură pentru colectarea reziduurilor. Mi-a răspuns că putea să facă fose septice.

„Nu te poți opri la chestia asta în dezvoltare, că nu e canalizare și nu poți să faci. Poți să faci! Orice investiție poți să faci atâta timp cât ai niște reguli bine stabilite. Ce are?”, a întrebat retoric Viorel Matiș. 

Primarul nu a putut preciza niciun proiect public demarat de el pentru a spori atractivitatea zonei turistice care să fi fost pus pe butuci de opoziția Parcului Natural Apuseni.

Referendumul local nu poate modifica regimul juridic al unei arii naturale protejate de interes național, care a fost creată prin hotărâre de guvern.