Opinie. Nicușor Dan și Crin Antonescu predau tutoriale de căciulire în fața lui Trump. Cu așa „pro-europeni”, ce nevoie mai avem de „suveraniști”?

Răzvan Filip

Reporter

Nicușor Dan și Crin Antonescu iau partea lui Trump în disputa acestuia cu Zelenski. 

Tonul ploconirii „pro-europene” a fost dat de Lasconi încă de anul trecut, când i-a trimis președintelui american o „capodoperă” în care-i explica că nu e omul lui Soros. 

E un tip de servilism ideologic care nu ajută pe nimeni, nici măcar electoral. 

Nicușor, Lasconi și Crin Antonescu ar fi ieșit mult mai câștigați dacă ar fi tăcut. 

Au grăit cei 2 favoriți „pro-europeni” ai cursei prezidențiale. În disputa dezastruoasă din Biroul Oval, ei sunt de partea agresorilor: Donald Trump și J. D. Vance. 

„(...) eu cred că Volodimir Zelenski a greşit în acel moment, intrând într-o retorică, pentru că el avea un obiectiv, să semneze acel acord, eventual într-o variantă îmbunătăţită (...) Aşa cum Donald Trump a spus, nu eşti în poziţia de negociere cea mai bună” - Nicușor Dan, candidat independent la fotoliul de președinte al României. 

„Partenerul nostru, de 35 de ani, sunt Statele Unite ale Americii. Conjunctural, pe fondul războiului inițiat de Vladimir Putin, am sprijinit și vom sprijini Ucraina. Am ajutat cu tot ce am putut, am fost buni vecini, dar repet și subliniez: partenerul nostru în această discuție este administrația Trump” - Crin Antonescu, candidat la președinție susținut de PNL, PSD și UDMR. 

Așa arată „pro-europenismul românesc” în era post-adevărului: doi tocilari greu încercați de insomnie care ne apără de Georgescu și de fascism prin ploconire în fața celui mai proeminent politician fascist de la ora actuală - Donald J. Trump.

Cumva, declarațiile celor 2 îl fac pe Călin Georgescu să pară respectabil în comparație. Cel din urmă ne-a avertizat din capu’ locului că sursa lui de inspirație este înțelepciunea rusească. Și-a asumat public că în disputa Rusia-Ucraina se află de partea agresorului și a semnalat în repetate rânduri că, dacă s-ar ivi ocazia, ar rupe niște bucăți din teritoriul țării vecine. 

Antonescu și Nicușor Dan nu și-au asumat niciodată o agendă de tipul acesta. Dimpotrivă, din decembrie 2024 încoace ne mint că se află de partea bună a istoriei. Dar nu poți fi de partea bună a istoriei când te grăbești să lustruiești bocancii lui Donald Trump, un lider care prin tot ce zice și face demonstrează că urmărește aceeași agendă ca Vladimir Putin. 

„Noua administrație (n.r. americană) schimbă rapid toate configurațiile politicii externe. Acest lucru coincide în mare măsură cu viziunea noastră”, declara Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, la începutul săptămânii. 

Mihai Trăistariu, un daddy cu issues

Câte generații de femei trebuie să fie simultan gospodine impecabile, independente financiar și perfect sculptate, doar ca un bărbat să-și dea seama că poate, totuși, să-și facă și singur o ciorbă?

Donald Trump iubește mai mult Rusia decât lumea liberă. Ce ar trebui să iubească România?

Ținta ideologilor MAGA este fix democrația așa cum o cunoaștem noi. Iar ce vor să pună în loc este foarte simplu: o dictatură tehnologică în care miliardarii devin și mai bogați, în care oricine îndrăznește să protesteze sau să investigheze corupția fenomenală a acestora este desemnat drept dușman al poporului, în care inteligența artificială este folosită în locul instituțiilor distruse, iar echilibrul între puteri este doar o amintire înfierată proletar la ședințele de autocritică.

Sursă foto: ID 357612257 | Trump Putin © L9871456 | Dreamstime.com

Când Trump amenință partenerii tradiționali cu taxe vamale, anexări de teritorii și dinamitarea unei alianțe militare care a menținut pacea în Europa (mă rog, Centrală și de Vest) pentru 80 de ani, un candidat așa-zis pro-european nu are ce să caute în aceeași barcă politică cu el. 

Sigur, înțeleg că un politician care aspiră la cea mai înaltă funcție a statului român nu-și permite luxul pe care mi-l permit eu, ca simplu cetățean sau jurnalist: acela de a spune lucrurilor pe nume. Înțeleg și că, prin natura funcției pe care o ocupă, un președinte are obligația de fi diplomat chiar și atunci când are de-a face cu omologi detestabili precum Donald Trump și J. D. Vance.

Dar diplomația nu trebuie să însemne ploconire. 

Pentru mine, ca cetățean care n-a putut decât să privească de pe margine, a fost clar de la bun început că cearta din Biroul Oval a fost un moment regizat. O capcană întinsă de doi indivizi care n-au avut niciodată intenția de a-i oferi lui Zelenski (și implicit poporului ucrainean) o ieșire onorabilă din războiul pornit de Rusia încă de acum 11 ani, odată cu anexarea Crimeei. 

Confruntat cu un astfel de episod, un politician cu aspirații prezidențiale avea 3 opțiuni: să tacă, să ia partea victimei într-un mod cât mai diplomatic (lucru făcut de multe cancelarii occidentale) sau să ia partea agresorilor. Crin și Nicușor au ales ultima variantă, deși nu le-a forțat nimeni mâna. Și atunci de ce au făcut-o? Ca să curteze electoratul așa-zis suveranist? 

Nu au ce să curteze. Când au hotărât cei doi să-și deschidă gurile, la fundul lui Trump se formase deja o coadă foarte lungă de politicieni români: Simion, Șoșoacă, Georgescu și Victor Ponta. Crin și Nicușor nu aveau ce să caute acolo, nu i-a invitat nimeni. Noua administrație de la Casa Albă a semnalat foarte clar că, în disputa anulării alegerilor prezidențiale din România, ea se poziționează mai degrabă de partea lui Călin Georgescu, nu a Sistemului care le-a anulat. Crin și Nicușor fac parte din Sistemul care a anulat alegerile și votanții lui Călin știu foarte bine asta.

Dacă tăceau, filosofi rămâneau

Știu că Nicușor și Crin nu-s cei mai curajoși lideri politici din istoria României. Ar fi fost prea de tot să le cer solidaritate cu președintele țării distruse de război, nu cu un lider crescut în puf și cumpărat de cei mai bogați oameni ai lumii. Dar puteau măcar să tacă. 

În bula în care mă învârt, pare că Nicușor este cel care a generat cea mai mare dezamăgire. De ce, totuși? Primarul Capitalei este cel care, conform propriilor declarații, a plecat din USR pentru că partidul pe care l-a fondat se poziționase împotriva referendumului homofob de acum 7 ani. Tot Nicușor este cel care alege să colaboreze în continuare cu Matei Păun, afaceristul cu vederi putiniste (și afaceri în spațiul ex-sovietic) care i-a finanțat campaniile trecute. 

Nu știu dacă între Crin/Nicușor și Donald Trump există o afinitate ideologică. Dar nici nu cred că trebuie să existe. Din punctul meu de vedere, vinovați pentru al doilea mandat al fascistului portocaliu nu sunt doar fanii lui înrăiți. Există și complicitate prin lașitate. Istoria fascismului e plină de enableri non-fasciști care ori au stat cu mâinile în sân, ori au crezut că pot instrumenta mișcările fasciste în interesul lor.

E ce se întâmplă chiar acum în SUA. În 2015-2016, dreapta mainstream din Statele Unite era împotriva lui Donald Trump. După ce acesta și-a înfrânt toți adversarii din alegerile primare ale Partidului Republican, dreapta mainstream a schimbat strategia, amăgindu-se că-l poate controla.

N-a putut, iar astăzi Partidul Republican se prezintă ca un cult în care Trump și fanaticii MAGA sunt cei care dictează agenda mișcării conservatoare. Republicani care se abat de la ea sunt numiți „specie invazivă” și amenințați cu dispariția politică. Supraviețuirea cere supunere totală în fața președintelui - Rubio și Vance, cele 2 cârpe prezente la întâlnirea dezastruoasă cu Zelenski, erau cândva unii dintre cei mai aprigi critici de dreapta ai lui Donald Trump. 

Dacă politicienii noștri „pro-europeni” au impresia că pot fura electorat „suveranist” printr-un servilism similar în fața eforturilor globale de resuscitare a imperialismului de secol 19, se înșală amarnic. Fascismul este o fiară care mai devreme sau mai târziu te mănâncă de viu, nu un cățeluș dresabil din care poți face ce vrei. Sunt vremuri care cer curaj și o apărare hotărâtă a principiilor democratice, nu tutoriale de ploconire în fața agresorilor. Pe alea are deja cine să le predea. 

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€