Odihna este fundamentală pentru o viață împlinită

Alex Enăşescu

Redactor

Vina pe care o resimțim când facem o pauză trădează o neliniște mai profundă legată de odihnă: preferăm să fim ocupați tot timpul ca nu cumva să fim luați drept leneși.

Așa se face că ne-am obișnuit să muncim peste program și în weekend, deși studiile arată că productivitatea nu este proporțională cu numărul de ore lucrate. Charles Darwin și alți oameni de știință iluștri nu munceau mai mult de 4-5 ore pe zi.

Unul dintre cei mai buni autori americani de non-ficțiune, Michael Lewis, mărturisea recent că preferă să nu fie ocupat, ba chiar să fie leneș, pentru că astfel are timp să filtreze proiectele care contează:

Oamenii își irosesc ani din viață pentru că nu sunt dispuși să-și irosească ore din viață. Dacă te crezi important doar pentru că ești ocupat − ceea ce se întâmplă frecvent −, atunci nu o să fii capabil să vezi ceea ce este cu adevărat important.

Într-un eseu clasic publicat acum câțiva ani în The New York Times, Tim Kreider remarca același lucru: ne plângem că suntem ocupați pentru că în felul ăsta ne simțim importanți. Kreider face o pledoarie pentru inactivitate ca antidot la permanenta aflare în treabă:

Inactivitatea nu este doar o vacanță, o indulgență sau un viciu; ea este la fel de indispensabilă creierului ca vitamina D corpului, iar dacă suntem privați de ea, suferim o infirmitate mentală la fel de desfigurantă precum rahitismul.

Spațiul și liniștea furnizate de inactivitate sunt o condiție obligatorie pentru a ne detașa de viață și a o privi în întregime, pentru a face legături neașteptate și a aștepta fulgerele văratice ale inspirației − care, paradoxal, sunt necesare indiferent ce ne propunem.

Studiile științifice confirmă că odihna ne face mai productivi și mai creativi, dar rostul său nu este doar să ne ajute să dăm un randament mai bun. În minunata sa carte despre răgaz ca temelie a culturii, filosoful catolic Josef Pieper observă:

Oricât ar fi de adevărat că cine se roagă înainte de culcare doarme mai bine, nimeni nu-și spune rugăciunile cu acest scop în minte. În același fel, omul care caută răgazul doar pentru a-și reface forțele necesare muncii nu va descoperi niciodată roadele răgazului.

Dacă vă simțiți copleșiți și căutați un ritm de viață mai odihnitor, iată trei lucruri de care să țineți cont:

1. Ieșitul în oraș, cumpărăturile online sau serialele sunt satisfăcătoare pe termen scurt, însă există alternative mai bune de a petrece weekendul.

2. Vacanțele sunt cea mai bună perioadă pentru a reflecta și a re-evalua obiectivele personale.

3. Socializarea face viața mai plăcută, dar cele mai odihnitoare activități implică solitudine.

Ce păstrăm și ce schimbăm în rețetele vechi? Gărâna, între amintirea gulașului de la primele ediții ale festivalui de jazz și mâncărurile gătite astăzi

La Gărâna, căutarea rețetei gulașului de la primele ediții ale festivalului de jazz deschide o discuție despre păstrarea gusturilor și a amintirilor locului. Aceste povești și demonstrații culinare pot fi urmărite în cele două părți ale documentarului „Amintiri Gustoase” dedicate Gărânei, pe canalul de YouTube al platformei.

Florin Șerban, primul regizor român care câștigă Leopardul de Aur: „Sunt mulți copii și adolescenți care, din păcate, se vor regăsi în filmul ăsta”

„Nu e locul tău aici”, lungmetrajul regizat de Florin Șerban, a câștigat Leopardul de Aur la Festivalul de la Locarno și a devenit primul film românesc care a obținut marele trofeu. Într-un interviu acordat PressOne, regizorul Florin Șerban vorbește despre reacțiile spectatorilor tineri la filmul în care mulți dintre ei se vor regăsi.