O mică investigație: irefutabilele surse științifice ale cuviosului părinte Răducă

Am pornit pe urmele gândirii lui Vasile Răducă, preot paroh al Bisericii Kretzulescu din București și fost prodecan al Facultății de Teologie, care susține că o femeie violată poate alege dacă rămâne - sau nu - însărcinată. I-am descoperit mentorii științifici: un psihiatru român din anii '70 și un ginecolog olandez din anii '20.

Femeia violată, a explicat Răducă la Radio Trinitas la 27 mai 2019, are suficient timp [după viol] să meargă la medic [...] și, pur și simplu, prin măsuri igienice, să facă de așa manieră încât spermatozoidul să nu ajungă să atingă ovocitul”.

Și-a repetat teoria săptămâna aceasta, în scris, într-o serie de precizări trimise presei: Victima are la dispoziție câteva ore în care ar putea ajunge la un centru medical specializat, unde primește îngrijiri igienice speciale (sau poate face ea însăși acest lucru), încât violul să nu se soldeze cu o sarcină. Aceste aspecte însă țin și de educația primită”.

Vasile Răducă a deminisionat ieri din funcția de prodecan - dar ideile lui vor continua să influențeze generații întregi de tineri preoți care au aflat de la profesorul lor că femeia violată nu numai că are puterea să împiedice sarcina nedorită rezultată dintr-un abuz sexual, ci și că are responsabilitatea de a o face. 

***

În august 2012 congresmenul republican Todd Akin declanșa un scandal uriaș în Statele Unite, după ce, în timpul unei intervenții la un post local de radio din Missouri, afirma că:

"În primul rând, am aflat de la doctori că rareori femeile rămân însărcinate după ce sunt victimele unui viol. Dacă este un viol veritabil [“legitimate rape”, n.red.], corpul femeii are metode prin care să se apere", declara republicanul Todd Akin. 

Akin nu a fost nici primul, nici ultimul bărbat care să aducă în discuție această abilitate mitologică a corpului femeii de a bloca, într-o situație traumatică, spermatozoizii în drumul lor spre ovul. Sau de a-i ucide de-a dreptul. Un document britanic din secolul XIII spune că, dacă în urma unui viol a fost conceput un copil, atunci violul nu a fost de fapt viol, pentru că femeia nu poate concepe fără consimțământ. Un alt document britanic de jurisprudență medicală, de data aceasta din 1785, aparținându-i doctorului Samuel Farr, aduce același argument în discuție. 

Extras din "Elements of Medical Jurisprudence" a lui Samuel Farr. Sursa: Google Books

Vasile Răducă - prodecan, până ieri, al Facultății de Teologie din București - pare să fi studiat cu atenție anatomia de pe vremea când dinții se scoteau în subsoluri cu cleștele, pentru că pe 27 mai 2019 s-a decis să explice la Radio Trinitas și el, mai pe înțelesul publicului larg român, de ce femeile violate sunt de fapt responsabile pentru faptul că au rămas însărcinate: 

”Sunt rarisime cazurile în care violul se soldează cu graviditate. Vă rog să rețineți, sunt rarisime cazurile când violul se soldează cu graviditate. Când se soldează cu graviditate, sunt mai multe cauze: fie că este vorba de un viol la care ai consimțit și care ți-a plăcut să se repete, fie că te-ai găsit în imposibilitatea de a face de așa manieră încât celulele germinale care sunt pe punctul de a se întâlni, să se și întâlnească și să fie fertilizat oul”.

Dincolo de contradicția în termeni din sintagma “viol la care ai consimțit și ți-a plăcut să se repete și de fractura de logică, preotul Vasile Răducă pare să sugereze că femeia are un soi de superputere specială de a respinge spermatozoizii nedoriți. Sau de a împiedica, în mod conștient, fertilizarea ovulului de către spermatozoizi, în situația lipsei oricărei măsuri contraceptive - pentru că Biserica oricum consideră contracepția, în orice formă, un păcat.

VIÓL, violuri, s. n. Infracțiune care constă în fapta unei persoane de a avea raport sexual cu altă persoană prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra sau a-și exprima voința. [Pr.: vi-ol] – Din fr. viol.

Iar în cazul în care exista vreun dubiu cu privire la formulările nefericite, Vasile Răducă a decis să trimită, azi dimineață, o clarificare la Hotnews: 

“Din punct de vedere științific însă, eu nefiind medic ginecolog sau obstetrician, dar prin prisma activității didactice fiind nevoit să parcurg literatura specializată ale cărei puncte de vedere le preiau, știu că cercetătorii în domeniul medical consideră că, în cele mai multe cazuri, violarea unei femei nu se soldează automat și cu rămânerea gravidă a acesteia. În cazul unui viol care ar presupune o eventuală stare de graviditate, în ciuda traumei suferite, victima are la dispoziție câteva ore în care ar putea ajunge la un centru medical specializat, unde primește îngrijiri igienice speciale (sau poate face ea însăși acest lucru), încât violul să nu se soldeze cu o sarcină. Aceste aspecte însă țin și de educația primită”. 

După logica lui Răducă, fetița de 13 ani din Constanța, care a rămas însărcinată după ce a fost violată, a consimțit la actul sexual, deși nici măcar nu avea încă buletin. La fel și fetița de 10 ani din Deva, pe care un bărbat de 52 de ani „a luat-o cu forța pe când se juca împreună cu prietenele ei în casa vecinilor, a dus-o într-o încăpere goală din casă sau în hambar și a violat-o, ținând-o imobilizată și ținându-i gura acoperită cu mâna, ca să nu poată țipa”. Sau femeia de 29 de ani care a rămas însărcinată după ce a fost violată de un asistent, deși era în comă

Nu e prima dată când Răducă și-a expus filozofia despre sexualitate - care a ajuns în atenția publicului larg doar pentru că CNA a sancționat cu somație Radio Trinitas. Preotul și-a expus teoriile într-o carte publicată la Humanitas în 2008, care a fost apoi și reeditată într-o versiune revăzută și adăugită - și, fără îndoială, în fața a generații de studenți la Teologie, care-i duc probabil ideile mai departe, la zeci de mii, poate sute de mii de enoriași.

În “Ghidul creștinului ortodox de azi”, volumul publicat de Răducă la Editura Humanitas, există un capitol întreg despre adulter, avort și educație sexuală. Avortul este, evident, declarat un păcat - fără ca Răducă să intre în prea multe detalii cu privire la problema violului, deși aduce în discuție “avorturile spontane, neprovocate” și cele în care se “suprimă viața fătului pentru a salva viața mamei”, pentru care trebuie “rugăciune, asceză și pocăință, preotului duhovnic revenindu-i o mare responsabilitate pentru reabilitarea părinților care au decis să suprime fructul iubirii lor”. 

Contracepția, prin orice mijloace, este de asemenea considerată un păcat; nici măcar cea prin metoda calendarului, care - după cum admite chiar Răducă - este totuși acceptată de Biserica Catolică. 

Homosexualii sunt “vehiculele nefaste prin care se transmite SIDA, boala menită parcă să ne arate cum, prin proasta folosire a sexului, o lume creată către viață se poate răsturna într-una către moarte”, iar relațiile sexuale înainte de căsătorie sunt denumite “acte de curvie”. 

"Homosexualii sunt vehiculele nefaste prin care se transmite SIDA" - extras din "Ghidul creștinului ortodox de azi" de Vasile Răducă

Însă subcapitolul despre adulter, denumit savant “O impregnare indelebilă”, începe cu un citat care e imposibil să nu-ți atragă atenția: 

“Dr. Th. van de Velde a remarcat aptitudinea mucoasei vaginale și uterine de a absorbi anumite substanțe chimice. Faptul se constată nu numai la substanțele chimice, ci și în urma actului sexual… În timp ce bărbatul nu e în mod practic influențat sub raport chimic, femeia absoarbe substanța spermatică a bărbatului [...] Urmările dragostei pentru femei vor fi fundamental deosebite, nu numai prin succesiunea de trăiri fiziologice (...) ci și răspunsul psihologic al acestor evenimente vitale, hotărâtoare pentru biografia ei individuală. Femeia primește substanța zămislitoare a masculului [...] și va fi prin aceasta impregnată indelebil în întreaga ei personalitate, pe tot restul vieții [...] Vor putea exista reacțiile partizanilor «libertății» femeii. Faptele rămân însă și dau consecințelor de ordin etic o întemeiere fiziologică. Infidelitatea femeii introduce în intimitatea căsătoriei un element străin, chiar în cazul în care nu introduce în această căsătorie un copil ce nu aparține soțului”. (Dr. Ioan Biberi, “Eros”, Editura Albatros, București, 1974)

Ca să înțeleg mai bine gândirea lui Răducă, am decis să citesc “Erosul” lui Ion Biberi - prozator, eseist și medic psihiatru - un soi de manual poetic de educație sexuală, care începe cu toate felurile în care se manifestă dragostea în lumea animală, și dedică un capitol întreg “Eternului feminin”. Așa cum este el definit de un bărbat, evident, Biberi - o construcție stereotipă “grațioasă și misterioasă” care trebuie să-și conserve castitatea și pudoarea (“rezerva sufletului”) pentru a confirma așteptările și a valida egourile bărbaților din jurul ei - care altfel vor manifesta o reacție de dezgust față de ea, nu de respect și admirație.

"O impregnare indelebilă" - extras din "Ghidul creștinului ortodox de azi" de Vasile Răducă

Femeia nu trebuie să se mențină pură doar fizic, ci și cu gândul, orice formă de fantezie sexuală fiind considerată dăunătoare pentru mintea femeii, dacă nu chiar patologică, scrie Biberi

“Menținerea purității, castitatea, trebuie să fie așadar deosebite de virginitatea fizică: prima este o mărturisire a unei personalități viguroase și intacte, destoinică de a-și afirma stăpânirea de sine, în respectul corpului și gândul - sexologii vorbesc și de o ipsațiune psihică (masturbare - n.r.) prin suscitare în singurătate, de imagini lascive, chiar dacă această evocare nu este întovărășită de practici efective - în timp ce virginitatea este o integritate pur corporală, care poate coexista cu lipsa castității”.

Citatul din “Ghidul” lui Răducă este extras însă din capitolul următor al cărții lui Biberi din 1974, intitulat “Andreia” - în care aflăm că femeia absoarbe, în timpul actului sexual, un soi de esență mitică a bărbatului, pe care o păstrează cu ea, în ea, pentru totdeauna. 

“[Autorul] Th. Van de Velde citează, într-o altă lucrare, trei fapte precise, observate nu numai la femeile în cauză, ci și la soții acestora [...]: în toate cazurile, respirația femeilor avea, după actul sexual, mirosul lichidului spermatic. [...]

Socotim că aceste date au o semnificație și implicații care depășesc cu mult un interes anecdotic: [...]  Produsul fecundant impregnează întregul corp al femeii. [...] În timp ce, în anumite cazuri, bărbatul acordă actului dragostei o semnificație întâmplătoare - putându-l chiar uita - pentru femeie dragostea înseamnă, în același timp, dăruire, participare, reprezentând un fapt biologic, psihologic, și social capital. Identitatea dintre sexe sub acest raport nu se poate susține. [...] Implicațiile etice și sociale ale faptului au fost discutate. Ele au ajuns la formularea simplistă: «femeia este monogamă, bărbatul este poligam». Discuția presupune, de bună seamă, nuanțe, întâlnește prejudecăți, suscită, din partea partizanilor «Iibertății» femeii, întâmpinări și rezerve. Faptele rămân însă [...]”.

Biberi dedică un capitol întreg și avortului, care este, categoric, un act criminal, nejustificat - în care nu aduce însă în discuție deloc problema violului. Ideea că femeia poate fi violată, și că în urma violului poate fi conceput un copil nu este tratată deloc. Femeia e pe un piedestal - și are puterea de a opri spermatozoizii. În același timp, derapajele bărbaților sunt exclusiv consecința unei lipse de pudoare sau a unei deviații sexuale a femeii, care îl pun pe bărbat în situația imposibilității de a se mai controla.  

Dar călătoria în peștera educației sexuale din secolul trecut nu se încheie aici. Biberi și cartea lui din 1974, sursă citată de preotului Vasile Răducă în “Ghidul” său, îl citează, la rândul lui, pe Theodoor Van de Velde, un ginecolog olandez care a murit în 1937 - și care, în cea mai cunoscută lucrare a lui, “Ideal Marriage: Its Physiology and Technique”, descrie cum femeile iubesc mirosul spermei bărbatului iubit, dar nu al celei de la  pe cea la un bărbat nedorit: 

“For a woman (in coitus) the odour of the beloved man's semen is delightful and excites her anew ; but that of an unloved mate fills her with loathing”, scria ginecologul olandez în 1926.

Theodoor Van de Velde

Ion Biberi

Teoria conform căreia o femeie violată nu poate concepe, promovată de Van de Velde  - și împărtășită, aproape 100 de ani mai târziu, de prodecanul Facultății de Teologie din București - pornește de la faptul că orgasmul femeii, la fel ca și excitația, ajută ca sperma bărbatului să ajungă mai ușor la ovul.

“We must realise and accept the active reception of sperms by the uterus in orgasm, through aspiration, suction, i.e., contraction followed by expansion, and generally also by more or less vigorous independent motion of the ostium or mouth of the womb. [...] Finally, the cervical mucus can aid the spermatozoa in their upward advance, by providing an accessible, favourable protective element. [...] 

As regards the last of these considerations, it may be said that every position in coitus which tends to promote the intensest possible orgasm in both partners simultaneously, or almost simultaneously, increases the probability of conception. [...] On the other hand, the chances of conception are diminished by an attitude which causes the semen to ebb back out of the vagina”. 

Tot Van de Velde calculează - bazându-se pe estimarea de acum aproape 100 de ani a vitezei spermatozoizilor, că un embrion nu poate fi conceput decât după cel puțin 8 ore de la contactul sexual, o informație pe care se sprijină și teoria lui Răducă, cum că o femeie violată “are suficient timp să meargă la medic, dacă vreți, la ginecolog, sau și ea, dacă e o persoană deșteaptă și, pur și simplu, prin măsuri igienice, să facă de așa manieră încât spermatozoidul să nu ajungă să atingă ovocitul și să realizeze fertilizarea”. 

“These sperms move forwards at a rate of speed which, under the microscope, appears about 3 mm. a minute. [...] Fertilisation or conception thus cannot take place at earliest—if we accept these calculations—before eight hours have elapsed after coitus”.

Știința modernă îi contrazice, însă, și pe ginecologul de la începutul secolului trecut, și pe teologul de la începutul acestui secol: spermatozoizii pot ajunge în maxim 10 minute în trompele uterine. Și nu se lasă învinși, obligatoriu, de gravitație. 

Mai ales că nici contracepția de urgență nu este acceptată de Biserică: pilula de a doua zi este considerată o formă ascunsă de avort. 

Știința modernă a clarificat de mult lucrurile: spălăturile vaginale intense, practicate riguros de o femeie proaspăt traumatizată de un viol, nu previn sarcinile nedorite. Biologia pur și simplu nu funcționează așa. Și nici nu sunt recomandate: singura eventuală responsabilitate a unei femei care este victimă a unui viol - și o responsabilitate pe care și-o asumă doar dacă dorește să facă asta - este aceea de a-l raporta la poliție. Situație în care devine prioritară preluarea de probe de către Institutul Medico-Legal. Probe care, altfel, ar fi distruse prin “măsuri igienice”. 

Dar de astfel de teorii nu vom scăpa niciodată, deoarece, așa cum recunoaște și Ion Biberi în încheierea capitolului său despre “eternul feminin”:

“Masculinitatea a recunoscut eternului feminin imboldul de a ridica spre ceruri. Femeia nu are dreptul de a coborî de pe acest piedestal”.

Ți-a plăcut acest articol?

Atunci vrem să te rugăm ceva.

Dacă subiectele pe care le alegem ți se par relevante, iar stilul nostru nu te agresează, dacă PressOne este o oază de normalitate pentru tine, înseamnă că faci parte dintre acei oameni la care ne gândim în fiecare zi.

Orice donație va fi un semn că munca noastră își atinge scopul. Îți mulțumim.