O metodă simplă pentru evitarea deciziilor greșite

Alex Enăşescu

Redactor

Când eram în facultate, am jucat poker online timp de câțiva ani. Fiind un joc de îndemânare și noroc, bazat pe informații incomplete, pokerul este un fel de antrenament intens pentru abilitatea de a lua decizii.

Natura jocului te învață să nu faci o legătură directă între calitatea deciziilor și calitatea rezultatelor. În poker, la fel ca în viață, poți să iei decizia corectă în baza informațiilor existente și totuși să dai greș.

Acesta este unul dintre conceptele fundamentale ale jocului.

Totuși, în viața reală, obișnuim să evaluăm corectitudinea unei decizii doar în funcție de rezultatele ulterioare. Când finalul este fericit, pesemne că am judecat bine; când nu, înseamnă că am greșit pe undeva.

O fostă jucătoare profesionistă de poker, Annie Duke, numește acest tip de eroare cognitivă „resulting”.

Pentru a arăta cât de puternică este înclinația de a asocia deciziile cu rezultatele, Annie Duke le propune oamenilor să se gândească la cea mai bună și la cea mai proastă decizie pe care au luat-o în ultimul an.

Răspunsurile primite sunt previzibile: decizia bună a dus la un rezultat bun, iar cea proastă, la un rezultat prost.

Această prejudecată persistă, cu toate că, uneori, avem noroc chiar dacă am luat decizia greșită, iar, alteori, o decizie bine chibzuită determină un eșec.

Corelația falsă dintre deciziile greșite și rezultatele proaste afectează profund cultura unei organizații.

Dacă angajații sunt evaluați doar în funcție de rezultate, penalizați pentru rezultatele slabe și recompensați pentru rezultatele bune, atunci ei vor avea grijă să se protejeze, asumându-și cât mai puține riscuri, ceea ce este o cale sigură spre mediocritate.

Pentru a fi competitiv la un nivel înalt, trebuie să fii dispus să-ți asumi riscuri și să nu te temi să pierzi.

În poker, la fel ca în afaceri, jucătorii inteligenți nu sunt preocupați de variabilele pe care nu le pot controla, ci se concentrează pe ceea ce ține de ei: evitarea deciziilor greșite.

În acest scop, Annie Duke recomandă o metodă inventată de psihologul Gary Klein, numită „pre-mortem”, care presupune să pui răul înainte, imaginându-ți că decizia pe care ai luat-o a produs cel mai rău rezultat posibil.

Dacă te gândești să pornești o afacere, imaginează-ți că, la un an de la deschidere, ești în faliment și întreabă-te ce nu a mers așa cum ai plănuit.

Acest exercițiu te obligă să pui la îndoială previziunile optimiste care duc frecvent la decizii greșite.

Pe Via Danubiana la Giurgiu. Cum ar putea orașul să se întoarcă cu fața spre Dunăre

Giurgiu e unul dintre orașele pe lângă care aproape toată lumea trece în drum spre Bulgaria, fără să știe cât de densă și fascinantă îi este istoria. L-am vizitat într-o zi insuportabil de caldă cu Smaranda Șchiopu, antropoloagă, pasionată de Dunăre și de cele două maluri ale ei, care a studiat locul dintr-o perspectivă socială.

Odiseea, între blocuri. O seară cu Nolan la un cinema de vară din Atena

Christopher Nolan a dus Odiseea la IMAX, dar cea mai fidelă interpretare a lui Homer se vede tot de pe un scaun pliant, într-un cinema de vară din Atena. În grădina dintre blocuri nimeni nu se ceartă despre culoarea Elenei: se discută prețul feriboturilor și ora ultimului autobuz.

Metoda pre-mortem este un antidot pentru naivitatea care îi face pe oameni să vadă lucrurile așa cum ar vrea ei să fie, nu așa cum sunt ele în realitate.