O lebădă sălbatică și alte povești

De violența din basmele populare se miră doar cei care au crescut cu variantele lor prescurtate din cărțile de colorat sau prelucrate idilic în desenele animate ale lui Disney. Basmele sunt pline de imagini de groază, de scene de tortură, de violență în toată regula.

Iezii sunt decapitați de lupul care i-a mâncat, iar capetele lor însângerate sunt apoi expuse, rânjind, în fereastră.

Mama vitregă a Albei-ca-Zăpada este pedepsită să danseze până la moarte în pantofi de fier înroșiți în foc.

Copiii neastâmpărați sunt arși de vii în cuptoare, transformați în plăcinte, abandonați de părinți, uciși de mame vitrege.

Cât despre basmele culte ale lui Andersen, ele sunt adesea mai triste decât orice născocire sentimentală pentru adulți: fetița cu chibriturile moare înghețată, iar Mica Sirenă își vede prințul căsătorit cu altcineva și se aruncă în valuri.

Este explicabil de ce rescrierile și prelucrările basmelor nu sunt deloc puține. Una foarte recentă, abia publicată la Polirom, îi aparține lui Michael Cunningham.

Scriitorul american este celebru la noi mai ales pentru romanul său Orele (apărut în traducere în 2003), o recreare ficțională a universului Virginiei Woolf.

Preocuparea sa pentru aura neagră a poveștilor pentru copii s-a putut vedea și în Crăiasa zăpezii (2014), un roman care împrumuta ideea lui Hans Christian Andersen ca să vorbească despre dependență și blocajele creativității.

De data aceasta, Ariadna Ponta a tradus volumul lui Cunningham de proză scurtă, intitulat O lebădă sălbatică și alte povești.

Fiecare povestire dezvoltă un nucleu dintr-un basm suficient de cunoscut pentru a fi recunoscut fără dificultate de către cititori.

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

Geoană, banii din Bulgaria și de la Nelu Varga. Finanțare de la o rețea de evazioniști: „Eu i-am băgat 50 de mii de euro, din păcate mi i-a băgat înapoi. Îi dădeam și un milion”

ONG-ul care îl vrea pe Mircea Geoană președinte a primit, în luna mai, 50.000 de euro de la o firmă fantomă din Bulgaria, controlată de un om de afaceri condamnat pentru înșelăciune care a fost pe lista fugarilor și a reușit să scape de pușcărie.

Volumul nu este însă o simplă culegere de astfel de jocuri.

Logica lui de articulare face cinste prozatorului de compoziție care este Michael Cunningham. Mai clar, este scris din perspectiva unei vrăji nefaste, a unui blestem aruncat peste happy-endurile plictisitoare și previzibile.

Este asemenea răzbunării ursitoarei care nu a fost invitată la botezul micii prințese. Seamănă cu râsul răutăcios al vrăjitoarei care încurcă ițele oricărui basm respectabil.

Textul de deschidere ne oferă cheia de lectură: „Dez. Iluzie”.

„Cei mai mulți dintre noi ne pricepem foarte bine să ne ducem singuri la pierzanie. Entitățile răzbunătoare caută să-i distrugă numai pe cei aleși, pe cei dăruiți.”

Această primă trimitere a autorului este mai puțin originală, referindu-se la măsura în care iluziile împiedică viața, în loc să o motiveze.

Abia a doua este cu adevărat interesantă.

„Dacă anumite întrupări ale perfecțiunii ar putea fi compromise, desfigurate sau supuse la cazne, atunci noi, ceilalți, vom descoperi că trăim într-o lume mai puțin chinuitoare, o lume cu așteptări mai rezonabile, o lume în care apelative precum frumusețe și vigoare pot fi alocate mai multor femei și mai multor bărbați.”

Cu alte cuvinte, ar fi posibil să trăim mai bine și să ne vindecăm anxietățile dacă am practica anumite ritualuri de deziluzionare.

Întregul volum nu este altceva decât o astfel de ritualizare a ieșirii de sub vrajă. De pildă, în povestirea „O lebădă sălbatică”, frățiorul rămas cu aripa de lebădă în loc de braț sfârșește trist, burtos, adus de umeri și alcoolic.

„Trăia cu aripa lui așa cum un altul ar trăi cu un câine adoptat de la un adăpost: cu un temperament plăcut, dar nevrotic și imposibil de dresat.”

Replica la „Hansel și Gretel” se concentrează pe obsesiile unei femei trecute printr-o „viață de destrăbălare agresivă, dar voioasă”, care pândește, în casa ei de turtă dulce, un ultim pretendent.

Prelucrarea după „Jack și vrejul de fasole” este o parabolă anticonsumeristă.

Poveștile lui Cunningham își îneacă basmele de pornire într-un umor negru irezistibil. În felul acesta, capătă o profunzime cu atât mai neașteptată cu cât stilul autorului este minimalist, laconic și lipsit de orice gratuități.

Grafica lui Yuko Shimizu, care punctează întreaga carte, iese din rolul de simplă ilustrație și imprimă un aer de bandă desenată, care se potrivește perfect acestor rescrieri.

Chiar dacă își propune să spargă oglinda iluziei și să scotocească dincolo de „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, volumul O lebădă sălbatică și alte povești este o ficțiune optimistă.

Firescul cu care umanizează supranaturalul potolește angoasele omului contemporan, ca și culpa lui de a nu fi destul de bun, de frumos, de deștept, de competent social.

În ciuda dimensiunilor reduse ale volumului, fraza frumoasă, observația acută dovedesc că nu avem dinainte un autor care se străduiește să impresioneze, ci un scriitor de cursă lungă, un pariu sigur.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€