Viațabună
22/08/2016

O fecioară nesăbuită

La romanul Idei Simons m-a atras inițial o recomandare de pe coperta a patra, după care am avea dinainte „echivalentul olandez al lui Stoner„.

Cum Stoner, despre care am scris chiar la această rubrică, mi-a rămas în minte drept cel mai bun roman pe care l-am citit anul trecut, n-am stat pe gânduri să încep O fecioară nesăbuită, traducerea din Simons a lui Gheorghe Nicolaescu (recent apărută la Polirom).

Am rețineri în ce privește asemănarea cu romanul lui John Williams, pentru că tema principală în Stoner mi se pare vocația ratării.

Or, Ida Simons este mai degrabă preocupată aici de limita la care individualismul câștigă asupra compasiunii, prieteniei, iubirii. Sunt însă de acord că există o cumințenie a scriiturii și o absență totală a ofensivei care pot să ni-l evoce pe Williams.

Cel mai uluitor lucru din O fecioară nesăbuită este însă faptul că, deși se întâmplă în perioadele tulburi ale celor două războaie mondiale și în anii interbelici, evenimentele sunt legate exclusiv de drame familiale și de furtuni intime.

Opțiunea scriitoarei pentru perspectiva „istoriei mici” în locul istoriei mari apare cu atât mai surprinzătoare dacă ținem cont de felul în care autoarea însăși a fost afectată de istoria mare și sinistră.

Tânără pianistă genială la momentul izbucnirii celui de-al doilea război mondial, Ida Simons a supraviețuit mai multor lagăre de concentrare. Cu alte cuvinte, propria istorie personală ar fi îndreptățit o descriere de tip document a ororilor prin care a trecut și a modului barbar în care parcursul vieții sale a fost tragic decis de alții.

Nimic din toate acestea nu se regăsește însă în O fecioară nesăbuită, care este relatat cu vocea unei fetițe care iubește muzica și se pregătește să devină o mare pianistă, într-o familie în care certurile dintre părinți se termină invariabil cu plecarea mamei împreună cu copila la Anvers, la bunica maternă.

Acolo, copila Gittel o cunoaște pe Lucie, o tânără care, în ciuda faptului că are 29 de ani, pare să-i prețuiască nespus de mult prietenia, dar și pe tatăl acesteia sau pe Gabriel – frumosul lor angajat.

Unele pagini au tonul unui jurnal de adolescentă care pricepe mai multe decât s-ar crede, dar care – în alte privințe – este foarte naivă.

Revista Pressei

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt curios

Este vorba de o naivitate jucată, desigur, efectul fiind fin ironic și comicul părând involuntar.

În alte pagini intervin personaje imaginare care populează, tot mai puțin spre finalul cărții, viața lui Gittel și a bunei sale prietene Mili.

Aceste personaje sunt făcute responsabile pentru decizii sau pentru emoții cu care Gittel nu dorește să aibă nimic de-a face.

Ecouri ale războiului se aud cu un laconism impresionant, în câte-un final de frază sau în câte-o propoziție scurtă despre schimbările de după, despre dezrădăcinări și boli.

Două fragmente sunt memorabile și le-aș citi în pereche pentru a face rapid o deschidere către atmosfera romanului.

Primul este mottoul cărții, ales de Ida Simons dintr-un roman al lui Marnix Gijsen, scriitor belgian, pseudonim al lui Jan-Albert Goris:

„Oricine e în stare să zădărnicească planul unui disperat în ultima clipă. Trebuie doar să-i dai în momentul potrivit o ceașcă de cafea sau o tărie sau trebuie să-i spui că, odată ajuns cadavru, va arăta neatrăgător sau stupid. Important e să nu te sustragi acestei mici îndatoriri: ca să zicem așa, trebuie să ai cafeaua sau tăria pregătită în inima ta”.

Al doilea descrie reacția fetiței la lectura pildei fecioarelor nechibzuite:

„Afurisite fecioarele astea înțelepte, am spus eu, de ce n-au putut să le dea un pic de untdelemn și acelor amărâte? Da’ afurisite au mai fost. Prefer să fiu o fecioară nechibzuită. (…) Deși domnul Mardell mi se părea de cele mai multe ori mai rezonabil decât alți adulți, știam că n-avea niciun rost să încerc să-i explic că de data asta nu de la Aron mi se trăgea tristețea, ci de la acele groaznice propoziții: Și s-a închis ușa. Nu vă cunosc”.

Între a avea cafeaua pregătită pentru a împiedica „planul unui disperat” sau a avea suficient untdelemn ca să-ți fie bine în primul rând ție, romanul Idei Simons trasează o legătură clară.

Toate discuțiile pe care Gittel le poartă cu tatăl lui Lucie, domnul Mardell, revin la justificarea sacrificiului unei forme de umanitate pentru a avea acces la geniu, la artă, la nunta aleasă, la aranjamentul perfect. Din punctul de vedere al „fecioarei nesăbuite”, acest sacrificiu nu poate fi iertat pentru nimic și n-ar trebui făcut.

Gittel este folosită de Lucie pentru cauza lăudabilă a iubirii secrete, este folosită de domnul Mardell pentru măgulirea unui orgoliu de Mecena și de supraveghetor, este folosită de mama în război cu tatăl și așa mai departe.

Poziția ei rămâne însă una de forță, pentru că ea însăși alege să fie „o fecioară nechibzuită” dacă acest lucru înseamnă să te dăruiești, să trăiești, să te bucuri. Aceasta este cheia secretă care, odată ajunsă pe mâna Idei Simons, transformă fragilitatea în putere și trădarea în onoare.

Nu pentru relaxare recomand micul roman O fecioară nesăbuită, ci pentru meditație.

De ce e nevoie pentru ca oameni aparent generoși, etici și prietenoși să-și sacrifice aproapele? Pentru ce cauze pe care le consideră supreme sunt capabili să-i folosească pe cei de lângă ei? Pentru iubire? Pentru mântuire? Pentru eliberare?

Iată doar câteva întrebări pe care ficțiunea Idei Simons le ridică, iar frisonul lor nu vă va lăsa să dormiți înainte să terminați cartea.

Poțifacediferența.

Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
3€
5€
10€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

3.5% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 3.5% să meargă către articolele și newsletterele noastre, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Trebuie să completezi doar secțiunea I, cu datele tale personale.

Apoi depune-l la ANAF până pe 25 Mai, la organul fiscal de care aparții, fie direct, fie prin scrisoare recomandată.

Poți găsi aici lista adreselor.

REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios
Celemaicititearticole
Loading...
Loading...
Loading...
Loading...