Non-știrile săptămânii: Amenzi pentru purtarea măştii și bănci woke, în oraşul din care nu mai ieși niciodată

Austria te amendează dacă porți mască în public, SVB a falimentat pentru că e prea „woke” și Forumul Economic Mondial vrea să te lege de „glie” prin orașe de 15 minute – toate sunt narațiuni importate din afara țării care au prins în ultimele săptămâni și în România.

PressOne le-a analizat pe toate trei și îți explică în ce context au apărut și în ce fel denaturează fiecare dintre ele adevărul.

Austria te amendează dacă porți mască în public

La finalul săptămânii trecute, mai multe publicații, unele dintre ele cât se poate de mainstream, anunțau că purtatul măștii sanitare în transportul public din Viena urmează să fie amendat cu 150 de euro. 

„Cei care poartă măști în transportul public din Viena vor fi amendați cu 150 de euro”, titra vinerea trecută una dintre principalele agenții de știri din România. 

Vrem să luptăm în continuare împotriva dezinformării și a știrilor false. Dacă e important și pentru tine, ajută-ne să o ducem la capăt! Orice sumă contează.

Redacția PressOne

„Amendă inversă. Cei care poartă măști în transportul public din Viena, sancţionaţi cu 150 de euro”, spunea și site-ul unei televiziuni naționale. 

Aceeași abordare de tip clickbait se regăsește în multe alte publicații care au scris despre subiect. De fiecare dată, afirmația categorică din titlu este contrazisă parțial de restul textului. Brusc, oamenii nu mai sunt amendați, ci devin „pasibili de amenzi” din cauza unei legi vechi de șase ani care le interzicea austriecilor să-și acopere fețele în spații publice. Excepție făceau doar cei care puteau proba printr-un document oficial că umblă cu fețele acoperite din motive medicale.

Toate publicațiile românești care au făcut clickbait pe subiect citează un articol publicat în cotidianul austriac Kurier. Din el afli că proiectul de lege a fost ideea coaliției de dreapta care guverna Austria în 2017 și scopul său nedeclarat era de a împiedica femeile musulmane să poarte văl islamic în public.

Apoi a venit pandemia, austriecii au fost îndemnați să poarte măști în spații publice, iar legea anti-văl nu s-a mai aplicat timp de câțiva ani.

Mai puțin categoric decât ce a ajuns prin presa internațională și românească, articolul din Kurier nu face decât să se întrebe dacă acum, după ce s-au ridicat mai toate restricțiile și regulile pandemice, oamenii care poartă mască medicală vor fi amendați cu 150 de euro?

Răspunsul cel mai probabil este că nu, nu se va întâmpla. La data publicării textului în Kurier, guvernul austriac deja anunțase că lucrează la o soluție de compromis, astfel încât poliția să nu aplice legea orbește și să ia în considerare fiecare context în parte. 

De altfel, articolul din Kurier susține că legea anti-văl a fost rareori pusă în aplicare înainte de pandemie. Chiar și imediat după adoptarea legii, când poliția făcea exces de zel oprind bicicliști cu fețele acoperite, majoritatea celor vizați reușeau să scape fără a fi amendați.

Silicon Valley Bank s-a prăbușit pentru că era prea „woke”

Pe 10 martie, ziare din toată lumea anunțau că Silicon Valley Bank s-a prăbușit. Fiind una dintre cele mai mari bănci din industria tech din Statele Unite, către care se îndreptau o mare parte din start-up-urile din domeniu, prăbușirea ei a declanșat anxietăți legitime privind o nouă recesiune, poate similară cu cea din 2008. 

Imediat după faliment au început dezbaterile despre cauzele evenimentului. Printre multe explicații tehnice, în cercurile mai conservatoare din Statele Unite a fost popularizată ideea că SVB s-ar fi prăbușit pentru că era prea inclusivă și prea „woke”. Una dintre probleme ar fi fost, se insinuează, faptul că în conducerea băncii au fost numite persoane LGBT și de culoare doar pentru că erau LGBT și de culoare, nu pentru că ar fi meritat să fie acolo.

N-a durat mult până când această explicație a ajuns și în social media vorbitoare de română. 

De regulă, influencerii din această zonă se mulțumesc să constate că SVB avea un consiliu de administrație divers, dar nu se obosesc niciodată să probeze cu dovezi concrete relația de cauzalitate dintre diversitatea conducerii și faliment. 

Pentru că, dacă ne întoarcem la aspectele tehnice ale discuției, vom observa că explicația pentru prăbușirea SVB este mult mai simplă. Ca orice altă bancă din lumea asta, SVB obișnuia să investească banii clienților în active care să-i aducă profit pe termen lung: împrumuturi către persoane fizice sau afaceri (unde profitul vine din dobânda percepută), proprietăți imobiliare, acțiuni și obligațiuni de stat. În cazul SVB, susține Washington Post, peste jumătate dintre aceste active erau obligațiuni de stat emise de diferite instituții ale guvernului federal american. 

Când guvernul a crescut rata dobânzii pentru a combate inflația, obligațiunile deținute de SVB au devenit mai puțin valoroase. Pentru a-și recupera pierderile, banca a început să vândă active în valoare de 21 miliarde dolari, dar gestul n-a făcut decât să-i panicheze și mai tare pe clienții SVB, care au început să-și retragă banii în număr foarte mare. Lucru ce a adâncit problema, iar banca a fost preluată în cele din urmă de guvernul american, care s-a angajat să protejeze depozitele clienților rămași. 

„Orașele de 15 minute” ne vor lega de glie

În februarie 2023, câteva mii de oameni din Oxford protestau împotriva intenției autorităților locale de a transforma urbea într-un „oraș de 15 minute”. Deși planul administrației se referea doar la limitarea traficului în zonele rezidențiale și încurajarea oamenilor să renunțe la mașină în favoarea bicicletei sau transportului în comun, protestatarii au acuzat că se urmărește transformarea orașului într-un oraș de tip „stalinist”, cu zero libertate de mișcare și în care fiecare gest îți este urmărit cu atenție.

În ultimii ani, ideea că transformarea centrelor urbane în „orașe de 15 minute” este despre transformarea cartierelor în pușcării a deveni foarte populară printre politicienii și influencerii conservatori din SUA, Canada și Europa. Mai nou, opoziția față de concept începe să prindă cheag și în România.

„Oamenii vor fi legați de glie precum iobagii, sclavii, fără permisiunea de a ieși dintr-un perimetru strâmt”, se alarma un utilizator de Facebook într-o postare de acum câteva zile.

Brusc, orice tentativă de a face orașele mai accesibile pentru pietoni sau bicicliști a devenit parte dintr-un plan global (clocit de Forumul Economic Mondial, desigur) de a subjuga masele sub pretextul combaterii schimbărilor climatice.

Realitatea este, însă, mult mai banală. Conceptul de „oraș de 15 minute” a fost popularizat de urbanistul columbian Carlos Moreno, care spune că locuitorul unui oraș n-ar trebui să meargă (pe jos sau cu bicicleta) mai mult de 15 minute pentru a ajunge acolo unde are nevoie în activitatea sa de zi cu zi: la muncă, la școală, la magazin, la spital. Dacă le ai pe toate astea aproape de tine, spun susținătorii ideii, reduci atât timpul irosit zi de zi în trafic, dar și poluarea care apare într-un oraș sufocat de mașini. 

Ideile de bază ale conceptului nu sunt deloc noi, chiar dacă acum sunt prezentate cu altă etichetă, cea de „oraș de 15 minute”. Multe centre urbane europene deja pot fi considerate „orașe de 15 minute”, cel puțin parțial, pentru că au fost planificate astfel încât să ai la îndemână aproape tot ce-ți trebuie, fără a fi nevoit să te urci în mașină de fiecare dată când ai nevoie de ceva de la magazin sau trebuie să-ți duci copilul la școală.

Conceptul e mai puțin familiar în America de Nord, unde multe orașe au fost planificate pentru a acomoda mașinile și există delimitări foarte rigide între zonele rezidențiale și cele industriale sau comerciale – poate de aici și succesul pe care l-au avut aceste narațiuni false în țări precum SUA și Canada.