Nicușor Dan: "Nu ne asumăm riscul unei alianţe pentru alegerile parlamentare"

Iulia Marin

Redactor

La alegerile pentru Primăria Capitalei, Nicușor Dan (46 de ani) a obţinut un scor care l-a surprins chiar și pe el: 30,5%.

În acelaşi timp, Uniunea Salvați Bucureștiul (USB) a dovedit că un proiect politic nou, cu un discurs antisistem, poate depăşi un partid istoric precum PNL.

Deși aceste rezultate ar fi trebuit să-i furnizeze o infuzie de încredere, matematicianul care conduce USB pare să fi reintrat într-un con de umbră.

PressOne a stat de vorbă cu Nicușor Dan despre planurile sale pentru alegerile generale din toamnă și despre felul în care se raportează la inerentele compromisuri din politica dâmbovițeană.

"Un târg cu PNL ar fi fost foarte tentant"

– De ce v-ați temut nu ați scăpat: Primăria Capitalei a revenit PSD-ului. Cum vedeți acum șicanele acelea din campanie dintre PNL și USB?

– Am o imagine foarte obiectivă. Ce îmi pare rău e că nu se înțelege cine a început. Pentru că nu am început noi scandalul ăla. A fost un scandal neproductiv, evident, însă nu am început noi. Noi, de fiecare dată, am ripostat.

În ceea ce privește sondajul, lucrurile au fost foarte clare. Rezultatele au arătat cum au spus sondajele comandate de noi. Noi am indicat sondajul, casa care le-a realizat – întâmplător, o casă internațională – care le-a realizat, metodologia.

PNL a plătit reclamă în ziare spunând că ei stau mai bine decât noi și citând diverse referințe orale care să le întărească această afirmație. Au indus în eroare publicul de dreapta, care ar fi venit către noi dacă ştia că aveam prima șansă.

Una peste alta, era evident că o întreagă categorie de oameni nu voia să voteze nici PSD, nici PNL. Acești oameni s-au orientat către noi ca fiind opțiunea cea mai rezonabilă.

Era evident că PNL putea să spere să fie votat de către acel public de dreapta care îi rămăsese încă fidel, în ciuda complicităților cu PSD la nivel local, și că publicul acesta nu le ajunge ca să câștige Primăria.

Rușii sunt foarte aproape de spargerea frontului și, în același timp, încă departe. Ce ar însemna un colaps al armatei ucrainene în regiunea Donbas

Cade frontul ucrainean? Sau a căzut deja? Din primăvara acestui an vin cu o frecvență aproape zilnică vești tot mai alarmante legate de situația din ce în ce mai precară a trupelor Kievului de pe linia frontului din Donbas, care înglobează greu încercatele regiuni Donețk și Lugansk din sud-estul Ucrainei. Cele două regiuni au reprezentat, de altfel, pretextul principal al invaziei ordonate de Vladimir Putin în februarie 2022, iar acum reprezintă principalul obiectiv strategic al Kremlinului.

Psihologii români nu sunt evaluați psihologic la intrarea în profesie. Verificarea periodică a sănătății lor mintale, doar o „obligație morală”

„Ce pârghii de monitorizare a bunelor practicii există după câștigarea dreptului de practică autonomă?”, s-a întrebat PressOne. 

O alianță era exclusă, tocmai pentru că publicul nostru nu ne lăsa să facem alianță, nu vrea să audă de PNL. Şi atunci PNL avea două soluții: să facă ce a făcut și să obțină scorul pe care l-a obținut sau să își recunoască vinovăția pentru participarea la ce s-a întâmplat în București în ultimii ani, să o spună direct și să sprijine candidatura noastră.

E ceva ce un partid de obicei nu face, pentru că își nemulțumește susținătorii. Însă, privind retrospectiv, era singurul lucru rezonabil pe care PNL putea să-l facă. Şi cred că susținătorii – nu activul de partid – ar fi apreciat asta, iar Bucureştiul ar fi avut un primar din societatea civilă, și nu un primar PSD.

– Ați spus că publicul dumneavoastră ar fi refuzat o astfel de alianță. Pe ce vă bazați? 

– Faptul că electoratul nostru refuză alianța cu PNL îl știam din discuțiile cu oamenii de pe stradă, de pe Facebook și din sondajele din momentul acela.

Noi nu am avut resurse decât pentru două sondaje clasice și unul online și cunoaștem destul de bine publicul care spunea că ne votează pe noi cu, să spunem, o lună înainte de campanie.

Rezultatele au fost mai mari și nu știm diferența între ce știam noi și ce a fost până la urmă – ce fel de public este -, însă intuim că este vorba despre un public care spune, în primul rând, că s-a săturat de modul în care este guvernată România.

– Au fost voci în spațiul public care v-au acuzat că sunteți inflexibil. V-ați gândit, totuși, în mod serios la o alianță?

– Opțiunea a fost asta de la început: fără alianță. Discuțiile cu oamenii ne-au confirmat-o. Nu vă ascund că, știind rezultatele sondajelor, a fost foarte tentant târgul cu PNL. Era evident că, fără el, Gabriela Firea are 99% șanse să câștige. Era pariul ăsta cu PNL: cine e în față, cine se retrage?

Îmi dădea o șansă să câștig Primăria, însă a câștigat principiul că nu poți – chiar teoretic – să te angajezi să îl susții pe Cătălin Predoiu și PNL-ul pe care i-ai înjurat cu doar câteva luni înainte.

Nicușor Dan, la prima ședință a Consiliului General al Municipiului București.

"Excludem orice alianță la parlamentare: e prea riscant"

– În perspectiva alegerilor parlamentare din toamnă, USB devine USR (Uniunea Salvați România). V-ați gândit la vreo alianță cu partide mai mici din țară sau cu independenți care au obținut un scor decent la locale?

– Da. Suntem într-un dialog, practic, cu toți. Există o dificultate: multe s-au definit ca partide locale și au o istorie foarte scurtă de relaționare cu cetățenii din respectivele localități.

Dizolvarea bruscă într-un unic partid național le-ar afecta relația cu cetățenii. Formula ideală ar fi ca toate partidele astea să formeze o alianță. Asta ar fi ideal.

Din păcate, sistemul electoral conceput de vechile partide prevede un prag de 10% pentru mari alianţe și de 8% chiar pentru alianțe formate din două partide.

Și atunci opțiunea noastră, pe care le-am spus-o direct celor din ţară, a fost că nu ne asumăm riscul ăsta. Pentru USR, țintim 10%, dar nu vrem să riscăm să ne impunem prag de 10% sau de 8%, și eventual să nu intrăm în Parlament din cauza asta.

Rămâne ca fiecare dintre partidele astea cu care avem valori comune să decidă dacă vrea să facem o alianță informală, astfel încât noi să nu candidăm în județul respectiv, dar să existe reprezentativitate locală, iar, pe de altă parte, pragul să fie de 5%.

– Un pact de neagresiune?

– Exact, da. Nu candidăm unde candidează ei, dar astfel încât să existe reprezentativitate.

– Pe de altă parte, credeți că e viabil pentru viitorul USR să excludă colaborările cu partidele mari?

– În ceea ce privește Bucureștiul, am zis că votăm pe proiect: dacă un proiect e bun, vom contribui la strângerea majorității necesare.

În plan național, Executivul este ales de către Parlament. Și atunci e obligatoriu ca, prin mandatele pe care sperăm că le vom avea, să influențăm componența și mai ales programul Guvernului pe care Parlamentul urmează să îl numească.

Dacă de mandatele noastre depinde numirea unui guvern, vom negocia foarte clar ca în programul de guvernare să existe acele lucruri pentru care ne batem de atâția ani. În orice caz, nu va exista o alianță electorală cu partidele clasice.

– Să facem un exercițiu de imaginație: ați obținut procentul necesar pentru a intra în Parlament…

– 10%! (râde)

– Ok, 10%. Cum vedeți prima zi de lucru în legislativ?

– Pentru mine? Eu aș prefera să rămân la nivelul Bucureștiului. Am promis deja de două ori niște lucruri pentru Bucureşti…

Dar depinde și ce va dori partidul, va fi o discuție internă. Același lucru e valabil și pentru Clotilde Armand.

Nicușor Dan cântărește posibilitatea de a candida la alegerile parlamentare.

Dacă guvernul va depinde de mandatele noastre, cel mai important e ca în programul de guvernare să existe acele lucruri pentru care ne batem: transparența în administrație publică, simplificarea relației între cetățean și autorități, predictibilitate în investiții publice.

Dacă guvernul va depinde de mandatele noastre, vom avea grijă să îl șantajăm în mod pozitiv, în sensul că e obligatoriu să facă ceea ce i-am propus.

Altfel, cred că este important să existe în Parlament o contrapondere la partidele vechi. Am avut exemple recente – votarea pensiilor speciale sau dezincriminarea conflictului de interese -, unde am văzut un vot în unanimitate al unei întregi clase politice, cu sfidarea cetățenilor.

Cred că e obligatoriu să existe o contrapondere. E obligatoriu să se modifice legislația electorală, pentru că e inadmisibil să ai praguri atât de mari, să fie nevoie să strângi atâtea semnături.

În zone mai tehnice, cum e zona urbanismului, în care sunt specialist, e clar că trebuie să existe proceduri legale care să elimine suprapunerea de competențe între autorități, pentru a face şi procesul de sancționare mai simplu și mai eficace.

– Alegerile parlamentare vă prind cu un copil mic. Cum vă descurcați?

– Dacă trecem de perioada colicilor, cred că facem un pas mare înainte (râde). Este o experiență foarte intensă și dimineaţa mă despart greu de fetiţa mea. Din fericire, are o mamă foarte responsabilă şi care îmi permite absențele profesionale.

– V-a schimbat viziunea asupra problemelor pe care le înfruntă familiile tinere?

– Le cunoșteam, pentru că am intrat de la început în contact cu asociațiile de părinți. Știam că, de exemplu, mamele cu cărucioare nu au loc pe trotuare. Experimentez asta acum; nu există rampe de pe care să te dai jos de pe trotuar.

La nivel structural, sunt foarte multe probleme pentru părinți. Să ai un copil devine o aventură dacă te gândești la locurile de la creșe, de la grădinițe…

Fotografie publicată de Nicuşor Dan pe Facebook, cu descrierea: „Cel mai bun medicament împotriva colicilor”.

"Cioloș e un om onest, dar prea consensual"

– Explicați-ne o contradicție. În campanie, ați spus în repetate rânduri că nu sunteți politician. Deși USB este un partid…

– Da (râde). Știți că, în comunicare, un slogan e bun dacă și contrariază (râde) – deci, și-a atins ținta.

Dacă vă uitați în DEX, cuvântul politician are două sensuri: unul de om care face politică, celălalt de persoană duplicitară, care vrea să își promoveze propriile interese.

De unde vine și politicianist… Eu am folosit înțelesul ăsta, cu care sunt convins că oamenii au rezonat foarte tare – de om care intră în politică pentru a-şi rezolva nevoile sale, nu ale societății.

– Și atunci, pe ce criterii îi selectaţi pe membrii USR sau pe viitorii dumneavoastră colegi de partid?

– Din punct de vedere tehnic, fiecare nou membru are de completat o fișă în care trece și CV-ul, motivația, partidele din care eventual a făcut parte și eventuale interacțiuni cu legea penală sau colaborări cu Securitatea – pentru cei mai în vârstă.

Semnează pentru asta pe proprie răspundere, după care este o perioadă de probă, în care interacționează cu vechii membri.

Există și niște criterii formale scrise pe hârtie, dar în general sunt lucruri de bun simț: se verifică onestitatea şi competența pe domeniul unde spune că e competent.

În perioada USB-ului, rata de respingere a oamenilor care veneau era undeva la 20%. Pentru că erau unii care ziceau: Am fost în UNPR, dar numai câteva luni, că aveam nevoie să fac un contact cu cineva. Tipul ăsta de oameni plecau imediat.

Acum, succesul din București și după ce am anunțat extinderea la nivel național, rata de respingere a crescut foarte mult: este de peste 50%.

– De ce?

– Pentru că vin oameni de la foste partide, care cumva sunt excluși şi acum simt că e o oportunitate. Dar, din fericire, și oameni de bună calitate.

– Deci, trecutul politic… 

– E important.

– Dar e motiv de excludere?

– Nu. Ar fi păcat ca exact cineva care a vrut să se implice ca să schimbe ceva să fie exclus. Pe de altă parte, oameni care au avut funcții publice de conducere în partidele astea nu intră în vizor.

– Tocmai pentru că nu vă descrieți drept politician, vă întreb: aveți, totuși, vreun politician favorit? Nu neapărat contemporan, puteți alege din istorie.

– Îmi place foarte mult Newton. Ca om de știință (râde).

Nu, singurul meu contact anterior cu politica a fost foarte interesant. În perioada 1996-1998, când eram student în Franța și organizam un club de dezbateri politice cu studenții români de acolo, speram să îi împing pe ei către politică, iar eu să fac matematică în continuare.

Toată cultura mea generală politică vine din seminarul ăla, dar nu m-a preocupat niciodată cu adevărat și nu am o imagine clară ca să spun că îmi place, habar n-am, Jefferson (fost președinte american – n.r.).

– Atunci, tocmai pentru că am văzut cum vă raportați la PSD și PNL, vă întreb ce părere aveți despre premierul Dacian Cioloș? 

– E un om echilibrat, un om onest. În opinia mea, prea consensual pentru modul în care se face politică în România. Sper să fi înțeles că, în anumite situații, trebuie să fie mai contondent cu ceilalți jucători din politica românească, dar cred că a evoluat ca prim-ministru.

Nu mai văd ezitările de la începutul mandatului și cred că este un câștig atât din perspectiva a ce încearcă să facă guvernul – debirocratizare, o punere în ordine a administrației -, cât și din perspectiva din care percep oamenii un demnitar în spațiul public. Un mod aplicat și total nepoliticianist prin care se raportează la oameni.

– Deci, vi se pare că nu luptă pentru a puncta la capitolul imagine?

– Exact. Cred că vorbește pe probleme și pe soluții.

– Cum decide cineva din afara sistemului să se implice politic? La dumneavoastră cum s-a întâmplat?

– În general, decizia personală e dificilă. Să o spunem onest: în România este un deficit de competențe pe foarte multe domenii, și atunci oamenii competenți sunt suprasolicitați chiar în domeniul lor. Să le ceri ca, în plus, să facă și politică e chiar un sacrificiu.

Însă există un moment în care indivizii realizează că societatea realmente se apropie de colaps și e obligatoriu să se implice. Cred că societatea a ajuns la această maturitate în care să înțeleagă că nu se mai poate așa și că oamenii trebuie să se implice.

Să te înscrii într-un partid cum e USB/USR e un pas. Să te duci în administrație și să renunți temporar la activitatea profesională e al doilea pas și e și mai dificil, dar e obligatoriu, dacă vrem să funcționăm ca societate.

– Și credeți că se găsesc soluții matematice la problemele politice?

(Râde) – Da, matematica e o știință a ordinii și a structurilor. Societatea are nevoie de ordine și structură pentru a funcționa mai eficace, pentru a folosi mai bine resursele. Ăsta este crezul meu și, cu cât mai mulți matematicieni și ingineri în administrația publică, cu atât mai bine!

Cine este Nicușor Dan 

Nicușor Dan s-a născut la 20 decembrie 1969, în Făgăraș. Tatăl său era muncitor la combinat, iar mama sa, contabilă.

Spune că pasiunea pentru matematică a moștenit-o de la bunicul său, care l-a învățat tabla înmulțirii, și a fost cultivată de profesorul său din liceu. De altfel, în timpul liceului, Nicușor Dan a obținut, doi ani la rând (1987 și 1988), medalia de aur la Olimpiada Internațională de Matematică.

Din 1992 până în 1998, a studiat matematica la Paris. În același domeniu a obținut și o diplomă de doctor de la Universitatea Paris XIII.

În 1998, a revenit în România și s-a angajat cercetător la Institutul de Matematică al Academiei Române.

A fondat Școala Normală Superioară din București, alături de trei prieteni, printre care Sergiu Moroianu, matematician şi el, soţul franțuzoaicei Clotilde Armand.

În 2008, Nicuşor Dan a pus bazele Asociației Salvați Bucureștiul, care a intentat o serie de procese pentru a obliga Primăria Capitalei să respecte legea în special în domeniul urbanistic.

Pe site-ul personal, nicusordan.ro, el spune că, din 2012 până astăzi, a câştigat în jur de 90% dintre procesele intentate.

În 2012, a candidat pentru prima dată la alegerile locale, din postura de independent, și a obținut puțin peste 8% din voturile cetățenilor. Scorul nu i-a permis să obțină un loc în Consiliul General al Municipiului București.

În februarie 2016, Nicușor Dan a pus bazele partidului Uniunea Salvați Bucureștiul – partid din partea căruia a candidat pentru a doua oară la Primăria Generală a Capitalei.

A pierdut în fața candidatei PSD, Gabriela Firea, care a obținut peste 40% din voturi, însă a reușit să obțină un rezultat semnificativ mai bun decât cel al candidatului PNL, Cătălin Predoiu.

Cele 30 de procente obținute la alegerile din 5 iunie i-au asigurat, de această dată, un loc în Consiliul General.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€