Tânărul mijlocaș Carlo Casap (în stânga), în acțiune. Foto: Gazeta Sporturilor
Tânărul mijlocaș Carlo Casap (în stânga), în acțiune. Foto: Gazeta Sporturilor
20/07/2017
"N-am văzut în viața mea un astfel de om"
Carlo Roberto Casap (18 ani), mijlocaș al echipei de fotbal Viitorul Constanța − campioana României, s-a accidentat în prima rundă a noului sezon: ruptură de ligamente încrucișate la genunchiul drept. Tânărul va absenta cel puțin 5 luni, într-un moment în care ascensiunea sa îl propunea pentru o primă selecție la echipa națională.
Clubul condus de Gheorghe Hagi a reacționat imediat, printr-un gest rar în lumea fotbalului: i-a mărit salariul. Asta deși Carlo semnase recent primul său contract de profesionist, la vârsta majoratului.
„Eram dezamăgit și foarte supărat după ceea ce mi s-a întâmplat. Nu a fost o accidentare provocată de cineva. O fază banală, pur și simplu mi-a fugit genunchiul. E un moment dificil pentru mine. După meci, speram să nu fie ceva grav. La control, a doua zi, am primit o veste care n-a fost deloc ușoară.
Apoi, Hagi a stat de vorbă cu mine. Mi-a vorbit ca un tată, mi-a dat multă încredere și mi-a spus că el și clubul sunt alături de mine. A fost foarte emoționant, ceva incredibil.
A doua zi m-a sunat președintele clubului și au venit cu noul contract. Am rămas fără cuvinte. Îmi doresc doar să revin mai puternic. Nu se termină totul aici, trebuie să revin mai puternic”, spune Carlo.
Născut în ’98, anul de când România n-a mai participat la un Campionat Mondial, Carlo nu l-a prins jucând pe Hagi. A recuperat ceva din strălucirea fostului decar al Generației de aur din poveștile tatălui său și de pe DVD-uri.
Hagi, în schimb, l-a remarcat la 12 ani la Cupa Hagi Danone, o competiție dedicată puștilor. Casap juca pentru Poli Timișoara, iar la finalul unui meci cu Atletico Arad, Gică l-a așteptat să-i strângă mâna.
„«Vino la mine la Academie», mi-a spus. Am încercat, dar Poli nu a fost de acord cu plecarea mea”.
Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Crezi că e nevoie de presă independentă? Dacă da, cu doar 5 euro pe lună poți face diferența chiar acum!
Mai târziu, când Poli s-a desființat, puștiul l-a sunat pe Hagi. „Sunt liber, am oferte din străinătate, dar vreau să vin la echipa dumneavoastră”. Avea 14 ani.
„A fost alegerea cea mai bună. Atunci nici nu visam să fiu antrenat de domnul Hagi. Am avut ocazia să cunosc mai bine un om dedicat sută la sută fotbalului. Pot spune că n-am văzut în viața mea un astfel de om.
Iar Academia avea de atunci toate condițiile, de la A la Z, după o structură care rivaliza cu orice club profesionist de afară. Era un loc bun, în care un fotbalist foarte tânăr putea crește. Între timp, am ajuns campion în Liga 1 cu Viitorul, sub comanda domnului Hagi”.
Trufele, ultima bogăţie a subsolului românesc
Comercianţii români nu sunt decât furnizori ai italienilor.
Reţeaua FEG: şcoli private cu acoperire de stat
Deputatul Anghel Stanciu - şef al Comisiei de învăţământ din Cameră timp de 10 ani - are o reţea de şcoli private care trăieşte pe spinarea statului.
Carlo Roberto e foarte aproape de Roberto Carlos. Tatăl său îl iubea pe fundașul brazilian.
Casap senior a jucat și el fotbal, în Ungaria. A fugit din România lui Ceaușescu în 1988, alături de cea care avea să-i devină soție. Erau foarte tineri, nu împliniseră încă 20 de ani, și visau să ajungă în America. Casap a jucat fotbal o vreme, a avut o ofertă de la Honved Budapesta, dar a ales să se întoarcă în țară după Revoluție.
„Părinții mei au fugit din țară în Ungaria. Nu aveau nimic. Tata juca fotbal la o echipă. Fanii de acolo l-au ajutat să se pună pe picioare, să-și găsească o casă a lor. Erau foarte tineri, 18-19 ani.
Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.
Sunt curios
Visul tatălui meu a fost să ajungă un fotbalist respectat. Până la urmă, a devenit antrenor. Visul lui s-a transformat acum în visul meu. Pentru el, pentru Hagi și Viitorul, o să trag tare și o să mă întorc în teren”.
Avem nevoie de ajutorul tău!
Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.
De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.
Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.
Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.
Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.
Share this