Multă forță și un dram de gingășie: ghid de maturizare forțată

Andrei Dosa are o naturalețe a modului în care povestește, un talent, fără îndoială, care potențează și cele mai banale situații și le electrizează, făcându-le memorabile. Multă forță și un dram de gingășie este un roman al maturizării, al dezvoltării psihice și fiziologice, dar și roman al frustrării și al încercării aproape disperate de integrare într-o societate alienată, schizoidă, fracturată între români și maghiari, de adaptare la un set de reguli, cutume, obișnuințe ale locului, care constituie lumea înconjurătoare și cu care, de fapt, personajul principal nu poate rezona instinctiv.

Mai presus de toate acestea, însă, este o carte despre prietenie și pierdere. Despre cum maturizarea conduce uneori către incompatibilitate între spirite care pornesc din același loc, dar în funcție de capacitatea de deschidere înspre alteritate a fiecăruia ajung să se trezească ex-centrici, diferiți, aceiași și totuși alții, uniți în friabilitatea unui trecut comun, dar iremediabil separați de experiență și deciziile luate pe parcurs. 

Impresionantă este doza de sensibilitate și fragilitate a personajului Dosa, o umanitate cumva excesivă, dar timidă, surprinsă excelent. Declanșatorul întregii acțiuni, în mai toate situațiile, este nefericirea. Erotism lipicios, frustrare sexuală, lipsă de repere echilibrate, mediu bolnăvicios, înspre patologic, violență, sunt doar câteva dintre elementele definitorii ale contextului în care se derulează filmul dezvoltării lui Dosa. Toate acestea sunt „îmblânzite” de plasticitatea imaginilor și de fondul esențial bun al tânărului aflat în vrie, care irupe cu fiecare ocazie notabilă și reușește până la  urmă să îl stabilizeze.

Mi-a plăcut mult și perspectiva neromanțată asupra maternității și a parentingului, la care personajul Dosa ajunge la maturitate și care, de fapt, instituie pretextul pentru tot acest exercițiu recuperator al memoriei, pentru a înțelege mai bine traseul unor transformări radicale. Depresiei și șocului de a fi părinte i se spun pe nume, dar e, totuși, multă poezie în descrierea acestei traume a parentingului. 

Adrian Lăcătuș scrie pe coperta a patra a cărții că misiunea protagonistului este una de găsire  a clarității. Este, dar în aceeași măsură este și o căutare furibundă a unui „acasă”, a unui spațiu securizat și confortabil. Personajul Dosa nu este un aventurier, însă excesul de sensibilitate deturnat adeseori terapeutic în indiferență sau chiar cinism transformă acest proces de căutare într-un adevărat roller coaster emoțional, un joc al hazardului, o odisee al cărei final nu poate fi intuit.

*Andrei Dosa, Multă forță și un dram de gingășie, Polirom, 2021