Monarhist pentru o zi la funeraliile reginei Ana

Iulia Marin

Redactor

Ce mai înseamnă astăzi să fii monarhist?

și…

A cui regină a fost, de fapt, Ana? 

Sunt două din întrebările la care PressOne a încercat să afle, preț de 24 de ore, răspunsuri cu prilejul funeraliilor reginei Ana.

Înainte de a ajunge sâmbătă, 13 august, la Mănăstirea Curtea de Argeș, în noua catedrală arhiepiscopală, sicriul cu trupul reginei a fost depus la București, în incinta fostului Palat Regal.

Regele Mihai – care i-a fost alături vreme de 68 de ani – nu a putut fi prezent la funeralii, din cauza problemelor de sănătate.

Pe ultimul drum, Ana de Bourbon-Parma a fost, în schimb, însoțită de membri ai caselor regale din Europa, de patru din cele cinci fiice ale sale, dar și de mii de nostalgici sau, pur și simplu, de curioși.

În fața Palatului Regal din Capitală, un bărbat fotografiază imaginea reginei Ana. Foto: Iulia Marin

"A iubit țara care a exilat-o înainte să o cunoască"

Aș vrea să fac mai mult pentru România, dar nu numai din datorie, ci și dintr-un sentiment de identitate. (…) Aș vrea să fiu mai mult în România. Aș vrea să cunosc mai mult. (…) Poporul român este dăruit cu un talent enorm. Oamenii trebuie lăsați să prindă curaj, fiindcă au fost complet culcați la pământ.

Știri din cealaltă Românie: În Iași, o femeie a primit acordul judecătorilor să intre cu forța în apartamentul unei vecine pentru a face curățenie, iar în Focșani un urs a intrat într-o benzinărie

Știri din cealaltă Românie e o revistă a presei locale concentrată pe comunități și viața lor reală, separată de ce se întâmplă la București sau chiar în marile orașe.

Cum se văd din satelit cartierele-dormitor care au răsărit lângă cele mai scumpe orașe din România, Cluj și Brașov

Brașov și Cluj-Napoca sunt astăzi cele mai scumpe orașe din România pentru cei care visează să-și cumpere o casă sau un apartament. Drept urmare, locuitorii celor două orașe au preferat în ultimii 15-20 ani să se orienteze către locuințe mai ieftine construite în localități limitrofe. Haosul imobiliar generat de migrația lor a dat naștere unor struțo-cămile urbanistice care sunt vizibile din satelit.

Vorbele de mai sus îi aparțin reginei Ana și au fost expuse, alături de portretul său și de o scurtă fișă biografică, în fața Palatului Regal din Capitală.

Mii de oameni au privit, în ultimele trei zile, fotografia din tinerețe a reginei și au trecut pragul Palatului Regal.

În cea de-a treia zi, Ana de Bourbon-Parma a fost înmormântată.

Piatra sa funerară a fost inscripționată, simplu:

ANA. 

Totuși, oamenii care i-au adus omagii și au lăsat flori la porțile Palatului au numit-o regină, alteță, majestate. 

Cum ne-o vor aduce aminte manualele de istorie?

În biroul său din Muzeul „Dr. Victor Babeș”, muzeu unde tocmai a fost ghid pentru câțiva copii veniți în excursie la București, istoricul și monarhistul Dan Falcan încă se luminează când evocă figura Anei – deși, în ultimele zile, l-au obosit solicitările necontenite ale reporterilor.

„Regina Ana a fost, într-adevăr, regină, prin virtutea faptului că s-a căsătorit cu regele Mihai. Împrejurările au făcut ca încoronarea să nu se petreacă, dar nu poți spune că Ana nu a avut această calitate. Evident, a fost regină. 

Și, să nu uităm: Ana a făcut parte dintr-una dintre cele mai vechi familii din Europa, familia Bourbon-Parma, care este înrudită cu toate marile case regale din Europa. A fost o mare personalitate. 

Nu trebuie să fii monarhist ca să recunoști calitățile acestei femei și împrejurările extraordinare ale vieții ei – faptul că a lucrat ca infirmieră în război, a muncit cot la cot cu regele Mihai, a crescut cinci copii și a iubit o țară care, înainte de a o cunoaște, a exilat-o vreme de 50 de ani.”

Îl rugăm să o descrie într-un cuvânt pe Ana. Dan Falcan cade pe gânduri.

„Un cuvânt? Unul singur? Pot să spun că a fost o mare Doamnă – cu majusculă. O femeie extraordinar de tenace, inteligentă, ambițioasă, elegantă, sensibilă și discretă, care l-a iubit pe rege și a iubit România… Dar, într-un cuvânt?”

Istoricul și monarhistul Dan Falcan. Foto: Iulia Marin

"Să ne ajuți, regina noastră blândă"

Vineri, ora 11.30. În fața Palatului Regal din Capitală, câteva zeci de reporteri, cameramani, vârstnici îndoliați, dar și turiști în straie colorate rămân pierduți în fața fotografiilor de pe gardurile clădirii.

Imaginile reconstituie, succint, istoria monarhiei din România.

Sub portretul regelui Mihai și cel al reginei Ana – care sunt așezate unul lângă altul – se întinde un covor din candele, buchete de cale, crizanteme sau garoafe.

O femeie remarcă, întristată, că florile agățate în gard lângă portrete s-au uscat. Pășește grijulie printre candelele aprinse și smulge tulpinile îngălbenite.

Petalele se scutură peste lumânări. Miroase a ceară încinsă și a plante.

Femei îndoliate, în fața Palatului Regal. Foto: Iulia Marin

„What’s going on in here?” (n. r. – ce se întâmplă aici?), întreabă un turist chinez aflat în trecere, iar cineva îi răspunde:

„Our Queen died” (n. r. – regina noastră a murit).

Turistul rămâne perplex pentru o clipă:

„You had a queen?” (n. r. – ați avut o regină?)

Desigur, dacă ar fi știut românește, turistul și-ar fi dat seama că întrebarea este de prisos.

Pentru că mesajele adresate reginei, strecurate printre lumânări, sunt destul de grăitoare. Unele par a fi chiar rugăciuni.

Mesaj adresat reginei Ana, nesemnat. Foto: Iulia Marin

"Regele e rege peste toți: și peste Iliescu, Dragnea sau Năstase"

Revenirea familiei regale în țară, după cinci decenii petrecute peste hotare, a fost și momentul în care Ana a pășit pentru prima dată în România, în 1992.

Dan Falcan spune că, prin regele Mihai, regina ajunsese deja să iubească țara soțului său. Totuși, ea nu a învățat limba română.

„Înțelegea destul de bine, dar spunea că, din respect pentru limba română, ar prefera să nu stâlcească vorbele. Din acest motiv vorbea în franceză. Și apoi, sigur, în cei 50 de ani de exil, ei au trăit în multe țări și au vorbit în limbile țărilor respective. Regii sunt, dacă vreți, multiculturali… 

Pe de altă parte, erau atașați de cultura română. Se știe, de pildă, că s-au mutat de multe ori. Aveau o viață în care erau destul de mult pe drumuri. Dar, de fiecare dată când se mutau într-o casă nouă, ascultau Poema lui Enescu.

Reginei îi plăcea foarte mult Enescu, iar această piesă include la final Imnul Regal. Era una dintre legăturile lor de suflet cu România. 

Legături numeroase aveau în exil și cu românii care reușiseră să fugă din țară. Regele i-a primit ani la rând pe românii din străinătate, de multe ori la el acasă, iar Ana le-a fost gazdă tuturor.

Mai târziu, după ce familia regală a fost reprimită în țară, regina Ana a fost cea care a călătorit în mai toate statele din Europa și a pledat cauza României, pentru ca țara noastră să fie acceptată în NATO. 

Apoi, în acei primi ani de după întoarcerea în țară, a călătorit destul de mult. Îi plăceau în mod special Timișoara și Iași, dar și Aradul, pe care l-a considerat mereu un oraș foarte cochet.”

De ce nu a întărit niciodată această legătură cu România prin obținerea cetățeniei?

Istoricul stă puțin pe gânduri.

„Am auzit și eu vorbindu-se despre asta. Nu știu din surse sigure, dar știu care e gândirea în astfel de cercuri: odată ce aplici pentru obținerea cetățeniei trebuie, practic, să recunoști că forma de organizare a statului este republica. Or, Casa Regală nu poate face asta.”

Dar poate întări legăturile cu șefii marilor partide?

„Regele – pentru că despre el vorbim acum – este rege peste toți. Lor le e teamă de el, le e teamă de sentimentele pe care românii le nutresc pentru monarhie, dar și pentru persoana regelui, a reginei, a moștenitorilor Casei Regale…

Este perfect normal ca un rege să conlucreze cu partidele, el nu e de stânga sau de dreapta, ca noi. 

Regele Mihai este rege și peste Iliescu, și peste Dragnea, și peste Năstase. M-ați înțeles?”

La câteva ore după discuția cu istoricul Dan Falcan, ne întoarcem în Piața Palatului Regal și, de această dată, o găsim inundată de oameni: femei și bărbați înveștmântați în negru așteaptă la o coadă care se întinde pe sute de metri ca să depună un ultim omagiu în fața sicriului reginei Ana.

În capătul opus, câțiva nostalgici se desprind cu greu de portretele ultimilor regi.

Alții chiar le poartă în piept.

Îndoliat, un bărbat și-a prins în piept o insignă cu chipul reginei Ana. Foto: Iulia Marin

Îndoliat, un bărbat și-a prins în piept o insignă cu chipul reginei Ana. Foto: Iulia Marin

În atmosfera de tristețe generală izbucnesc, din când în când, și revolte.

În fața aceluiași portret al Anei, două femei discută între ele.

–Nu vă vine să plecați? Nici mie! 

–I-au izolat, doamnă… ce păcat, ce păcat că s-a întâmplat așa! Mă uitam și ce palat frumos e aici. Păi, nemernicul de Vanghelie stă în casa familiei Mizil, care nici măcar nu e a lui! 

–Toți sunt așa! Ăștia din Parlament și Senat au pământul în călcâie, dorm la Radisson, dar mănâncă de 10 lei! Dar ce să-i faci? A fost mereu frica mare-n popor. 

Ceva mai departe de ele, o femeie cu năframă neagră și ochelari rotunzi plânge de-a dreptul.

O alta repetă, ca pentru sine:

„Ce păcat, domnule, ce păcat! Păcat de tot…”

Apoi își șterge o lacrimă subtilă, în colțul ochiului.

-De ce plângeți?, o întrebăm.

-Îmi pare rău, cum să nu plâng? A murit regina! 

–Dar, știți, Ana nu a fost propriu-zis regină… 

–Da, domnule, știu!, se supără. Și e mare, mare păcat!

Ceva mai târziu, doi tineri îndrăgostiți care se țin de mână privesc îndelung coada formată în dreptul Palatului. Confuz, băiatul i se adresează iubitei:

-E, poftim! Când e moca, toți se bagă!

"Guvernanților! După voi n-o să meargă nimeni așa!"

Sâmbătă, ora 11.30. Ceremonia funerară de la Palatul Regal s-a încheiat, iar sicriul va fi condus pe ultimul drum, spre Curtea de Argeș.

În dreptul statuii lui Carol I, membri ai familiilor regale din Europa, cele patru principese – Margareta, Elena, Sofia și Maria, premierul Dacian Cioloș, fostul președinte Emil Constantinescu, dar și Patriarhul Bisericii Ortodoxe au participat la slujba catolică.

Spre final, s-a cântat troparul pascal, care se intonează de regulă în Noaptea de Înviere.

„Hristos a înviat din morți
Cu moartea pre moarte călcând,
Și celor din morminte,
Viață dăruindu-le!”

Sicriul reginei Ana a fost apoi așezat în mașina mortuară, pe acordurile Marșului funebru compus de Frederic Chopin.

La finalul ceremoniei, oamenii au aplaudat și, apoi, au urmat la pas cortegiul funerar. Autovehiculul în care s-a aflat sicriul reginei a circulat cu viteză redusă dinspre Piața Universității spre Arcul de Triumf, circulația fiind oprită pe bulevardul Magheru.

Din cortegiu au făcut parte și mașinile care i-au transportat pe membrii familiei regale.

Principesa Margareta și principele Radu Duda. Foto: Iulia Marin

Până la Piața Romană, cortegiul funerar a fost însoțit și de 12 ofițeri călare.

Prin centrul Bucureștiului au trecut ofițeri călare. Foto: Iulia Marin

Sute de oameni au mers în urma sicriului, cei mai mulți dintre ei fără să scoată o vorbă.

Pe sensul opus de mers, mașinile au rămas oprite ca să aștepte repornirea circulației, iar unii șoferi au coborât și ei ca să vadă momentul.

O fetiță privește, din mașină, cortegiul funerar. Foto: Iulia Marin

La un moment dat, în alaiul format, o pensionară a început să strige aproape de urechea nepoatei care o însoțea:

-Guvernanților! După voi n-o să meargă nimeni așa! Cine să meargă după voi?

Rușinată, nepoata a rugat-o – fără succes – să se oprească.

-De ce? Nu mă opresc! Dă-i dracului!

La Piața Romană, bucătarii din restaurantele de pe bulevard au ieșit și ei, în uniforme, ca să vadă mașina mortuară.

Un copil al străzii a început să țipe:

–Regina! În mașina aia e regina! Și alți puști l-au urmat în goană.

Oamenii s-au rispit abia după ce călăreții Ministerului de Interne s-au oprit la intrarea pe bulevardul Lascăr Catargiu și au descălecat.

Cortegiul s-a depărtat, îndreptându-se spre destinația sa finală, în vreme ce oamenii încă țineau telefoanele în mână ca să prindă momentele zilei.

Într-un final, au mai prins, într-adevăr, unul – un armăsar negru și nervos care făcuse parte din alai și care a refuzat minute în șir să se urce în duba în care ofițerii ar fi vrut să îl transporte.

Nechezând și scuturând din coamă, calul a atras în jurul lui zeci de curioși, dar și mai mulți ofițeri care, în cele din urmă, l-au momit înăuntrul vehiculului.

Fără să vrea, fusese punctul de atracție pentru toate camerele rămase în aer.

"Ar fi putut fi, poate, la fel de iubită ca regina Maria"

Regina Ana nu a purtat niciodată coroană. România nu a fost regatul său. Ea a fost, în schimb, soția unui rege exilat.

Căsnicia lor a durat 68 de ani și a fost cel mai lung mariaj de acest fel din istoria României.

Dan Falcan recunoaște că românii se raportează la regina Ana, în cea mai mare parte, prin regele Mihai.

„Românii care o plâng acum pe regina Ana, sigur, simt de fapt compasiune față de pierderea regelui Mihai. Mulți dintre ei nu au cunoscut-o, dar înțeleg ce a însemnat ea pentru el.”

Dar, spune el cu regret, Ana ar fi putut fi mult mai mult de atât.

„Ana, în peisajul monarhilor, este o figură aparte. Cea mai iubită a fost, sigur, regina Maria – a fost personalitatea emblematică a monarhiei. Prin ea s-a văzut ce relație specială are un popor cu regina sa.

Să vă spun un lucru: în 1938, înainte ca regina Maria să moară, era plecată la tratament în Germania. Știa că va muri și voia să moară în țară, să se întoarcă-n țara ei. 

A cerut, deci, un avion de la fiul său, Carol al II-lea, dar Carol a refuzat-o. Ei doi nu erau în relații bune, în sfârșit… Nu i-a oferit un avion să vină în țară. 

S-a oferit Hitler, dar regina Maria a fost mândră și l-a refuzat. 

Așa că, până la urmă, în starea în care era, regina Maria a călătorit din Germania până în România cu trenul! Era cald, era vară, iar vagonul reginei – făcut din tablă – se încinsese groaznic.

Ei, pe parcursul călătoriei, după ce a intrat în România, țăranii din toate localitățile au început să arunce găleți de apă rece peste vagoane, doar ca să o răcorească pe regină și să îi ofere alinare. 

Cam asta, cred eu, ar fi putut fi și relația Anei cu românii, dacă împrejurările istorice ar fi permis-o. O astfel de regină cred că ar fi fost iubită pe măsură. 

 Ana ar fi putut fi chiar a doua mare figură de monarh din istoria României, după regina Maria – și Ana avea carismă, știa să se facă plăcută, a iubit mult poporul român.

Ea nu a fost niciodată doar montura în care a strălucit diamantul – regele Mihai. A fost un diamant ea însăși.  

Dar, în sfârșit…”

Spre finalul discuției, istoricul se oprește câteva clipe, abătut. Mai ales când vorbește despre ce ar fi putut fi. 

Ce ar fi putut fi? – întrebarea care părea să plutească pe buzele tuturor celor care au plâns-o pe regina neîncoronată.

Regret și nostalgie – asta păreau să fi simțit cei mai mulți dintre cei care, în ultimele zile, au însoțit-o pe ultimul drum pe ANA – așa cum va rămâne în eternitate numele său de pe piatra funerară.

Cum a ajuns ea să fie regină pentru un popor care nu a încoronat-o niciodată?

Poate că, pentru mulți, această femeie pe care au cunoscut-o prea târziu sau niciodată s-a confundat, de fapt, cu speranța.

Unul dintre mesajele lăsate la porțile Palatului Regal. Foto: Iulia Marin

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€