Mihai Trăistariu, un daddy cu issues

Luiza Popovici

Reporter

Câte generații de femei trebuie să fie simultan gospodine impecabile, independente financiar și perfect sculptate, doar ca un bărbat să-și dea seama că poate, totuși, să-și facă și singur o ciorbă?

În ultimele zile, circulă pe internet mai multe clipuri cu Mihai Trăistariu, invitat la Podcastul lui Jorge, în care artistul vorbește cu o nonșalanță ridicolă despre eșecurile lui în dragoste, cu „puștoaice”, mai tinere cu 20 de ani decât el, care stau degeaba în casa lui și îl exploatează financiar. 

Povestește uimit, parcă, și cu o doză de autocompătimire, că s-a despărțit de una dintre fete din cauză că nu era în stare „să aibă un ban al ei” și nici cu mâncarea și curățenia nu stătea prea bine. Adică nu îi era de folos, cu alte cuvinte. 

„Stătea numai pe telefon, toată ziua scrolla pe vloguri, pe podcasturi, pe emisiuni în reluare și i-am zis dacă nu vrea să facă ceva cu viața ei.”

Tânăra de 20 de ani făcea naveta București-Constanța, unde locuiește el, și îi cerea câte 8 lei pentru autobuz, ca să-l vadă. Pentru el era penibil că nu are propriii bani. Din rușine pentru rușinea ei, îi dădea câte 50 de lei. Asta o dată, de două ori, dar de câte ori să îi tot plătească drumul? Dacă chiar vrea să-l vadă, să depună și ea mai mult efort. 

Chiar dacă ideea de a avea o relație la 40 de ani cu o fată de 20 e în sine greșită și după mine, deplasată, nu asta îmi stârnește revoltă, fiecare e liber să facă ce vrea. Ci felul în care un bărbat, presupus matur, răstogolește fără pic de responsabilitate niște așteptări patriahale, toxice și misogine, sutelor de mii de privitori, bărbați și femei. Ca să se sedimenteze bine de tot ce afurisită și leneșă e o femeie din noua generație și câte sacrificii trebuie să facă ea pentru partenerul ei. Iar băiatul, nesatisfăcut, să recunoască astfel de semnale din timp și, eventual, să ia atitudine. 

Dacă ai luat-o de pe băncile facultății, asumă-ți să o mai sprijini câțiva ani, în dezvoltarea ei. Sau dacă nu vrei asta, asumă-ți că e doar o fantezie sexuală și revizuiește-ți așteptările.  

Se presupune că până la 40 de ani înțelegi de ce nu funcționează o relație cu cineva care are jumătate din vârsta ta. Nu că nu face ea o ciorbă sau că nu strânge rahatul de pe jos după pisicile tale, așa cum ți-ar plăcea, ci pentru că vreți lucruri diferite, în stagii de vârstă diferite. Să te plângi de „diferența de viziune” dintre tine și o studentă de 20 de ani, de parcă ai descoperit o conspirație globală, asta e cu adevărat ridicol. Ce te așteptai să găsești la cineva care abia își începe viața?

„Hai că o ciorbă și o tocană nu-i greu de făcut, imediat înveți”, spune ca să își apere pretențiile. Păi și la 40 de ani nu se poate învăța sau cum? Nu, femeia trebuie să facă mâncarea, ca nu cumva să scadă nivelul de testosteron al bărbatului, în timp ce toacă zarzavatul.

În schimb, n-are nicio reținere să spună că el nu se atinge de gătit doar pentru că nu are chef. Se așază comod și dă ordine. „Nu știu să gătesc. Salate, atât fac. Ochiuri, ouă fierte, un lapte fiert și un cartof prăjit. Am încercat, crede-mă. (...) Dacă vreau pot, asta vreau să zic, dar m-apuc eu, artist, să gătesc? Lasă, alții sunt pasionați, eu nu. N-am timp și nici chef, lasă să gătească ea ”. Cu alte cuvinte, femeia trebuie să aibă chef tot timpul. Și să muncească, și să facă curat și să facă sex, toate pentru a fi considerate demne de respect. 

„S-a strigat Ialta!“

Ialta e trauma noastră. Dacă ne-am imagina țările din Estul Europei ca pe niște copii dintr-un orfelinat, atunci, după „vizionare”, părinții adoptivi din Vest, pentru care ne-am pieptănat frumos și ne-am îmbrăcat cu hainele de pe raftul de sus, i-au preferat pe frații noștri.

Ridicarea lui Călin Georgescu din trafic: România care n-a apărat regulile intră în epoca forței

Cei care încă mai speră într-o Românie modernă, puternică, liberă și europeană - cu adevărat suverană - nu au niciun motiv de bucurie de pe urma reținerii lui Georgescu. Suntem într-un plin asalt asupra unui stat român debil, în care facțiuni care au susținut corupția la toate nivelurile acum sunt brusc chemate să împiedice disoluția statului însuși.

Ar fi fost în regulă ca femeia să facă ciorba și să stea acasă, atâta timp cât asta e ceea ce își dorește și nu este limitată doar la asta. E treaba fiecărui cuplu cum decide să-și împartă sarcinile casei, dar să ai pretenții de stabilitate financiară de la o femeie, în timp ce calcă, spală, gătește și se preocupă să aibă grijă și de ea, e penibil. 

„Relația” lor a durat un an, în care Trăistariu „umplea frigiderul” și plătea facturile, din banii făcuți din multele afaceri pe care se laudă că le are de gestionat în fiecare zi. Îl deranjau toate aceste sacrificii cumulate, nu voia să o întrețină. „Îți dai seama că nu mă uitam eu la ăia 8 lei, dar nu făcea ceva cu viața ei.” Dar altfel, reproșează asta într-un podcast, ca defect comun pe care l-a întânit la fetele tinere care vor să îl stoarcă de bani pentru că e o vedetă. 

Îmi dă impresia că nu s-a gândit o secundă că problemele lor în viață arată diferit. Dacă pe o ea o preocupă la ce concert să meargă într-o seară de vineri, Trăistariu încheie „a-15-a relație” și o logodnă eșuată.  

Dar astfel de discursuri misogine se dezvoltă din ce în ce mai mult în online. Mihai Trăistariu nu e un caz izolat. Podcasturile devin un instrument prin care se propagă aceleași stereotipuri care țin femeia sub papuc, la cratiță, dar eventual și cu afaceri de succes în spate. Și dacă nu le pot face pe toate, rușine lor!

Genul ăsta de confesiuni prind avânt pe platforme cu mare audiență, transformând misoginismul de manual într-o conversație acceptabilă, pe care altădată am fi taxat-o, ca societate.

În același podcast, pe lângă actori, persoane publice sau influenceri, Jorge invită diverși formatori de opinie, de la psihoterapeuta Anca Maftei, care susține că poate vindeca cancerul, până la psihologi mai puțini cunoscuți, cum e Constantin Cornea. Prezența unor astfel de „specialiști” funcționează ca o legitimare a afirmațiilor pe care le fac, că doar sunt specialiști, și gazda se absolvă de responsabilitatea de a informa publicul corect. 

De fapt, acesta e modul prin care Jorge se pune la adăpost pentru toate opiniile „controversate” pe care le aduce în platou strict pentru a genera vizualizări. De exemplu, nu sunt rare situațiile în care specialiștii ne explică „științific” cum stă treaba cu sexul dintre un bărbat și o femeie. Spoiler: tot femeia e de vină dacă nu-i ce trebuie.

„(...) 9 din 10 femei fac sex semi leșinate, cel mult în una-două poziții, și au senzația că ăla e sexul, nu se implică fizic. Dacă ai pune un ceas din ăsta să măsori numărul de calorii consumate ale unui bărbat cu numărul de calorii ale unei femei, te gândești că fiecare a făcut sex, separat, cu altcineva, pentru că nivelul femeilor de implicare, 9 din 10, astea-s studiile în România, e minim”, spune Constantin Cornea, într-unul dintre episoade. 

Sau și mai sinistru, întrebare ridicată de Lidia Fecioru, practicantă de medicină alternativă (bioenergoterapeută), întreabă retoric „De ce preoții și regii se însoară numai cu fete virgine?”. Susține că ADN-ul fiecărui bărbat cu care s-a culcat vreodată o femeie este transmis unui viitor copil, prin burta mamei. 

Aceleiași teorii absurde și lamentările unor bărbați ca Trăistariu, convinși că femeile există doar pentru a le face viața mai ușoară, devin un teren fertil pentru propagarea unor mentalități degradante, pentru toată lumea.  

De fapt, Trăistariu nu pare să caute o parteneră, ci o angajată care duce mai multe posturi: menajeră, bucătăreasă, psiholog, antreprenoare, dar să rămână totuși recunoscătoare că el „îi umple frigiderul”. 

Iar când fantezia asta nu se aliniază realității, problema nu e la el, desigur, e la „noua generație de femei” care nu mai face nimic domn’le.  

Poate că, la 50 de ani, în loc să se plângă că femeile nu mai fac ciorbă, ar trebui să-și pună o întrebare mai simplă: oare femeile sunt de fapt problema?

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€