logo
Susține
Oamenii fainiDezinformareInternaționalTineriProject FIstorieEnglish Section
  • Știri
  • Opinii
  • Mediu
  • Viața
  • Orașe
  • Oamenii faini
  • Dezinformare
  • Internațional
  • Tineri
  • Project F
  • Istorie
  • English Section
Lucian Muntean

Lucian Muntean

Redactor

Lumea

08/07/2016

Meteora: teologie și geologie

https://images.pressone.ro/wp-content/uploads/2019/09/24173427/Lucian-Muntean.jpg

Lucian Muntean

Redactor

Meteora este situată în partea de nord-vest a regiunii Tesalia din centrul Greciei. Aici se află unul dintre cele mai importante complexe de mănăstiri ortodoxe din Grecia, al doilea după Muntele Athos. La poalele stâncilor cu forme ciudate este orașul Kalambaka, care trăiește de pe urma turismului religios.
Datorită rocilor sedimentare șlefuite, relieful e complet diferit de cel din împrejurimi. Stâncile masive, formate dintr-un amestec de conglomerate şi gresii, au fost intens erodate. Surpriza e dată de celebrele mănăstiri, care parcă sfidează gravitația.
Potrivit geologilor, în zonă a existat un lac. Apele râului afluent au transportat pietre, nisip şi mâl, pe care le-au depus aici. Cu circa 25-30 milioane de ani în urmă, după evenimente geologice ce au dus la separarea muntelui Olimp de muntele Ossa, s-a format deschiderea Tempi, apele lacului revărsându-se în Marea Egee de astăzi. Prin consolidarea pietrişului depus s-a format o rocă numită conglomerat, din nisipurile cimentate au luat naştere gresii, iar din consolidarea mâlului s-au format argile şi marne. Aceste roci intră în alcătuirea stâncilor de la Meteora.
Activitatea seismică a dus la creşterea numărului de falii şi fisuri, care au permis fragmentarea stâncilor. Fenomenele de eroziune continuă sub acţiunea vânturilor puternice şi a ploilor abundente.
În această zonă greu accesibilă s-au retras călugări încă din secolul  al XI-lea. Dintre cele 24 de mănăstiri, doar șase sunt bine conservate și funcționale. Mănăstirea "Sfântul Nicolae Anapafsas" se află pe o stâncă înaltă de 85 de metri și a fost construită în secolul al XVI-lea.
Vechiul scripete a fost înlocuit cu un lift modern, care este folosit doar de călugării Mănăstirii "Sfântul Nicolae Anapafsas".
Adevărată fortăreață, mănăstirea Marelui Meteor este cea mai mare dintre cele de la Meteora. A fost construită la mijlocul secolului al XIV-lea și a fost restaurată în 1483 și 1552. Biserica principală, cu hramul "Schimbarea la față", a fost ridicată în secolul al XIV-lea, între 1387 și 1388, și pictată între 1483 și 1552.
În jurul anilor 1920 au fost săpate în stâncă scările care permit un acces ușor. Până atunci se putea urca doar cu funicularul. În timpul celui de-al doilea război mondial, zona a fost ocupată de trupele germane. În prezent, este asaltată de grupuri de turiști.
În interiorul mănăstirii, călugării își urmează cu strictețe programul de rugăciuni, chiar dacă au musafiri.
Micile curți interioare ale mănăstirilor degajă o atmosferă liniștitoare. Asta doar dacă ai norocul să ajungi acolo între două grupuri de turiști care sufocă întreg spațiul.
Mănăstirea de călugărițe Rousanou are hramurile "Schimbarea la față" și "Sfânta Varvara". A fost construită pe trei etaje la mijlocul secolului al XVI-lea și pictată în 1560.
Mănăstirea Varlaam, cu hramul Tuturor Sfinților, este a doua ca mărime în complexul Meteora. A fost construită în 1541 și pictată în 1548.
Pentru a urca spre Mănăstirea Varlaam, poteca te poartă pe un pod suspendat. Apoi treci pe lângă un imens bloc de piatră, a cărui stratificație de la bază este foarte friabilă. Abia aici poți estima cât de fragil este acest relief.
În depărtare, cocoțată pe o altă stâncă, se zărește Mănăstirea Sfânta Treime, care a fost construită în 1475.
Sub acele stânci masive, prima senzație pe care o trăiești e măreția naturii. Pe de altă parte, e uluitor cum au putut fi clădite mănăstirile într-un loc aparent inaccesibil. Câtă dăruire, trudă și credință au avut acei oameni, de-a lungul generațiilor, de au reușit asemenea minuni?
Poteca și treptele săpate în peretele vertical de gresie îți pun la încercare condiția fizică, iar peisajul îți taie respirația!
Acest traseu poate fi chiar o călătorie inițiatică.
Ajuns la intrarea în Mănăstirea Sfânta Treime, poți vedea mecanismul din lemn al vechiului funicular, încă funcțional. Peste tot sunt expuse obiecte ale austerei vieți monahale.
Este paradoxal că acești călugări, care au ales să trăiască izolați și aproape de cer, au parte zilnic de mii de vizitatori zilnic.
Mănăstirea "Sfântul Ștefan" este mai ușor accesibilă, fiind pe un teren mai puțin accidentat. Biserica principală are hramul Sfântului Haralambie și a fost construită în 1798. Mănastirea a fost distrusă de naziști în timpul celui de-al doilea război mondial, crezându-se că adăpostea insurgenți greci. Un timp a fost abandonată, apoi preluată de călugărițe și reconstruită.
Trei mănăstiri se disting în acest peisaj viguros, iar drumul e înțesat de autocare.
O imagine panoramică a orașului Kalambaka, surprinsă de pe culmea care adăpostește Mănăstirea Sfânta Treime.
În lumina aurie de la apus, zidurile Mănăstirii "Sfântul Nicolae Anapafsas" se contopesc, parcă, cu peretele de piatră.
Asemenea unui grafic, acest peisaj ne arată că viața este într-o continuă evoluție.

Share this

PressOne
  • RSS
  • Despre noi
  • Politica editorială
  • Politica de verificare a conținutului
  • Contact
  • Termeni și condiții

© 2025 PressOne.ro

  • RSS
  • Despre noi
  • Politica editorială
  • Politica de verificare a conținutului
  • Contact
  • Termeni și condiții