László Rákosy spune că populaţia de Albăstrel transilvan se va reface, în cazul fericit, în câţiva ani. Fotografii: Raul Ştef

Masacrul fluturilor

„E o catastrofă: un sanctuar al naturii a fost pur și simplu distrus.”

Suntem pe dealul de la intrarea în Suatu, un sat aflat la aproape 40 de kilometri est de Cluj-Napoca și la 80 de kilometri de Reghin. Aici se găseşte una dintre cele mai vechi rezervații naturale din România, înființată de botanistul Alexandru Borza în 1932, după descoperirea lui Astragalus peterfii, o plantă unică în lume.

„Ghid” ne e László Rákosy, președintele Societății Lepidopterologice Române și director al Departamentului de Taxonomie și Ecologie de la Facultatea de Biologie și Geologie a Universității „Babeș-Bolyai”.

Munca sa de ani de zile e compromisă aproape în întregime. O turmă de oi a făcut praf un Sit Natura 2000 – singurul loc din lume unde, la începutul lunii mai, poate fi văzut zburând Albăstrelul transilvan, un fluture cu denumirea științifică Pseudophilotes bavius hungaricus.

Albăstrelul e vedeta zonei începând din anii ’70, când a fost descoperit. Interesul pentru Astragalus peterfii a pălit în fața curiozității pentru comportamentul acestei insecte unicat.

Naturaliști și specialiști din toată lumea au venit să-l admire, de atunci încoace.

Albăstrelul transilvan, pe planta denumită jaleșul cârn. Foto: László Rákosy

Urmează o poveste despre miracolul naturii, despre triumful vieții asupra morții și despre minunata simbioză dintre o plantă stepică și un fluture rarisim. Și, într-un final, despre nepăsare.

Planta se numește jaleșul cârn (Salvia nutans). Cârn, pentru că se înclină datorită greutății florii.

„Erau atât de multe încât, în bătaia vântului, aveai impresia că te afli la malul mării, în fața valurilor formate din aceste minunate flori”, ne spune cercetătorul.

Acum, tabloul e dezolant, cu tulpini decapitate rămase printre căcărezele rumegătoarelor.

Jaleșul cârn înflorește la începutul lui mai, perioadă în care și Albăstrelul transilvan își deschide aripile pentru o săptămână, maximum 10 zile. În anii trecuți, fluturii au fost marcați pentru a li se studia comportamentul.

Lepidopterul, specific acestei zone, rămâne în proximitatea florii și își depune ouăle în interiorul mugurilor ei.

După câteva zile, din ou iese o larvă minusculă, care se hrănește cu florile și semințele jaleșului cârn. Zece zile mai târziu, larva coboară la suprafața solului, unde se transformă în pupă și se ascunde la baza tulpinii. Așteptând o nouă renaștere.

Ciclul ou-larvă-pupă-fluture a fost întrerupt cu brutalitate în această primăvară.

„Ce s-a întâmplat anul acest diferit față de ultimii 30 de ani, de când supraveghem zona? O turmă de oi a intrat masiv exact în perioada în care în inflorescență se găseau fie ouă, fie larve, și au mâncat planta cu totul. Dar, în primul rând, au mâncat ouăle și larvele acestui fluture unic în lume. În urma acestor oi a rămas terenul denudat aproape în întregime”, spune László Rákosy.

Entomologul adaugă că efectele sunt ireparabile:

„În marginea suprafețelor au mai rămas niște plante. Sperăm că pe ele au rămas câteva larve, câteva ouă. Speranțele sunt ca, în 20 de ani, deci nu la anul sau în doi-trei ani, să se refacă populația de Albăstrel.

În urmă cu 4-5 ani am estimat populația de la Suatu la 3.000 de exemplare. În anii următori, dacă – aici e un mare semn de întrebare – dacă populația va rezista, vor fi poate 2, 3, 4, până la 5 fluturi, dacă vor mai fi.

Situația este atât de drastică, de jalnică, încât putem afirma că populația cea mai importantă a acestui unicat al lumii, cu care România ieșea în evidență, cu care Transilvania se mândrea, pentru care iubitori ai naturii și oameni de știință veneau la acest sanctuar al naturii, riscă să dispară.”

Urmele dezastrului de la Suatu.

„Avem sanctuare unice în lume, pe care nu știm să le păstrăm”

„Nu este numai pierderea în sine, ci și imaginea pe care și-o face România în fața oamenilor de știință. Săptămâna trecută am fost cu un grup de naturaliști germani și aceștia au văzut dezastrul.

Ei nu-și pot explica nicicum, iar eu nu le-am putut oferi o explicație acceptabilă, ca să scuze cât de cât această devalorizare a naturii, această indiferență pe care poporul, administrația, oamenii o au față de sanctuare unice în lume, pe care noi, din fericire, le mai avem, dar nu știm să le păstrăm și să le valorificăm.

Micile tale donații ne ajută să existăm. Dacă cititorii PressOne ar dona doar 5€ pe an, noi am putea aduce în fața ta de cinci ori mai multe soluții la problemele României. Vrei să ne ajuți?

Susține PressOne

Suntem nepăsători în continuare. Mâine, la micul dejun, nimeni nu va fi deranjat că acest fluture are mari șanse să dispară, dacă nu cumva a și dispărut pentru totdeauna.

Este un sit Natura 2000. Siturile Natura 2000 sunt administrate în general de un administrator voluntar, care a depus solicitare la Ministerul Mediului și a obținut custodia sitului respectiv.

Altfel, intră în obligația Agenției Regionale de Mediu. În situația de față, administratorul care avea în custodie a renunțat în urmă cu un an și jumătate, și cred că situl e în administrația directă a Agenției Județene pentru Protecția Mediului. Și, sigur, primăria locală și Garda de Mediu, toți sunt factori implicați care ar trebui să ia atitudine pentru a menține vegetația, cel puțin în perioada aceasta a lunii mai, cât de cât naturală, nepășunată.”

László Rákosy, președintele Societății Lepidopterologice Române

*

Se spune că, în prezent, zboară de 100 de ori mai puțini fluturi decât la începutul secolului trecut. Iar densitatea populaţiilor a scăzut pentru aproape toate speciile cunoscute.

Motivele sunt numeroase, explică László Rákosy: „Îngrășămintele chimice și mijloacele mecanizate încep să înlocuiască agricultura tradițională, iar diversitatea speciilor și bogăția mediilor de viață încep să fie distruse în favoarea terenurilor agricole sau zonelor industrializate”. 

În curând, László Rákosy urmează să publice o nouă carte, a cărei prefață va fi semnată de Prințul Charles. El spune că în România e considerat „nebunul ăla cu fluturii”, dar că în Occident e mereu căutat pentru interviuri privind cercetările sale.

Născut la Sighişoara, cercetătorul a descoperit în Munții Măcinului o specie de fluture de noapte mare; comunitatea specialiștilor în entomologie a echivalat noutatea cu cea a găsirii unui elefant în Europa.

Pentru el însă, Albăstrelul transilvan rămâne supremul în materie de „frumusețe, unicitate, raritate și gingășie”.

Interesul său pentru insecte datează din perioada copilăriei. Pe la 6 ani a primit cadou un briceag. „A fost cheia cu care am deschis marea carte a naturii”, spune profesorul.

Întâlnirea cu un colecționar de fluturi l-a lăsat cu gura căscată. Atunci a văzut prima oară un insectar cu capac de sticlă, ace pentru insecte și determinatoare speciale pentru fluturi. A înțeles că e vorba despre o știință.

Dintr-un inel de sârmă, tatăl său i-a făcut cadrul pentru plasa de fluturi pe care mama i-o cusese din doi ciorapi de mătase.

Profesorul studiază în fața noastră un fluture care are pete roşii pe aripile albăstrui-negricioase. E un exemplare din familia Zygaenidae, ne informează entomologul, și însăși culoarea sa oferă un avertisment.

În scurta sa captivitate, fluturele face pe mortul. Intră în starea denumită catalepsie. Rákosy îl eliberează, iar mortul învie.

„Acesta este un fluture dintr-o familie specială. În corpul lui intersegmentar are niște glande din care, când îl atingi, elimină una dintre cele mai toxice substanțe din lume, pe bază de cianuri. Deci cianura este una dintre cele mai puternice otrăvuri din lume, iar ăsta are niște derivați ai cianurii. De aia sunt  pete roșii.

Tot ce e roșu semnalizează: nu te atinge de mine! Am ceva care n-o să-ți convină! Aici e semaforul roșu. Larvele se dezvoltă pe plante care nu sunt toxice, dar fluturele și larva deja au un mecanism prin care produc derivația asta de cianură. Este foarte toxic, și are și un miros specific. Eu îl simt, dar pentru asta trebuie să ai un nas mai fin”, zâmbește profesorul.

László Rákosy spune că și-a făcut din pasiune o profesie și vorbește despre fascinația sa pentru fluturi.

„Eu nu mă gândesc doar la insecta adultă, care are culori extraordinare. Pentru mulți, fluturii sunt supremul în ceea ce privește frumusețea naturii. Şi sunt, într-adevăr, multe specii care nu au egal în ceea ce privește frumusețea. Indiferent de mărime, dacă privești fluturii sub o lupă descoperi lucruri fantastice, irizații, solzișori care sclipesc.

Dar cred că miraculosul, la fluturi, este transformarea: de la ou, larvă care năpârlește de câteva ori până se transformă în pupă, care nu are nimic cu fluturele, și din această pupă, după câteva săptămâni, luni sau câteodată ani, iese miraculosul fluture…

Dintr-un vierme, dintr-o larvă, dintr-o omidă, pupa aceasta, care e ca o mumie, care nu mișcă, iar din ea, fascinația asta a fluturelui care încununează triumful vieții asupra morții.”

În ochii cercetătorului pare să se fi depozitat și nuanța cromatică a fluturelui pe care l-a studiat în ultimele decenii. După spusele sale, dacă cineva i-ar pune la dispoziție o nouă viață, și-ar petrece-o tot în așteptarea Albăstrelului.

*

„În filosofia orientală, în special în cea budistă, fluturii sunt văzuți ca o reîntoarcere, ca o reîncarnare a sufletului. Fiecare fluture este sufletul cuiva care se reîntoarce pe pământ sub formă de fluture. Și Buddha, care avea înțelepciunea lui, în ultimele sale cuvântări le mulțumește în primul rând fluturilor, pentru tot ce l-au învățat.

Există o familie de fluturi care se numește Psychidae, iar denumirea asta vine din grecescul psyche, tocmai de la suflet.

Acolo este vorba despre această reîncarnare a sufletului în fluture, pentru că acei fluturi sunt mici și întreaga lor metamorfoză se petrece într-un săculeț pe care-l poartă larva cu ea.

Iar larva nici nu părăsește de cele mai multe ori săculețul, se transformă în pupă, din pupă iese o femelă, își depune ouăle în interiorul acestui săculeț și continuă acest proces de reîncarnare, de reîncepere a vieții după moarte. Adică o viață fără sfârșit prin intermediul fluturilor.”

Micile tale donații ne ajută să existăm. Dacă cititorii PressOne ar dona doar 5€ pe an, noi am putea aduce în fața ta de cinci ori mai multe soluții la problemele României.
Vrei să ne ajuți?
Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
5€
10€
25€
50€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

2% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 2% să meargă către articolele noastre și newsletterul Revista Pressei, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Depune-l la ANAF până pe 15 martie sau trimite-l până pe 1 martie la adresa: Bld. Eroilor, nr.1, ap.11, Cluj-Napoca, jud. Cluj. Și îl depunem noi.

REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios
Celemaicititearticole
Loading...
Loading...
Loading...
Loading...