Întâlnire a unui grup de sprijin pentru mame vulnerabile, în care s-a discutat despre ce a însemnat și cum le-a afectat pandemia. FOTO Facebook Asociația Dream Project România

Mamă adolescentă în România: "Pe lângă faptul că trebuie să aibă grijă de copiii lor, ele fiind tot copii, trebuie să mai lupte și cu stereotipurile oamenilor"

Imaginează-ți cum ar fi viața ta în București fără buletin. Sau fără un contract clar pentru apartamentul în care locuiești. Fără contract de muncă. Fără card de sănătate. Fără un venit. Fără cineva care să-ți dea un sfat. Câte uși crezi că ți s-ar închide în nas? Dacă adaug pe listă și lipsa studiilor sau un copil născut la 15 ani, situația devine și mai grea, corect?

Ăsta a fost doar un exercițiu de imaginație pentru tine, dar e realitatea pentru multe dintre persoanele cu care lucrează Marinela Rață și Raluca Boișteanu la Asociația Dream Project. Adică mame minore, mame vulnerabile și părinți fără venituri, educație sau calificare.

Prin programul „Împreună pentru o viață mai bună” dezvoltat de Dream Project, Marinela și Raluca au încercat să sprijine părinții cu vârste între 17 și 30 de ani să-și dezvolte abilitățile necesare integrării sociale și găsirii unui loc de muncă. Pentru că, dacă înainte de pandemie mulți se aflau într-o situație de subzistență și tot timpul în pragul sărăciei, în pandemie lucrurile au devenit și mai grele pentru ei.

Mamele minore: vulnerabile, dar invizibile

România este țara din UE cu cele mai multe mame minore. Potrivit Eurostat, dacă la nivel european numărul mamelor minore nu depășește 4%, în România vorbim de 12,3%.

Cu alte cuvinte, 1 din 10 copii din România are mamă adolescentă.

Prima veste pe anul ăsta a fost că o minoră de 15 ani a născut un copil. O realitate pe care Marinela Rață, președinta Asociației Dream Project, o cunoaște foarte bine încă din 2017, când a început să meargă prin maternități și să ofere mamelor cu posibilități reduse trusouri pentru bebeluși.

„Așa am ajuns la primele mame minore. Erau foarte multe. Am zis, stai puțin, că asta e o problemă. Statistic, știam că sunt multe mame minore, dar dacă întrebam pe cineva, nimeni nu știa de ele. O grupă vulnerabilă de femei, dar pe care nu le vezi”, explică Marinela Rață.

Multe dintre fetele care nasc la 15, 16 ani, până la 18 ani mai fac un copil

Cu propria ei experiență de mamă în spate, Marinela crede că nu ești niciodată pregătită pentru maternitate. Ești speriată, nu știi la ce să te aștepți. Un grup de sprijin poate face minuni, însă. Alte mame care au trecut prin asta și cu care să te sfătuiești. Așa că primul proiect a fost chiar un grup de sprijin pentru mame minore, acela fiind și declicul care a dat direcția asociației.

„Putem discuta la nesfârșit despre cauze, de ce avem mame minore, dar mi se pare că discuția trebuie să meargă un pic și la efectele pe care le are asupra mamelor minore o naștere. Mai ales că nu se întâmplă o singură dată. Multe dintre fetele care nasc la 15, 16 ani, până la 18 ani mai fac un copil. Și noi în asociație am avut cazuri”, adaugă Marinela, președinta Dream Project.

Asta se întâmplă și pentru că nu avem instrumente de intervenție dedicate mamelor minore. Sau dacă ele există, sunt foarte puțin cunoscute și nu ajung nici măcar la posibilele beneficiare.

„Eu nu am văzut politici care să privească strict categoria asta de mame. Când zic politică publică, mă refer la instrumente prin care școala să poată atrage atenția unui asistent social asupra situației respective.

Multe fete renunță pur și simplu la școală pentru că sunt arătate cu degetul și, de regulă, profesorii fac asta: «ne faci școala de râs, poate ar fi bine să te retragi» sau «hai că revii tu după ce naști».

Marinela Rață, Asociația Dream Project

Există în legea pentru indemnizația de creștere a copilului, în cazul elevelor, adică mame minore care sunt încadrate în școală, precizarea că ele nu trebuie să aibă absențe nemotivate până la naștere pentru a putea primi indemnizația. Am vorbit cu fete care au ajuns la noi și le-am întrebat dacă asistentul social care le-a îndreptat la noi le-a zis de indemnizație, iar răspunsul a fost «nu mi-au zis că eu nu am dreptul de indemnizație»”, explică Marinela.

„Toată viața lor s-a schimbat, intervine regretul, reproșul celorlalți

Pentru mamele minore se deschide, astfel, o lume complet nouă, una în care nu toate primesc sprijinul de care au nevoie de la oameni, una destul de restrictivă și în care sunt blamate pentru ce li s-a întâmplat.

„Aproape toate nu au avut acces la timp la informația de care ar fi avut nevoie. Nu au avut în jurul lor oameni care să le explice cum e viața, unde te poate duce o situație sau alta. Neavând acești oameni, ele au experimentat pe cont propriu și, printr-un concurs de împrejurări, au ajuns mame minore. N-a fost o chestie dorită, li s-a întâmplat. Toată viața lor s-a schimbat, intervine regretul, reproșul celorlalți. Asta pe lângă faptul că trebuie să aibă grijă de copiii lor, ele fiind tot copii, să mai lupte și cu stereotipurile oamenilor, cu familia, cu cercul de prieteni”, susține Raluca Boișteanu, consilier vocațional și cea care a lucrat cu persoanele care ajung la Dream Project.

Workshop de educație financiară pentru mame vulnerabile. FOTO Facebook Asociația Dream Project România

Așa că pentru mamele minore devine aproape imposibil să-și găsească un loc de muncă și să iasă din situația vulnerabilă.

„Când ești mamă minoră și nici nu ai studiile încheiate, le-ai lăsat undeva la clasa a VI-a, a VII-a, situația devine dramatică. Te pot aștepta doar munci necalificate. Neavând cel puțin cele 10 clase, cât este acum obligatoriu, nu te poți duce să faci un curs de calificare, pentru că nu primești diplomă. Este absolut necesar să-și reia școala, să termine măcar cele 10 clase, pentru a putea, într-adevăr, să aibă niște opțiuni reale”, adaugă Raluca Boișteanu.

Cu ajutorul DGASPC-urilor, instituții cu care Dream Project colaborează în mod direct, reușesc să identifice mamele minore și nevoile lor.

„Altfel nu am reuși să ajungem la ele, pentru că în comunitate mamele minore sunt de multe ori ascunse. Părinții nu te lasă să vorbești cu ele. Mai mult, noi insistăm să vină ele la noi, nu să mergem noi la ele. Ca să funcționeze un program care lucrează pe partea asta emoțională, trebuie ca ele să vină într-un spațiu nou. E greu să lucrezi cu cineva fix în mediul acaparator, unde poate e și mama, partenerul. Atunci când ele ajung în alt spațiu, când sunt și alte fete la fel ca ele, se petrec schimbări uimitoare.”

Dacă începe una să vorbească despre cum a născut, încep toate să vorbească despre asta.”

Marinela Rață, Asociația Dream Project

Ulterior, ele sunt consiliate cum să se întoarcă la școală și, efectiv, care le sunt drepturile: la indemnizație, la a fi luate în atenția unui asistent social, pentru că fac parte dintr-o categorie vulnerabilă și au nevoie de îndrumare.

„Am încercat și să ajutăm punctual, dacă una a avut nevoie de hăinuțe, am ajutat-o cu asta. Sau dacă ne-a spus că are nevoie de alimente, asta i-am oferit”, completează Marinela.

Revista Pressei

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt curios

Dream Project nu se adresează, însă, doar mamelor minore, ci și mamelor vulnerabile. Femei care poate au divorțat și ajung să-și crească singure copiii, fără a avea o sursă de venit sau ajutor din partea familiei.

Ce înseamnă o persoană vulnerabilă

Când ne gândim la București, avem în minte un oraș cu multe oportunități. Dar ele sunt pentru persoanele cu studii, care au o anumită educație, o situație locativă stabilă și bună, au acces la resurse de bază, precum apă și căldură. Pentru cei care nu bifează cele de mai sus, orașul poate fi destul de restrictiv, iar găsirea unui loc de muncă o luptă grea, explică Raluca Boișteanu, consilier vocațional.

„Lucrurile sunt într-un cerc vicios. Mulți nu au buletin sau au unul provizoriu. Sunt în urmă cu facturile, chiria, iar asta atârnă foarte greu în decizia de a se angaja, pentru că nu știu dacă vor mai rămâne într-un anumit sector, dacă vor merge de-acolo la muncă sau din altă parte.

Starea de sănătate este un alt factor. Cum ei nu se duc la un control medical atunci când se simt rău sau au boli pe care nu le tratează, ajung să nu mai fie în deplinătatea capacității de muncă. Că nu se hrănesc corespunzător, că nu acces la cele mai bune condiții acasă, apă potabilă sau căldură, asta iar îi aruncă într-o zonă de vulnerabilitate mare.

În rândul femeilor, mai apare și problema copiilor. Fiind mici și fără a avea un loc asigurat la creșă și cu mame care nu dispun de bani pentru a plăti pe cineva să stea cu copiii, ajung într-un alt cerc vicios. Cât ar câștiga mamele la un loc de muncă ar trebui să dea pentru o îngrijitoare sau o creșă particulară”, adaugă Raluca.

Pandemia a adâncit și mai tare vulnerabilitățile

Pe fondul pandemiei de coronavirus, lucrurile s-au înrăutățit și mai tare pentru persoanele vulnerabile. Un exemplu este cel al unei beneficiare Dream Project care nu a mai putut să meargă la muncă pentru că patronul i-a zis să stea acasă. Localul la care lucra s-a închis, șeful nu i-a mai răspuns la telefon și ea nu știa dacă va primi sau nu șomaj sau o formă de ajutor de la stat.

A avut nevoie de îndrumare pe „drumul hârtiilor”: ce să facă, unde să se ducă, cine-i răspunde la întrebări dacă angajatorul a dispărut? Astfel, Marinela și Raluca și-au dat seama că este nevoie să-i ajute pe cei cu care lucrează și pe partea legislativă.

Așa a luat naștere programul „Împreună pentru o viață mai bună”, la care au putut participa și tați, în total 50 de părinți vulnerabili care nu aveau venituri, educație formală sau vreo formă de calificare. Scopul? În primul rând, să-i ajute să-și descopere abilitățile de care dispun. Iar ulterior să aibă parte de consiliere vocațională pentru a-și găsi un loc de muncă.

„Noi credem că educația aduce bunăstare, astfel că am creat programul în așa manieră încât oamenii să aibă mai mult timp să se pregătească pentru ce fac mai departe. De obicei, persoanele cu care lucrăm sunt copleșite de relațiile de-acasă și au nevoie de mai mult timp să se hotărască ce anume vor, pe ce cale s-o apuce, ce sunt dispuși să facă pentru asta. Programul nu le oferă doar partea de consiliere vocațională simplă, ci îi și pregătește la nivel emoțional, ca ei să poate face față la ce vine în viața lor”, explică Raluca Boișteanu, consilieră vocațională și parte din programul „Împreună pentru o viață mai bună”.

Nu-i poți cere unei persoane care întreaga viață a văzut niște lucruri și are niște credințe puternice despre șansele sale, precum „nu mă angajează, doamnă, pe mine nimeni”, să-și schimbe viața în două luni de zile. Și asta doar pentru că a mers la un curs de calificare sau a primit o formă de consiliere vocațională.

Ședință de consiliere vocațională cu beneficiarii. FOTO Facebook Asociția Dream Project România

E nevoie, în medie, de cel puțin un an în care ei să fie expuși la experiențe diferite de cele cu care au fost învățați, la opinii și încurajări și să le fie oferit spațiu de greșeală și iertare, explică Marinela și Raluca. Și fix acesta e modul în care au lucrat cu beneficiarii din programul de consiliere.

„Începem cu sesiuni de grup, astfel încât ei să vadă că nu sunt singuri și că pot să se inspire din poveștile celorlalți. După asta urmează efectiv discuțiile unu la unu pe partea de consiliere vocațională, iar aici avem o fișă a fiecărui om care intră în program cu abilitățile lui, la ce ar trebui să mai lucreze sau ce obiceiuri ar trebui să schimbe ca să ajungă unde dorește. Agreăm împreună niște obiective, după care noi mergem până la jumătate de drum și vin și ei până la jumătate”, susține Raluca Boișteanu.

Doamna Gina și-a găsit loc de muncă în DGASPC

Un exemplu de reușită este doamna Gina. Mamă singură, cu copii mici, doamna Gina a intrat în proiect fără să știe exact ce vrea să facă, doar că avea nevoie clară de un loc de muncă.

„Cu profilul jobului ideal în minte, am stabilit împreună cum vom căuta acest loc de muncă. Iar căutările au durat cam două luni jumătate. A avut curajul să aplice la un post de la DGASPC și să-l și ia. În cazul Ginei, situația a fost mai complexă, pentru că i-au cerut dosarul cu șină și acele multe documente de pus înăuntru, au chemat-o la un interviu, a fost un concurs, undeva la 20 de persoane pe 6 locuri. Noi am căutat s-o ajutăm pe tot parcursul procesului. Ne-am asigurat că are toate actele, că le-a depus în timp util, că la interviu se va prezenta așa cum trebuie, cu o ținută corespunzătoare și un limbaj frumos”, continuă Raluca.

În prezent, doamna Gina lucrează la DGASPC, are un serviciu bun și a ieșit din zona de vulnerabilitate. Mai mult, își dorește să facă și un curs de infirmieră, pentru a putea câștiga și mai mulți bani.

Diana, studentă la psihologie, lucrează cu copiii cu autism

Un alt exemplu este Diana. Diana are 36 de ani și o fetiță de 4 ani jumate. În perioada pandemiei, a trecut printr-un divorț dificil. A rămas și fără loc de muncă, iar situația ei financiară nu era deloc una bună. A auzit de Dream Project printr-un anunț publicat de Marinela Rață pe Facebook, prin care căuta pe cineva să stea cu copiii unei femei care mergea la un curs oferit de asociație, și așa a devenit și ea beneficiară.

Prima oară a vrut să încerce să urmeze un curs de masaj, la fel ca femeia de al cărui copil avusese grijă. Și-a dat seama, însă, că nu ar vrea să facă asta pe termen lung și a ajuns la un curs de IT. În același timp, s-a hotărât să se înscrie și la facultatea de psihologie, asta după ce consiliera vocațională de la Dream Project i-a făcut un test din care a reieșit că are abilitățile necesare domeniului.

Întâlnire grup de sprijin mame vulnerabile. FOTO Asociația Dream Project România

Acum, Diana este studentă în anul II la Facultatea de Psihologie și are un loc de muncă potrivit ei: lucrează cu copiii cu autism.

„Dream Project mi-a dat încredere, în primul rând. M-am simțit sprijinită, consiliera de la ONG a fost foarte caldă, iar Marinela mi-a spus că pot face un curs cu sprijinul lor, iar asta mi-a dat încredere că «ok, chiar dacă nu sunt într-un punct bun, pot să fac ceva să-mi găsesc un job». Mi-a găsit mai multe cursuri la care aș fi putut merge și mă simțeam și puțin împinsă de la spate să fac ceva. Multe detalii de genul ăsta care au contat mult”, își amintește Diana.

„Când ești vulnerabil, oamenii așteaptă de la tine să iei tot ce ți se dă”

Întreaga activitate derulată de Marinela și Raluca la Dream Project să bazează pe un principiu de bază: dă-le oamenilor șansa să greșească.

Într-un context pe care nu l-au ales, cel al sărăciei, faptul că pot avea de unde alege și un spațiu în care să greșească, dar să se descopere pe sine, este cel mai puternic instrument de creștere.

„Atunci când ești vulnerabil, oamenii așteaptă de la tine să iei tot ce ți se dă. Tu ești jos, eu îți dau asta și tu trebuie să fii mulțumit. Noi, ceilalți, când facem ceva în viață, ne permitem să și greșim. Alegem o meserie, dar după vedem că nu ne place și mergem spre altceva.

Oamenii ăștia, doar pentru că nu au venituri, gândim despre ei că ar trebui să accepte tot ce le dăm. Odată ce le dai spațiu să afle ce este cu ei și-i accepți cu empatie, acolo este rost să crească. Dacă-i aducem în același pattern de judecată în care spunem «Eu te trimit la cursul ăsta și ție nu-ți place? Dar până acum nu făceai nimic!”, nu rezolvăm nimic»”, este concluzia Marinelei.


„Împreună pentru o viață mai bună” este un proiect susținut de programul Raiffeisen Comunități, un concurs de granturi pentru proiecte de educație derulate de ONG-uri și instituții de învățământ, dezvoltat de Raiffeisen Bank România. În fiecare an, sunt finanțate 10 proiecte educaționale care pot schimba viitorul comunităților în care trăim.

Poțifacediferența.

Dacă te abonezi cu doar 3€ pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

Prin card sau PayPal:
O singură dată
Lunar
3€
5€
10€
Prin cont bancar:
RO54 BTRL RONC RT02 4298 9602

Fundația PressOne
Banca Transilvania, Sucursala Cluj-Napoca

Redirecționează:
20% din impozitul pe profit al companiei

Din taxele pe profitul companiei tale, poți alege ca până la 20% să meargă către echipamente video și reportaje, nu către stat.

Descarcă draft-ul contractului de sponsorizare de AICI. Completează-l cu datele companiei și suma. Trimite-l la marketing@pressone.ro.

*Baza legală poate fi consultată AICI.

3.5% din impozitul pe salariu

Din taxele pe salariul tău, poți alege ca 3.5% să meargă către articolele și newsletterele noastre, nu către stat.

Descarcă formularul de AICI.

Trebuie să completezi doar secțiunea I, cu datele tale personale.

Apoi depune-l la ANAF până pe 25 Mai, la organul fiscal de care aparții, fie direct, fie prin scrisoare recomandată.

Poți găsi aici lista adreselor.

REVISTA PRESSEI

Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.

Sunt Curios
Celemaicititearticole
Loading...
Loading...
Loading...
Loading...