Lumea lui Zaharia Cușnir: țăranul care a fotografiat Basarabia sovietizată

Lucian Muntean

Redactor

În aprilie 2016, în timp ce filma pentru proiectul său de licență de la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, tânărul regizor basarabean Victor Galușca a dat peste niște clișee fotografice împrăștiate printre gunoaie într-o casă părăsită din satul Roșietici, raionul Florești.

După o săptămână, s-a întors acolo și, spre surpriza sa, a găsit alte negative alb-negru de 6×6 centimetri, exact în același loc ca data trecută. Parcă picaseră de undeva, de sus.

De fapt, asta se și întâmplase. Curentul de aer care circula prin pod le mișca și le împingea, ca o mână invizibilă, printre bârnele casei. Ca și cum le sosise vremea să fie salvate.

Când a urcat în pod, Victor a descoperit câteva mii de clișee în devălmășie: o întreagă arhivă. Plicurile speciale pentru hârtie fotografică și rolele unor filme late erau semne clare că acolo trăise un fotograf.

De la săteni i-a aflat și numele: Zaharia Cușnir (1912-1993).

Intuind importanța descoperirii, Victor Galușca a adunat cu grijă toate filmele lui Zaharia Cușnir.

Tăiate clișeu cu clișeu, imaginile erau împrăștiate peste tot prin casă și prin curte. Unele ajunseseră chiar și sub frunzele uscate de pe jos.

La final, când a numărat cadrele, Victor a ajuns la aproape 4.000.

I-a prezentat comoara mentorului său din Chișinău, Nicolae Pojoga, care predă cursul de Fotografie Generală la Academia de Arte din Chișinău.

În lunile care au urmat, fragilele negative au avut parte de o îngrijire minuțioasă: au fost spălate și curățate, sortate și indexate, scanate și puse la păstrare în plicuri speciale.

Câteva lucruri pe care ar trebui să le știi înainte să comanzi de pe Shein și Temu

Pe fundalul scumpirii costului vieții aproape peste tot în lume, cei doi giganți chinezi, Temu și Shein, au avut parte de o creștere masivă, datorată, în mare măsură, unor strategii agresive de preț. Însă în spatele prețurilor mici se ascund câteva detalii importante, pe care ar trebui să le știm cu toții înainte să comandăm.

Știri din cealaltă Românie. La Băile Tușnad, guvernul maghiar a donat autorităților locale o vidanjă, iar la Sibiu o directoare și-a pus aer condiționat în birou din banii pentru copii

Știri din cealaltă Românie e o revistă a presei locale concentrată pe comunități și viața lor reală, separată de ce se întâmplă la București sau chiar în marile orașe. Iată ce-am găsit săptămâna asta.

230 dintre ele sunt într-o stare relativ bună și au fost scanate la rezoluție mare. Celelalte urmează să fie conservate și se află în grija Asociației pentru Fotografia Documentară (A-DOF).

„Negativele reprezintă un patrimoniu național sau universal. Prin contract de cesiune semnat de moștenitori, Asociația noastră dispune de imaginile digitale provenite din scanare.

Este de la sine înțeles și faptul că «a dispune», în cazul nostru, înseamnă popularizare și cercetare, fără a urmări profit”, a declarat, pentru PressOne, profesorul Nicolae Pojoga, care este curator al colecției Zaharia Cușnir și președintele A-DOF.

*

Până în 20 mai, zeci de fotografii realizate de Zaharia Cușnir în anii ’50-’60 pot fi văzute într-o expoziție intitulată „AȘA VĂZUT-A ZAHARIA. Improvizații într-o lume captivă” − care este găzduită și curatoriată de Muzeul Țăranului Român din București în parteneriat cu Asociația A-DOF și cu sprijinul Ambasadei Republicii Moldova în România.

Expoziția dedicată lui Zaharia Cușnir (galerie foto):

*

Zaharia Cușnir s-a născut în 1912, fiind al șaisprezecelea copil (mezinul) unei familii din satul Climăuți, actualmente Roșietici, situat pe malul drept al râului Răut din Basarabia.

A copilărit în Imperiul Țarist, adolescența și tinerețea și-a trăit-o în România Mare, iar viața de adult, aproape toată, în Uniunea Sovietică.

A trecut prin toate experiențele traumatizante ale comunismului − foametea, colectivizarea forțată, sărăcia, deznaționalizarea.

Cu toate că făcuse școală la Iași, a fost nevoit să presteze munci necalificate, așa cum reiese din carnetul său de muncă: „săpat pământ înghețat, salahor la zidit, scos piatră, cărat lut 1 km, mânat vite”.

În mod miraculos, pentru o scurtă perioadă a lucrat ca învățător la școala din sat. Apoi a fost fierar, zidar și lucrător de rând la colhoz. Din cauza convingerilor politice, a făcut și pușcărie, ca alte sute de mii de români de pe ambele maluri ale Prutului.

A avut o viață grea, iar prăbușirea Uniunii Sovietice l-a prins bătrân și în agonie. S-a stins în 1993.

Pasiunea pentru fotografie l-a ajutat pe Zaharia Cușnir să ducă oarecum o viață paralelă, care a scăpat nesancționată de către Fisc, cenzură și autorități.

Membrii familiei sale și consătenii considerau că fotografia pe care o face este „un moft pe propria cheltuială”.

Ca orice fotograf trăitor la țară, Cușnir i-a fotografiat pe oameni la diferite ocazii. În imaginile sale apar rude, vecini și țărani din satele învecinate, unde era chemat să pozeze.

Astfel, chiar dacă nu avea studii de specialitate, el a documentat într-un mod remarcabil viața Basarabiei rurale, cu precădere cea din anii ’50-’60.

Ca amănunt emoționant, amprenta sa a rămas pe unul dintre clișeele găsite în casa din Roșietici.

În timpul liber, când nu trebuia să lucreze la colhoz, Zaharia Cușnir se urca pe bicicletă și străbătea drumurile prăfuite către satele din împrejurimi.

Participa la tot felul de evenimente care însuflețeau acea lume amărâtă − tot așa cum făcea, de pildă, Samuilă Mârza în județul Alba −, iar fotografiile sale deveneau puținele amintiri concrete ale oamenilor pe care îi întâlnea.

Acum, acele imagini sunt documente prețioase despre nunțile, înmormântările și viața de zi cu zi din Basarabia sovietizată.

Astăzi e greu de înțeles, dar, pentru acele vremuri, ceea ce făcea el, un om simplu din Roșietici, era un act de mare curaj, într-o perioadă când mai nimeni nu-și asuma riscul de a fotografia oriunde îl tăia capul.

Scene cotidiene imortalizate de Zaharia Cușnir (galerie foto):

*

La fotografiile de grup se observă cum, pentru compoziție, Cușnir punea în fundal o pânză neagră, iar oamenii îi pozau așezați pe scaune, pe băncuțe sau chiar pe jos, în bătătura din fața casei.

Cu toate că sunt realizate într-o manieră clasică, aceste cadre conțin și personaje secundare, aflate în lateral sau în plan depărtat, care sunt lăsate voit să apară în imagine.

Există și ipostaze cu o notă amuzantă, care mai atenuează tragismul ce răzbate din viețile acelor oameni.

Din păcate, situația de azi a satului basarabean nu doar că nu e mai bună, ci chiar s-a înrăutățit, cel puțin din punct de vedere demografic.

Localitățile din zona unde a trăit Zaharia Cușnir au ajuns aproape pustii, după cum reiese din filmul Cine iubește și lasă, al regizorului Victor Galușca.

Fotografii de familie realizate de Zaharia Cușnir (galerie foto):

Portrete de copii și tineri realizate de Zaharia Cușnir (galerie foto):

*

„Pătratul clișeului avea loc pentru toți acei care nici nu bănuiau că vor rămâne pe veci vederii noastre de mai târziu.

Oameni care nu au avut cuvânt și libertate de acțiune se uită acum la noi, cei de azi, cu priviri răscolitoare și curiozitate copilărească. Ca într-un film mut”, scrie Nicolae Pojoga în prefața albumului foto dedicat lui Zaharia Cușnir.

Albumul se intitulează Lumea lui Zaharia și a fost publicat în 2017 de editura Cartier din Chișinău.

Expoziția dedicată colecției Zaharia Cușnir va deveni una itinerantă, iar în iulie-august 2018 va fi prezentată la Muzeul Național de Artă al Moldovei din Chișinău.