Tata mă citește și după moarte - Editura Humanitas
29/01/2021
Lumea lui Mișca*
Cosmin Perța
Colaborator
Dacă vreți să aflați cum a păcălit generalul Suvorov turcii și a cucerit cetatea Tighina, ce a căutat Lenin în Finlanda, ce a visat Iuri Gagarin în Cosmos și cum s-a schimbat după ce s-a întors, ce le-a zis Vladimir Vîsoțki americanilor și de ce a plâns în fața unei vitrine din Germania sau ce casetă asculta Victor Țoi în mașină când a murit, trebuie să îl ascultați pe Mișca.
Mișca este un băiețel din Antonești, Republica Sovietică Socialistă Moldova, crește într-o URSS în care se știe că toți copiii americanilor sunt negri, au burțile mari, li se văd coastele și mor de foame.
În care eroii din Afganistan se întorc acasă și își dau hainele de camuflaj pentru vin. În care tovarășul Lenin este cel mai important om din lume, bunelul tuturor copiilor moldoveni, dar și singurul bunel care nu aduce bomboane.
Mișca își dorește un frățior, nu o surioară, și trebuie să își convingă tatăl să meargă ei împreună să cumpere frățiorul, ca nu cumva mama lor să cumpere o surioară. Și totodată Mișca știe de la tatăl lui că trebuie să ajungă bărbat. Să fie cel mai puternic om, așa ca tatăl lui, și să nu accepte niciodată înfrângerea, chiar dacă asta înseamnă să dea cuiva cu o piatră în cap.
Bărbații nu plâng niciodată, știe Mișca, și se pregătește intens pentru asta.
Se râde mult cu Mișca și cu prietenii lui, ei știu toate cântecele patriotice și toate bancurile și au cea mai tare echipă de fotbal. Fumează în copaci, disecă broaște, fură tractoare și își pun primele întrebări despre sexualitate. O gașcă de rebeli într-o lume ideală. În lumea care li s-a spus că e ideală.
Mișca povestește totul cu haz și inocență, dar e și multă tristețe, pe de o parte melancolie densă, pe de altă parte se văd sau se ghicesc traumele și colții unei societăți apuse, dar care ne-a deformat pe toți în aceeași măsură.
Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Crezi că e nevoie de presă independentă? Dacă da, cu doar 5 euro pe lună poți face diferența chiar acum!
E multă poezie în lumea din Antonești, cum e și multă nedreptate și uneori chiar cruzime, dar frumusețea se naște din toate acestea. Peste toate veghează Lenin, însă adevăratul reper, cel care face toate lucrurile să se miște și să capete sens, este tatăl lui Mișca.
Dacă vreți să aflați cât de importantă era munca patriotică și de ce nu se putea lipsi de la ea, cum erau taberele pentru pionieri în RSSM și cât de importantă era condiția fizică, cum se face un descântec cu plumb, de ce Lea Anna se scălda în laptele de la lăptăria colhozului înainte să îl distribuie oamenilor, cine erau Pavlik Morozov, Zoia Kosmodemianskaya sau Ion Soltîs și mai ales de ce își dorea atât de mult Vîsoțki să publice un volum de poezii și nu putea, ascultați-l pe Mișca.
O să vă spună tot. Și voi o să râdeți. Sau o să vă întristați, dar Mișca e bucuros oricum, e deja bărbat.
Odă năframelor izbăvitoare. Poienile Izei, Maramureș.
Această absurditate conștientizată acut, în fapt un privilegiu rezervat exclusiv oamenilor, putea fi combătută doar printr-o rece luciditate care ne-ar fi trimis pe toți înapoi în paturile calde. Sau acasă. Să ne vedem de copii și de treburi serioase. Doar că noi nu ne adunaserăm în Maramureș pentru o săptămână întreagă să fim lucizi și raționali, ci ca să rupem orice normă, să fim creativi și nebuni și mai ales, să îmbrățișăm absurdul întregii provocări cu o suspectă pasiune.
Ce faci în weekendul 21-23 februarie în București, Cluj-Napoca, Timișoara sau Iași. Recomandările PressOne
Târguri de început de primăvară în București, Festivalul Designerilor și Artiștilor din Transilvania în Cluj-Napoca, Harababura Fair în Timișoara și Classix Festival în Iași. Tu ce faci în weekend?
*Mihail Vakulovski, Tata mă citește și după moarte, Editura Humanitas, 2020. PS: volum nerecomandat copiilor, pudibonzilor și celor slabi de inimă.
Avem nevoie de ajutorul tău!
Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.
De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.
Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.
Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.
Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.
Share this