Legea de conservare a diplomei plagiatorului

Emilia Şercan

Senior Editor

O bătălie dusă în numele apărării plagiatorilor, consumată mai bine de trei ani în culisele Parlamentului României, s-a încheiat recent prin adoptarea unei prevederi care modifică Legea Educației și pe care juriștii o cataloghează ca fiind „o aberație”: diploma de doctor a unei persoane care a plagiat în teză poate fi anulată doar de o instanță de judecată. 

Această dispoziție îngreunează infinit modalitatea de retragere a titlului de doctor și poate lungi până la 6 ani termenul în care o persoană își pierde definitiv calitatea de doctor. 

Până acum, ordinul de ministru reprezenta documentul care anula definitiv titlul de doctor deținut de o persoană, iar acesta era emis imediat după decizia de retragere luată de Consiliului Național pentru Atestarea Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU).

Potrivit noii prevederi, titlul de doctor încetează să mai producă efecte juridice din momentul comunicării dispoziției de retragere a acestuia, adică după decizia CNATDCU, însă diploma de doctor poate fi revocată sau anulată exclusiv prin hotărârea definitivă a unei instanțe judecătorești.

Astfel, toate universitățile din țară care vor avea titluri de doctor retrase trebuie să îi dea în judecată pe plagiatori dacă vor să le anuleze diplomele – însă, atenție, nu sunt și obligate să o facă!

Specialiștii consultați de PressOne afirmă că noua prevedere poate duce la interpretări și aplicări  diferite – și poate genera situații contradictorii. 

*** 

După ani de trudă intelectuală, o persoană care urmează studiile de doctorat poate deveni doctor în științe abia după ce susține public teza în fața unei comisii. 

Mai departe, CNATDCU validează decizia comisiei de susținere, iar în baza ei ministrul Educației semnează un ordin prin care îi conferă respectivei persoane titlul de doctor. 

Pentru a putea dovedi calitatea de doctor în relația cu terți, universitatea îi eliberează deținătorului unui titlu de doctor o diplomă, al cărei rol este unul de adeverință individuală. 

Până acum, după ce CNATDCU emitea un verdict de plagiat într-o teză de doctorat, retragerea titlului se făcea prin emiterea unui ordin de ministru, care respecta principiul simetriei actelor juridice: dacă titlul este acordat prin ordin de ministru, tot prin ordin de ministru poate fi retras.

EXCLUSIV. Mircea Geoană a plagiat din doi președinți americani: Bill Clinton și George W. Bush

PressOne vă prezintă, astăzi, probele care demonstrează că Mircea Geoană a plagiat prin traducere, fără vreun fel de atribuire și fără ghilimele, zeci de pagini din rapoartele anuale prezentate Congresului SUA de președinții americani Bill Clinton și George W. Bush

Câteva lucruri pe care ar trebui să le știi înainte să comanzi de pe Shein și Temu

Pe fundalul scumpirii costului vieții aproape peste tot în lume, cei doi giganți chinezi, Temu și Shein, au avut parte de o creștere masivă, datorată, în mare măsură, unor strategii agresive de preț. Însă în spatele prețurilor mici se ascund câteva detalii importante, pe care ar trebui să le știm cu toții înainte să comandăm.

Acum, prin noua lege, pe lângă retragerea titlului de doctor se introduce și obligația anulării diplomei, însă anularea va putea fi făcută exclusiv de o instanță de judecată, ceea ce poate duce încheierea efectivă a procedurii de retragere a unui titlu de doctor la o durată de până la 6 ani. 

Ce se află în spatele acestei situații, catalogate ca fiind un non-sens juridic, și cum poate influența retragerea titlurilor de doctor vom explica cu ajutorul unor specialiști în drept familiarizați cu domeniul studiilor doctorale. 

Context

Punctul de pornire al „aberației juridice”, așa cum numesc juriștii noua prevedere care modifică Legea Educației, este OUG 4/2016, adoptată în martie 2016 de Guvernul Cioloș la propunerea ministrului Educației, Adrian Curaj. 

Ordonanța venea la mai puțin de un an după declanșarea unei ample serii de dezvăluiri de presă despre tezele de doctorat plagiate ale politicienilor și înalților demnitari ai statului român, nume sonore adunându-se cu repeziciune pe o adevărată listă a imposturii: vicepremierul Gabriel Oprea; procurorul general adjunct Bogdan Licu, în prezent procuror general; primarul în funcție al Sectorului 2, Neculai Onțanu; deputatul PSD Mihai Tudose, care avea să devină premier; fostul ministru al Apărării Mihai Stănișoară; ministrul de Interne în exercițiu Petre Tobă.

Pretextul invocat atunci pentru promovarea ordonanței a fost clarificarea, pe cale juridică, a momentului în care încetează beneficiile unei teze de doctorat plagiate. 

De la momentul adoptării OUG 4/2016 și până când aceasta a fost aprobată prin lege au trecut mai mult de trei ani, timp în care două parlamente, patru guverne, șase miniștri ai Educației, un președinte și o Curte Constituțională s-au învârtit în jurul celor 17 cuvinte, cât număra textul inițial al actului juridic: „Diploma de doctor încetează să mai producă efecte juridice din momentul comunicării dispoziției de retragere a titlului”. 

Aceste 17 cuvinte au declanșat un întortocheat proces legislativ care a cuprins formulări, reformulări, aprobări, revizuiri, contestări a constituționalității și reaprobări. 

În final, după trei ani și jumătate, s-a ajuns la o variantă de lege cu două articole: unul prin care se modifică radical textul unicului articol de 17 cuvinte al OUG 4/2016, și un al doilea prin care este adoptată o prevedere catalogată de specialiști ca fiind un non-sens: 

Titlul de doctor încetează să mai producă efecte juridice din momentul comunicării dispoziției de retragere a acestuia.

(1) Diploma de doctor este revocată sau anulată prin hotărârea definitivă a unei instanțe judecătorești.

(2) Prin derogare de la dispozițiile alin. (6) al art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, instituția emitentă introduce acțiunea în anularea diplomei în termen de un an de la data dispoziției de retragere a titlului de doctor.

Noua lege, intrată în vigoare în iulie, introduce în ecuație distincția dintre „titlul de doctor” și „diploma de doctor” – care, după emiterea unui verdict de plagiat de către CNATDCU, ar trebui anulate prin două acțiuni distincte: 

Efectele catastrofale ale acestui al doilea articol au fost atenuate, în ultimul moment, de senatorul USR Vlad Alexandrescu, care a reușit să propună un alineat prin care a fost introdus un termen de un an pe care universitățile îl au – de la emiterea dispoziției de retragere a titlului de doctor –  pentru a introduce în instanță acțiunea de anulare a diplomei. 

În lipsa acestei prevederi, anularea diplomelor în cazul tezelor susținute anterior datei de adoptarea a legii de aprobare a OUG 4/2016 nu ar mai fi fost posibilă. 

Din 1990 și până în prezent, în România au fost susținute circa 70.000 de teze de doctorat, o treime dintre acestea fiind de o calitatea foarte slabă, sub orice standard academic, sau chiar plagiate, după aprecierea fostului președinte al CNATDCU, academicianul Viorel Barbu.  

Separarea retragerii titlului de doctor de diploma de doctor a generat deja întrebări la care nici măcar specialiștii Ministerului Educației nu au știut să răspundă, după cum a declarat pentru PressOne secretarul de stat responsabil de învățământul superior, Gigel Paraschiv. 

Care este impactul noilor modificări: trei scenarii

Pentru a ilustra mai bine impactul pe care l-ar putea avea noile prevederi intrate deja în vigoare, am imaginat trei scenarii posibile, plecând de la situații în care CNATDCU emite decizii finale de plagiat. 

Prima variantă este pentru situația în care un funcționar public primește verdict de plagiat, al doilea se referă la un asistent, lector sau conferențiar universitar, iar al treilea la un profesor universitar, care este și conducător de doctorate. 

SCENARIUL 1: Funcționar public, doctor, angajat la stat

Urmările unei decizii de plagiat în cazul unui funcționar public, angajat într-o instituție de stat, care deține titlul de doctor: singurul beneficiu pe care funcționarul public îl are pentru că deține titlul de doctor este sporul doctoral de 950 de lei pe care îl încasează lunar.

Revocarea diplomei de doctor printr-o hotărâre definitivă a instanței adaugă ani la procedura prin care autorul unui plagiat este deposedat de titlu. Întâi, universitatea are un an la dispoziție pentru a-l da în judecată. În cazul în care o face, dar funcționarul public a contestat, în paralel, ordinul de retragere a titlului, procesul se suspendă până la judecarea contestației. În final, după ce procesul se reia și Tribunalul pronunță o sentință definitivă, funcționarul public o poate ataca întâi la Curtea de Apel (încă 1,5-2 ani) și, apoi, la Înalta Curte (unde judecarea poate dura până la trei ani). În acest scenariu, retragerea titlului de doctor va putea fi considerată încheiată abia după circa 6 ani de la momentul în care ministrul Educației a emis ordinul de retragere.

SCENARIUL 2: Cadru universitar, doctor, angajat într-o universitate

Urmările unei decizii de plagiat în cazul unui asistent, a unui lector sau a unui conferențiar universitar, angajat într-o universitate: în cazul cadrelor didactice, titlul de doctor este obligatoriu indiferent de gradul didactic deținut, acesta fiind baza pe care este construită întreaga carieră academică a cadrului universitar.

În mod normal, un cadru didactic nu ar trebui să mai poată activa în învățământul universitar după ce i-a fost retras titlul de doctor. În situația în care acesta refuză să demisioneze, universitatea poate – sau nu – să înceteze raporturile contractuale cu acesta în urma unei proceduri disciplinare. Dacă nu o face, cadrul didactic poate rămâne angajat. În paralel, universitatea poate – dar nu este obligată – să-l dea în judecată pentru revocarea diplomei.

SCENARIUL 3: Profesor universitar doctor, coordonator de doctorate, angajat într-o universitate

Urmările unei decizii de plagiat în cazul unui profesor universitar care este și coordonator de doctorate, angajat într-o universitate: în cazul cadrelor didactice, titlul de doctor este obligatoriu indiferent de gradul didactic deținut, acesta fiind baza pe care este construită întreaga carieră academică a cadrului universitar.

Deținerea titlului de doctor este obligatorie pentru un profesor universitar care dorește să obțină abilitatea pentru a deveni coordonator de doctorate.

În acest scenariu există posibilitatea ca profesorul și universitatea la care acesta predă să acționeze către un obiectiv comun: anihilarea consecințelor ce decurg din ordinul de retragere a titlului de doctor. În cazul în care profesorul refuză să demisioneze, universitatea ar putea să declanșeze procedura administrativă pentru încetarea raporturilor de muncă – dar nu este obligată. De asemenea, nu este obligată să deschidă acțiune în instanță pentru revocarea diplomei. În acest scenariu, carențele legii îi permit profesorului să-și păstreze diploma și atestatul de abilitare, în virtutea căruia poate coordona teze de doctorat.

Noile prevederi: „inutile”, „non-sens”, „praf în ochi”

Primul lucru pe care experții în drept îl spun despre noua lege este că e inutilă și introduce în practica universitară confuzie.  

„Nici nu e nevoie să fii jurist ca să răspunzi la o întrebare simplă: cam ce ar mai putea certifica o diploma de doctor, în condițiile în care titlul de doctor a fost retras și nu mai poate produce niciun efect juridic?”, se întreabă retoric avocata Elenina Nicuț. 

Inutilitatea OUG 4/2016, spune Nicuț, s-a văzut încă din martie 2016, momentul aprobării acesteia de către guvernul Cioloș, „când exista deja cadru legislativ, atât primar, cât și secundar, suficient pentru a sancționa plagiatul în cadrul tezelor de doctorat”. 

Nicuț descrie OUG 4/2016, punctul de plecare al acestei aventuri legislative, drept „praf în ochi”, argumentând că ordonanța, pe care guvernul Cioloș o motiva prin „creșterea fără precedent” a numărului de teze de doctorat suspectate de plagiat – „elaborate inclusiv de către persoane de demnitate publică” -, nu a eliminat din legislație cea mai controversată dintre prevederi: posibilitatea renunțării, la cerere, la titlul de doctor, care fusese introdusă de guvernul Ponta prin OUG 94/2014.

„Greu de crezut că vrei cu adevărat să sancționezi plagiatele din cadrul tezelor de doctorat, când lași deschisa ușa din spate”, spune Nicuț. 

Printre cei care s-au folosit de această prevedere și au intenționat să renunțe la titlul de doctor se numără Mihai Tudose, Neculai Onțanu, Radu Stroe, dar și actualul procuror general, Bogdan Licu, care a acționat în instanță Ministerul Educației – încercând să-l forțeze, astfel, să-i retragă titlul. 

Noua procedură, care spune că universitățile trebuie să ceară instanțelor, în decurs de un an, anularea diplomelor de doctor pentru care au fost retrase titlurile este, după opinia lui Radu Chiriță, avocat și conferențiar la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, „o chestiune absolut inutilă – sau poate este ceva care, la prima vedere, îmi scapă”. 

„Mie mi se pare că este un non-sens”, spune Chiriță. „Nu văd de ce o instanță ar trebui să mai anuleze o diplomă ale cărei efecte juridice încetează de drept odată cu comunicarea deciziei”.

Titlu vs. diplomă

Acum, că legiuitorul a separat titlul de diplomă, apare inevitabil întrebarea în ce constă de fapt – din punct de vedere juridic – această distincție? Și de ce titlul își încetează efectele juridice în urma emiterii unui ordin de ministru, în vreme ce diploma poate fi revocată doar printr-o sentință judecătorească (a cărei pronunțare poate dura ani în șir)? 

Diploma, spune Radu Chiriță de la UBB, „este o dovadă a calității (n.m. – titlului de doctor) pe care o ai – odată ce au încetat efectele (n.m. – titlului de doctor), nu mai ai calitatea; dacă ai o diplomă acasă este complet irelevant”. 

Prin urmare, diploma nu este „un act juridic pe care să îl revoci sau să îl anulezi”, explică el. 

Singurul act juridic prin care se certifică deținerea titlului de doctor, explică Chiriță, este ordinul de ministru – „actul juridic prin care capeți niște drepturi sau care produce anumite consecințe juridice”; de la data obținerii titlului curg drepturile pe care le ai, nu „de la data la care ți s-a înmânat diploma”.

„Fie îmi scapă mie ceva aici”, spune Chiriță, „fie cine a redactat acel proiect are probleme juridice extrem de serioase. Diploma este o hârtie, o dovadă a unei calități pe care o ai, emisă în două exemplare. Unul pe care îl ții acasă și mai e acel duplicat care este la universitate și peste care se poate trage o linie și să se scrie anulat”. 

Mircea Ursuța, avocat și conferențiar la Universitatea din Oradea, observă că distincția făcută de legiuitor între titlu și diplomă – „avem două acte, practic; este absurd, dar avem două acte” – este o consecință a deciziei CCR 624/2016, „care impune ca retragerea diplomei de doctor să poată fi făcută doar în baza unei hotărâri judecătorești – numai că face distincția între două elemente: retragerea titlului și anularea hârtiei care nu are nicio valoarea în lipsa titlului”. 

***

Dacă în toată această harababură legislativă există și un lucru bun, acela este prevederea care spune că titlu de doctor încetează să mai producă efecte din momentul comunicării dispoziției de retragere, adică după emiterea ordinului de ministru. 

Ordinul de retragere a titlului, explică Ursuța, este un act administrativ „care produce efecte de îndată, este executoriu” – și care poate fi suspendat doar în cazul unei acțiuni în instanță dacă  „instanța de contencios suspendă retragerea titlului până la soluționarea acțiunii”. 

Ursuța mai susține că ambele acte care certifică acordarea unui titlu de doctor – titlul și diploma – trebuie anulate respectând principiul simetriei actelor juridice. 

Doar că, prin legea intrată în vigoare în iulie, avem acest clivaj între titlul de doctor și expresia lui formală, diploma. Din noua lege reiese că titlul poate fi retras prin ordin de ministru, cu efect executoriu imediat, însă diploma – certificând o competență universitară retrasă oficial – poate rămâne valabilă până când universitatea emitentă obține o sentință definitivă de revocare în instanță. 

„Diploma este emisă de universități, iar acum legiuitorul impune universității să ducă procedura până la capăt și să anuleze și diploma ca înscris constatator în baza titlului”. 

„Ar trebui emis un singur act, care să le includă pe ambele, și titlul, și diploma. Situația este acum stufoasă”, crede Ursuța. 

O aberație juridică

„Praful în ochi” al OUG4/2016, crede avocata Elenina Nicuț, „s-a transformat, inevitabil, într-o aberație juridică, potrivit căreia diploma de doctor ar putea supraviețui fericită titlului de doctor, retras și lăsat fără efecte”. 

De ce „aberație”? „Pentru că relația dintre cele două este descrisă foarte clar la art. 169 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 1/2011: diploma de doctor certifică obținerea și deținerea titlului de doctor”, explică Nicuț.

Iar o „aberație juridică” are potențialul de a genera situații contradictorii.

Ce se întâmplă dacă universitatea nu cere în instanță anularea diplomei?  

Probabil aceasta este cea mai apăsătoare întrebare pe care o generează noua modificare din Legea Educației. 

„Am avut mai multe discuții cu colegii din minister și eu mi-am pus întrebarea normală și firească ce se întâmplă dacă universitatea nu dă în judecată pe parcursul unui an de zile pentru anularea diplomei și nimeni nu a știut să îmi răspundă”, susține Gigel Paraschiv, secretarul de stat din Ministerul Educației responsabil de învățământul superior.   

Și, totuși, ce face Ministerul Educației în situația aceasta? 

„Facem note individuale către universități atunci când le comunicăm ordinul de retragere, prin care le punem în vedere că este în vigoare Legea 139/2019 de aprobare a OUG 4/2016 și că au la dispoziție un an pentru a iniția acțiunea în instanță pentru anularea diplomei”, mai spune Paraschiv. 

Întrebat dacă ia în calcul să trimită o adresă către toate universitățile care au școli doctorale pentru a le informa despre adoptarea legii de aprobare a OUG 4/2016, secretarul de stat ne-a spus că va lua în considerare acest lucru. 

Până la finalul zilei în care a avut loc discuția, nota de avertizare era deja redactată urmând a fi fost trimisă către universitățile care organizează studii de doctorat. 

Avocata Elenina Nicuț avertizează, după examinarea legislației existente în materia studiilor doctorale, asupra faptului că deținerea diplomei de doctor reprezintă o condiție „atât pentru ocuparea posturilor didactice și de cercetare, cât și, evident, pentru promovarea în cariera didactică, în învățământul superior, respectiv dobândirea atestatului de abilitare„ (n.m. – conducător de doctorat)”.

Aceasta atrage atenția că nu este exclus ca, în cazul unei interpretări restrictive, să se ajungă la  concluzia că „atâta vreme cât o diploma de doctor nu este anulată, deși titlul de doctor a fost retras, cariera didactică a persoanei vizate nu ar fi afectată”.

Si avocatul Radu Chiriță susține că ne putem aștepta la orice tip de interpretare pe care „tot felul de băieți deștepți” o vor da acestei modificări de la Legea Educației; „te poți aștepta la orice”, conchide acesta. 

Nicuț mai arată că „ceea ce primează în materia carierei didactice este deținerea titlului de doctor”, iar dacă se retrage titlul de doctor, atunci se impune și retragerea titlului didactic universitar, respectiv retragerea calității de conducător de doctorat, „chiar dacă diploma de doctor, rămasă doar o hârtie care nu mai atestă nimic, nu a fost efectiv anulată”.

Ce se întâmplă în cazul unui profesor care a rămas cu diploma, deși i s-a retras titlul?

Și, totuși, dacă o universitate sfidează legea și recomandările Ministerului Educației și nu deschide acțiune în instanță într-un an pentru anularea diplomei, ce se întâmpla? 

Iar apoi, mai este o întrebare spinoasă: vor da universitățile în judecată acei plagiatori care ar putea face parte din corpul profesoral, în cazul în care nu sunt obligate să o facă? Poate fi cadrul didactic în cauză profesor și conducător de doctorat până la anularea diplomei? 

Avocatul Mircea Ursuța spune că aceste lucruri nu vor putea fi posibile: „Nu, [persoana nu mai poate fi profesor], pentru că legiuitorul a fost foarte clar – pentru că în prevederea legală spune «titlul de doctor încetează să mai producă efecte juridice din momentul comunicării dispoziției de retragere a acestuia»”.  

„Dacă vreun profesor care a primit decizie de plagiat va continua să predea, atunci nu s-a atins scopul legii, e ca și cum nu am avea modificarea asta”, mai e de părere avocatul.  

De aceeași părere este și avocatul Radu Chiriță. Acesta susține că „independent de anularea diplomei”, o persoană care și-a pierdut titlul de doctor „și-a pierdut de drept și calitatea de profesor și pe cea de conducător și tot ceea ce urmează de aici”. 

Se pierd de drept calitatea de profesor și cea de conducător de doctorat sau universitatea trebuie să îl acționeze în instanță pentru anularea concursurilor / abilitărilor? 

„Calitățile juridice ale titlului de doctor sunt faptul că pot să fiu profesor, conducător de doctorat sau alte consecințe stabilite legal. Aceste calități se pierd de drept, nu mai am nevoie de vreo altă acțiune decât una administrativă de a elibera acel om din funcție sau de a-l retrograda pe o altă funcție care nu presupune doctoratul”, întărește Chiriță.

Totuși, Mircea Ursuța intuiește că vor exista decizii contradictorii ale instanțelor în cauzele privind anularea diplomelor de doctor: „Vor fi instanțe care vor zice într-un fel, vor fi instanțe care vor zice altfel”. 

Care ar fi soluția? „Trebuie modificată toată legislația, de la modul în care se acordă aceste titluri. Ar trebui să existe un unic act de acordare, astfel încât să existe un unic act de retragere”, mai crede avocatul. 

În cazul unui coordonator de doctorate cu verdict de plagiat, spune Ursuța, „teoretic mai rămân două chestiuni în picioare: diploma de doctor și atestatul de abilitare; atestatul de abilitare nu este anulat de nimeni”. 

Totuși, acel profesor nu mai poate „nici să predea, nici să coordoneze doctorate și nici să obțină niciun beneficiu care decurge din diploma de doctor”, spune Ursuța, iar „universitatea poate să îl dea afară în baza unei proceduri disciplinare”. 

Aceeași idee este susținută și de avocatul Radu Chiriță, care afirmă că universitatea poate să facă apel la atributele sale de angajator și să desfacă contractul de muncă într-o astfel de situație.  

Consecințele noii legi

Avocata Elenina Nicuț susține că OUG nr. 4/2016,  și mai ales legea de aprobare a acesteia, „mai mult au stricat decât au reparat”.

Aceasta anticipează că școlile doctorale se vor confrunta cu un „val de litigii generate de aceste acte normative”. 

Din ce motiv? 

Fie vor fi acțiuni în anularea diplomelor de doctor, „pe care trebuie să le formuleze în termenul legal de un an de la data ordinului de retragere a titlului”, fie acțiunile împotriva sancțiunilor constând în retragerea titlului didactic universitar, „formulate de persoanele vizate”.

Totuși, Nicuț vede și o parte bună în avalanșa de procese viitoare: „Litigiile în cauză ar constitui însă o bună ocazie pentru a ridica excepții de neconstituționalitate privind cele două acte normative, cu precădere Legea nr. 139/2019 care, anterior intrării în vigoare, a făcut obiectul unui control de constituționalitate, dar, din păcate, doar pentru motive de neconstituționalitate extrinseca, invalidate, de altfel, de Curtea Constituțională”. 

Motivele extrinseci au vizat procedura de aprobare a a Legii 139/2019 în Parlament, și nu conținutul acesteia, Nicuț susținând că legea poate fi atacată din nou la CCR.

De altfel, Legea 139/2019 prin care a fost aprobată OUG 4/2016 a fost contestată la CCR de către președintele Klaus Iohannis, printr-o acțiune promovată de Administrația Prezidențială, însă CCR a decretat, în final, că legea este constituțională prin Decizia 412/2019. 

Judecătoarele Simina Tănăsescu și Livia Stanciu au făcut opinie separată, considerând că legea  de aprobare a OUG 4/2016 este neconstituțională. 

Senatorul USR Vlad Alexandrescu, cel care a insistat pentru introducerea alineatului care precizează cine trebuie să se adreseze instanței – „instituția emitentă” a diplomei – și introduce un termen limită de un an, crede că universitățile au datoria de a se adresa instanțelor, chiar dacă legea nu le obligă. 

„Fac un apel ca universitățile românești să se adreseze instanțelor competente cerând anularea diplomelor de doctor ale celor care și le-au obținut prin fraudă academică”, spune Alexandrescu. „Doar în acest fel, universitățile vor putea garanta și proteja munca onestă a doctoranzilor cu merit și a profesorilor coordonatori cu adevărat integri”.

Cui servesc toate astea?

Istoria îndelungatului proces prin care a fost legiferat acest nou obstacol în sancționarea plagiatorilor dovediți – revocarea diplomei doar printr-o sentință a instanței – include și alte capitole. 

Legea de aprobare a OUG 4/2016 a fost declarată neconstituțională în 2016 prin Decizia 624/2016, parlamentarii fiind obligați să modifice conținutul acesteia și să renunțe la unele prevederi din prima versiune a legii adoptate. 

Prin cele peste 10 noi prevederi introduse în varianta inițială a OUG 4/2016, parlamentarii abrogau sancțiuni prevăzute de Legea Educației pentru plagiatori și diminuau rolul Ministerului Educației și al CNATDCU în asanarea academică, dând puteri mărite Senatelor universitare și Prezidiului Academiei Române. 

Mai mult: prima versiune a OUG 4/2016, ajunsă pe masa CCR și declarată neconstituțională, eliminase total până și paragraful care prevedea încetarea de îndată efectelor juridice ale unui titlu de doctor retras prin ordin de ministru.

Merită menționat că atât parlamentarii din fostul legislativ, cât și cei din legislativul actual, au ignorat observațiile CCR, care avertiza în Decizia 624/2016 că păstrarea în legislație a posibilității renunțării voluntare la titlu perpetuează „conduita ilicită de însușire, integrală sau parțială, a unei lucrări științifice” – o conduită care „va rămâne, așadar, nesancționată”. 

„Noile dispoziții nu fac altceva decât să încurajeze un comportament neonest, ilicit, într-un domeniu care ar trebui să fie caracterizat de rigoare, profesionalism și probitate etică”, își încheia CCR, în 2016, argumentația.

Fragment din decizia CCR nr. 624/26.10.2016

Instituțional, toate guvernele și parlamentele instalate din 2012 încoace – de când plagiatul fostului premier Victor Ponta a devenit public – au imaginat și girat modificări legislative menite aproape exclusiv să protejeze plagiatorii, să le creeze portițe de scăpare ori să complice și să îngreuneze sancționarea celor care și-au dobândit titlurile de doctor, au obținut venituri suplimentare și și-au întemeiat carierele universitare prin fraudă. 

Protejându-i pe plagiatori, miniștrii și parlamentarii își apără, de fapt, propriii colegi – și o lungă listă de oameni care ocupă și astăzi poziții-cheie în instituțiile statului român. 

Legea intrată în vigoare în iulie 2019, la capătul unei bătălii duse din 2016 încoace pe trei teritorii ale puterilor unui stat – executivă, legislativă și constituțională – e doar ultimul exemplu dintr-o lungă listă de plase de siguranță întinse pentru protecția plagiatorilor.