
09/07/2021
Kyparissia: o briză caldă care te înfioară
Kyparissia este un volum de proză scurtă, dar este și un loc geografic și un spațiu mental. Personajele Alexandrei Niculescu se plimbă cu nonșalanță din București în Barcelona, din orgolioasa și superficiala lume literară în la fel de orgolioasa lume a pensionarilor, din copilărie în adolescență, dintr-o Venezuelă imaginară într-o Grecie ireală. Și peste tot pe unde ajung desfășoară realitatea, cu toate potențialitățile ei, ca pe o pânză uriașă, o desfășoară și o observă până la detaliu, până la fibră.
Pare că nu se întâmplă mare lucru, dat fiind că avem de-a face cu o proză senzorială care mizează pe atmosferă, pe imagine și pe o extraordinară capacitate de sugestie. Dar te fură. Te fură și te transportă, te proiectează în spații cu încărcături energetice intense. Mai peste tot întâlnim stranietate și exotism, dar sunt și locuri banale și experiențe comune care devin altceva prin simpla plasare într-o perspectivă poetică. În fundal e și un soi de liniște, o tăcere complice care inundă totul, lăsând lucrurile așa cum sunt, dar parcă vibrând.
La lectură senzația este aceea de proză mediteraneeană sau sud-americană. Cel puțin în descrieri. Energie solară, dolce far niente, langoare și melancolie. Dar în substrat totul mustește de tensiune și de sens, totul e cumva încărcat de un sens care îți scapă mereu lăsând în urmă o ușoară căldură în piept și un nod în gât. O briză caldă, care te înfioară la atingere, așa am simțit cartea asta. Ca la Marquez sau Pavese sau la referința de bază a cărții, Pamuk.
Ziceam de tensiune. Fiecare text are o idee, multe dintre aceste idei sunt dure, grele, unele dureroase, drame și impasuri profunde, dar fiecare dintre ele este introdusă și tratată cu rafinament și delicatețe. Nu e pic de violență sau brutalitate în toată cartea. Un soi de chirurgie cu pană de gâscă în loc de bisturiu, dar la fel de eficientă. Cel puțin pe palier emoțional.
Tehnica preferată este plonjeul în lumea intermediară, dintre realitate și proiecție mentală sau reverie. Timpul și spațiul sunt subiective, totul este un joc al percepțiilor, totul este filtrat printr-o hipersensibilitate, printr-o perspectivă acut interiorizată, dar care comunică. Pentru că o simți la un nivel subconștient.
La final mai vreau doar să notez marca tehnică a unei foarte bune prozatoare: trecerile. De la o scenă la alta, de la prezent la trecut, de la realitate la visare, în același context. Toate sunt excelent făcute. Se întâmplă pe nesimțite. Nici nu îți dai seama când se schimbă decorul și miza. Ca o plutire lină a unei bărci pe un lac încremenit. Nu mișcă nicio undă, însă e tot mai departe.
*Alexandra Niculescu, Kyparissia, Litera, 2021
Avem nevoie de ajutorul tău. Dacă aceste articole te ajută, cu o sumă mică pe lună ne poți ajuta și tu pe noi, mai mult decât crezi. Poți face diferența chiar acum cu un singur click! Îți mulțumim!
Ce păstrăm și ce schimbăm în rețetele vechi? Gărâna, între amintirea gulașului de la primele ediții ale festivalui de jazz și mâncărurile gătite astăzi
La Gărâna, căutarea rețetei gulașului de la primele ediții ale festivalului de jazz deschide o discuție despre păstrarea gusturilor și a amintirilor locului. Aceste povești și demonstrații culinare pot fi urmărite în cele două părți ale documentarului „Amintiri Gustoase” dedicate Gărânei, pe canalul de YouTube al platformei.
Banatul și lecția regiunilor gastronomice europene. Țușpais, hencleș și ciorbe locale, în meniuri degustate de toată Europa
Țușpaisul este o garnitură de legume, servită alături de ouă, de cartofi noi fripți, de pui fript sau de chiftele. Legumele se schimbă după anotimp. Vara se face din ludăiță (dovlecel) sau din călărabă (gulie), primăvara devreme din spanac și mazăre, iar iarna din morcovi.
Ți-a fost util acest articol? Ajută-ne să facem mai multe.
Investigațiile și reportajele independente cer timp, documentare și bani. Nu depindem de partide sau interese ascunse, ci de cititori ca tine.
Susține jurnalismul independent cu minimum 5€/lună. Devino abonat acum și ne ajuți mai mult decât ai crede. Îți mulțumim!
Share this


