Kumm, pianina Hoffman și o rețetă de Spaghetti Trapanese

Valentin Șchiopu

Redactor

Kovács András e clăparul trupei Kumm și bucătarul șef de la J’ai Bistrot din București. Concepe și meniul, și playlist-ul. Îi place o anecdotă legată de etimologia cuvântului bistro.

După campania lui Napoleon în Rusia, cazacii și-au luat revanșa venind tocmai până la Paris, să se bucure de o tărie pe Champs- Élysées. Cum țarul Alexandru I dorea să dea o lecție de bună purtare, soldații lui au comandat pe fugă: bîstro, bîstro, repede, repede.

András a învățat să gătească pe vremea în care starurile rock în devenire își cheltuiau banii din concerte pe casete piratate. Cu ce le mai rămânea, mergeau la meniul zilei, alături de muritorii de rând.

La sfârșitul anilor ’90, la Cluj, unde s-a născut trupa Kumm, nu existau nici festivaluri și nici prea multe cluburi unde puteai asculta muzică live. La radio era aproape imposibil să fii difuzat.

Rămâneau serile din legendarul Music Pub, în care Kumm era, de departe, cea mai bună trupă din toate timpurile. (Lucrurile sunt valabile și acum: vă puteți convinge cu un simplu click). Când muzica nu ținea de foame, puteai comanda pită cu untură și cu ceapă.

Trupa și-a tot schimbat componența, dar a îmbrățișat rareori compromisul. Producătorii le sugerau să facă „spectacol, muzică mai de chef, de dansat”, dar băieții de la Kumm și-au văzut de treabă.

Kovács András și Eugen Nuțescu. Sursa foto: Radio Guerilla

„Probabil că în chimia noastră nu exista altceva decât să facem muzică sinceră, cum ne vine, ce ne vine. Ni s-a recomandat să scriem mai multe piese în limba română, pentru că ar avea mai mare succes. Poate că aveau dreptate. În fine, ultimul nostru album e aproape exclusiv în engleză”, spune muzicianul.

*

András s-a apucat de muzică la 4 ani, când mătușa lui i-a dăruit o pianină Hoffman cu „propulsie” englezească. „Nu era Steinway sau Bösendorfer, dar, chiar și așa, vorbim de o pianină foarte mișto și foarte bună”.

La liceul de profil a studiat pianul. Era pe vremea lui Ceaușescu, când abandona partiturile numai pentru a asculta de „o sută de ori pe săptămână” aceeași casetă împărțită în mod egal între Dire Straits și Pink Floyd, pe care o făcuse rost de la un amic cu „pile” în Germania.

Primii în sport! Primii în producție! Sportul în comunism și atletul român multilateral dezvoltat

În acele vremuri biblice, în patria anilor '70, se dezvolta frenetic sportul de masă, pe model sovietic. Drept încurajare, orice sport era gratis, chiar și tenisul. Trebuia doar să te apuci. Apoi să te ții. Dacă erai cu adevărat remarcabil, treceai în altă ligă, profesionistă. Dar cum ideea de profesionism era asociată cu vechiul regim dușman burghezo-moșieresc, toți sportivii țării se prefăceau că sunt simpli amatori-muncitori, care practicau sportul doar așa, de plezir, după serviciu și niciodată în timpul lui.

Ce faci în weekendul 21-23 februarie în București, Cluj-Napoca, Timișoara sau Iași. Recomandările PressOne

Târguri de început de primăvară în București, Festivalul Designerilor și Artiștilor din Transilvania în Cluj-Napoca, Harababura Fair în Timișoara și Classix Festival în Iași. Tu ce faci în weekend?

În clasa a XI-a, din fericire, a întâlnit o profesoară de pian care i-a deschis ochii.

„Era extraordinar de bună și m-a ajutat să descopăr în totalitate o lume fascinantă. Visam să devin un super-pianist și mă închideam 7-8 ore pe zi într-o sală de la Liceul de Muzică. Prindeam piane și piane, unele mai bune, altele mai proaste, săli mai mult sau mai puțin încălzite”.

Avea să învețe „șmecheriile” despre cum se atacă o notă, dar să deprindă și bolile profesionale. A început să se plângă de artroze la degete, lucrurile s-au complicat și, în final, a trebuit să abandoneze o carieră de solist.

S-a înscris într-o trupă de jazz (Big Band Gaio, condusă de Ștefan Vannai), i-a descoperit pe Keith Jarrett, Ornette Coleman și Thelonious Monk, apoi pe Radiohead sau Massive Atack. Din ’97 cântă în Kumm, trupă care a împlinit recent 20 de ani de existență.

Kovács András caută muzică cu aceeași fervoare. „Îmi place un post de radio online din Londra, CDNX, nu prea găsești în playlist-ul lor umpluturi și promovează foarte multe trupe aflate la început.

Nici nu știu dacă-ți mai poți permite să ai repere în ziua de azi. Sunt atât de mulți muzicieni buni și trupe faine, încât te pierzi oarecum dacă încerci să te duci după unul singur.

De la noi îmi place în continuare ce fac Luna Amară, Robin and the Backstabbers, chiar și Travka. Mi-e dor de Blazzaj, cred că am avut parte de cele mai prietenoase live-uri când am fost la un concert Blazzaj”.

În urmă cu 10 ani, Kovács András a dat Clujul pe București.

„În 2007, toate lucrurile bune se întâmplau în Capitală. Chiar râdeam cu prietenii în legătură cu faptul că, în prezent, pare că toată distracția s-a mutat la Cluj”.

Recent, s-a reapucat de pian. Ultima oară când a fost acasă, și-a vizitat fosta profesoară. La 85 de ani, Szarvadi Irén l-a ascultat timp de o oră.

„Nu ține mâna așa, nu e bine, hai, încă o dată”. Exact ca în urmă cu 25 de ani.

O rețetă siciliană de Spaghetti Trapanese

Ingrediente:

− 250 de grame de spaghetti;

− jumătate de cană de migdale fără coajă, zdrobite și prăjite;

− 3 căței de usturoi;

− o caserolă de busuioc verde (aproximativ 100 de grame);

− 2 roșii de grădină coapte (varianta pentru perioada asta ar fi o conservă de roșii decojite, de calitate mai bună);

− parmezan ras sau (și) pecorino;

− câteva bucăți de roșii uscate (nu e obligatoriu);

− ulei de măsline extravirgin (aproximativ jumătate de cană);

− sare și piper măcinat;

Migdalele se prăjesc la foc mic într-o tigaie fără ulei, până capătă puțină culoare. Se fierb pastele al dente (conform indicațiilor de pe ambalaj).

În timp ce fierbem pastele, aruncăm toate ingredientele într-un mixer de bucătărie, până se macină într-o pastă fină, dar nu chiar piure. Se poate folosi și mojarul, dacă nu avem la îndemână un robot de bucătărie.

Se amestecă sosul rezultat cu pastele și mai adăugăm deasupra puțin parmezan ras.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€