Jurnal: Lungul drum al unui alegător român din Africa

Robert Adam

Redactor

Sună alarma telefonului. Este duminică 6 decembrie 2020, ora 6h45. Ceața încă nu s-a risipit aici, pe munte, la 1250 de metri altitudine, spre ieșirea din Mbabane, capitala administrativă a micuțului stat Eswatini (fost, până în 2018, Swaziland). Regatul are ceva peste 17 000 de kilometri pătrați, puțin mai mult decât Dobrogea românească, și este prins între Africa de Sud și Mozambic, fără ieșire la Oceanul Indian.

Sunt în Africa de două luni și jumătate. Îmi făcusem planul să votez prin corespondență. M-am înscris din timp la Autoritatea Electorală Permanentă (AEP). Pe 4 noiembrie 2020, primeam confirmarea că plicul cu materialele electorale pentru votare pleca spre mine, prin scrisoare recomandată. L-am urmărit online. Tot pe 4 noiembrie, era indicat că a ieșit din România.

Votul prin corespondență organizat de Guvernul român pentru diaspora a fost o catastrofă care n-a luat pe nimeni prin surprindere.

Nu a sosit. Nu mă surprinde. Mă așteptam. Chiar bifasem opțiunea de trimitere la ambasada cea mai apropiată, pe cheltuiala mea, pentru că nu aveam încredere că va ajunge în Africa australă și înapoi la București, într-o lună. Vineri, 4 decembrie, am primit un e-mail de la AEP că votul meu nu a fost validat. Desigur, nici nu avea cum. Cum nu îmi făceam speranțe, nu sunt nici dezamăgit.

De două săptămâni, mă pregătesc de călătorie. Sunt norocos. Am o secție de votare la circa 350 de kilometri distanță, la ambasada României din Pretoria, capitala administrativă a Africii de Sud. Joi am făcut testul PCR la laboratorul local. La 45 de euro, costă mai puțin ca în România. Sâmbătă am primit rezultatul. Negativ, pot călători peste graniță.

Doar că pandemia a complicat deplasările. Compania de transport rutier cea mai cunoscută care asigură legătura cu Johannesburg opera înainte patru curse pe zi. Acum, tot patru, dar pe săptămână. Nu aveam cum merge sâmbătă la Pretoria, în prima zi de votare la secțiile din străinătate.

Am cumpărat joi biletele de la sediul firmei, ca să știu de unde pleacă microbuzele. Dar le puteam achiziționa și online. Mi-au trimis prin e-mail confirmarea itinerariului și chitanța. Dus-întors, costă aproape 80 de euro pe 360 și ceva de kilometri. Mai scump decât în Europa, dar de obicei așa este în Africa pentru transportul aerian și chiar rutier.

De la Johannesburg, am de luat un tren rapid spre Pretoria. Între cele două mari orașe sunt aproape 60 de kilometri. Trenul face 30 de minute și circulă cinci pe oră (nu unul, ca între București și aeroportul Otopeni).

La începutul unui drum cu autocarul și trenul pentru un singur vot.

Votez în străinătate din 2000 și nu am absentat niciodată la legislative. Stăteam atunci șase ore la coadă la ambasada din Paris, pentru a-mi exprima opțiunea la alegerile parlamentare și primul tur al prezidențialelor.

Acum douăzeci de ani, nu exista circumscripție separată pentru diaspora, voturile se adunau la București. Două săptămâni mai târziu, la turul al doilea al prezidențialelor, nu se mai înghesuia nimeni spre a-i departaja pe Ion Iliescu și Corneliu Vadim Tudor. Am mai votat la Bruxelles, iar anul trecut, în turul secund al prezidențialelor, m-am dus la urne la ambasada din Addis Abeba, capitala Etiopiei.

Cine-i formează pe formatori? Ministerul Sănătății lasă pregătirea practicienilor de medicină alternativă pe seama unor medici care practică „regresia în vieți anterioare”

Ministerul Sănătății pregătește o nouă lege pentru reglementarea medicinei alternative. La elaborarea ei a contribuit și o specialistă din sistemul public care practică „regresia în vieți anterioare”.

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

Este 7h20. Pun în rucsac ultimele lucruri. A sosit Sanele, cu taxiul lui galben. Aici, ca și în Africa de Sud, se conduce pe dreapta, vestigiu colonial britanic. La 7h35, ajung la locul de plecare. Suntem doar câțiva călători. Granița cu Africa de Sud este la 20 de kilometri. Drumul spre urne a început.

Din mersul autocarului spre secția de vot, poți vedea tot felul de animale. Un drum lung, dar mai interesant decât cel de acasă, la secția aflată la doi pași de tine.

Ora 9h00. Am trecut deja granița sud-africana. Controalele la trecerea frontierei, de ambele părți, au mers foarte rapid. Încarc telefonul la priza din microbuz și mă conectez la Wi-Fi.

Ora 10h50. La un popas pe autostradă, admirăm rinoceri, hipopotami și antilope. Nu toți, câțiva tineri localnici își filmează drifturile din parcare cu două Mercedes S Klasse, să le pună pe rețelele de socializare.

Aș fi vrut să am un teleobiectiv ca să surprind spectacolul african, dar din păcate atâta poate telefonul meu

Ora 13h20. Am ajuns la gara Sandton din Johannesburg. Iau trenul spre Pretoria, Gautrain, făcut pentru Campionatul Mondial 2010. A costat peste 3 miliarde de euro, aproape dublu decât fusese estimat, și transportă 14 milioane de pasageri pe an. Încarc călătoria pe card, validez și cobor zeci de metri cu liftul spre peron. În ceva mai mult de un sfert de oră, vine și trenul.

Ora 14h15. Sunt în Pretoria. Asta e vestea bună. Partea mai puțin bună: nu mai merge roamingul. Cu chiu, cu vai, comand un Uber grație unui hotspot oferit de un călător, dar nu ne găsim. Anulează cursa. Nu mai am răbdare, e deja 14h30. O iau pe jos spre ambasada României.

Ora 15h12. Sunt în Brooklyn, cartier rezidențial din Pretoria și, după 3 kilometri de marș, am ajuns la secția de votare!

La 15h15, sunt votantul cu numărul 36 (în două zile). Mă pot îndrepta spre hotel, în apropiere. Cum noaptea nu se circulă, plec înapoi mâine, voi ajunge în noua mea casă africană luni 7 decembrie, ora 20.

Aflu că în țară prezența la urne este foarte scăzută. Dar am votat din nou, misiune îndeplinită. Pentru România, pentru mine, pentru ideea de democrație, efortul nu a fost prea mare. Democrația nu ne-a pus-o în ghete moș Nicolae. I-am smuls-o noi, înainte de Crăciun, în 1989. Iar pentru asta, nu e nici Africa atât de mare cât să nu merite să o străbat.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€