Ioana Bauer. Foto: arhiva personală
27/11/2024
Ioana Bauer, eLiberare: A „decide” între a-ți vinde trupul sau a nu-ți hrăni familia nu este o alegere
Societatea civilă a jucat, de-a lungul timpului, un rol esențial în modelarea unui viitor mai bun pentru România. Prin programe care au pornit de jos în sus, actorii ei au demonstrat că transformarea durabilă vine din implicarea directă în comunități și din puterea exemplului. Fie că este vorba despre educație, implicare civică, mobilizare în situații de criză, dezvoltare economică, ONG-urile românești au contribuit la o Românie mai solidară și mai echitabilă. Această serie de articole pune în lumină poveștile unora dintre ele, evidențiind impactul lor asupra societății.
Un sprijin esențial pentru aceste organizații a venit din partea Romanian-American Foundation, care, prin investițiile sale în inițiative de lungă durată, a înțeles importanța unei implicări susținute pentru organizațiile care luptă pentru schimbare.
Însă poveștile care urmează reprezintă, de fapt, o mărturie a puterii pe care o au cetățenii atunci când se implică pentru binele comun.
***
Asociația eLiberare este o mișcare socială împotriva traficului de persoane și a exploatării sexuale în România. A fost fondată în 2013 și urmărește obiective care implică atât educația, prevenirea și combaterea traficului de persoane, cât și protejarea victimelor și implicarea în procesul de îmbunătățire a cadrului legislativ.
Ioana Bauer s-a alăturat eLiberare în 2014. Timp de un an, a fost voluntară în cadrul asociației, apoi a avut roluri de project manager, de director pe advocacy și prevenire, de director executiv, iar la final de 2016 a preluat funcția de președintele al Consiliului Director.
Ioana Bauer este, de asemenea, Ashoka Fellow. Ashoka este cea mai mare reţea globală de sprijinire a antreprenoriatului social. Este prezentă în peste 90 de ţări și susţine peste 3.500 de Fellows, care aduc idei noi pentru a rezolva probleme sociale. Având o bogată experiență internațională, Ashoka a dezvoltat și în România, cu sprijinul Romanian - American Foundation, un program de identificare și de susținere a celor mai inovativi antreprenori și a soluțiilor lor pentru societate, asigurând burse și acces la o comunitate de investitori, parteneri și consultanți pro bono.
Ioana Bauer s-a întors în România după mulți ani petrecuți în afară, tocmai ca să lucreze în acest domeniu. Plecase din țară pentru că nu i se păruse că în România va exista vreodată posibilitatea să poată să facă lucrurile pe care și le dorea, dar și-a dat seama, până la urmă, că nu va putea fi împăcată cu ea însăși știind ce se întâmplă și fără să facă mai mult.
Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Crezi că e nevoie de presă independentă? Dacă da, cu doar 5 euro pe lună poți face diferența chiar acum!
„Eu întotdeauna spun că nu mi-am ales neapărat domeniul, cât domeniul m-a ales pe mine. A ajuns să-mi fie extrem de clar că nu aș fi putut să fiu mulțumită neglijând perspectiva în care zeci de mii de români ajung să fie traficați atât în afara țării, cât și în România”, ne-a povestit Ioana Bauer.
De ce România este pe primul loc în Europa la traficul de persoane și la exploatare sexuală?
Ioana Bauer: Un răspuns foarte pragmatic: pentru că există cerere pentru muncă ieftină și pentru exploatare sexuală, în primul și în primul rând din alte țări, dar și din țara noastră. Apoi, trebuie să ne uităm la diferitele domenii în care munca forțată e în floare. Apoi, ai toată partea de oportunități care lipsesc acasă. Pentru că, în momentul în care există oameni care „au de ales” între a-și vinde trupul sau a nu da de mâncare familiei, aceea nu este neapărat o alegere.
Eugen Vaida, coordonator al Ambulanței pentru Monumente, pune „pălărie și bocanci” clădirilor istorice: „Doar să veniți, că avem tot ce e nevoie”
ONG-urile din România, precum Ambulanța pentru Monumente, transformă comunități prin protecția patrimoniului și implicare civică sustenabilă.
Copiii pe care România îi doare: de ce avem nevoie de un spital pentru îngrijire paliativă pediatrică
În România, peste 22.000 de copii au nevoie de îngrijire paliativă, dar există doar 40 de paturi disponibile la nivel național. HOSPICE Casa Speranței vrea să schimbe această realitate construind primul spital de îngrijire paliativă pediatrică din țară, în Adunații Copăceni. Spitalul va oferi servicii integrate: îngrijire la domiciliu, kinetoterapie, consiliere psihologică și terapii pentru copii și familiile lor.
În cazul traficului de persoane, vezi foarte bine eșecul unui sistem, de la servicii sociale care fie nu există, fie ai nevoie de doctorat doar ca să știi cum să navighezi birocrația din sistem. Sau vezi lipsa de concentrare în zona de prevenire în toate aspectele sau vulnerabilități cumulative care fac pe cineva mult mai vulnerabil la traficul de persoane.
Am auzit de multe ori opinii conform cărora n-are sens să „te bagi în bucătăria altora”, pentru că vei lua femeia exploatată de lângă agresor, iar ea tot la agresor se va întoarce. Putem destructura opinia asta atât de păguboasă? Cât de receptive sunt victimele însele la acțiunile Asociației eLiberare?
Ioana Bauer: Situația în care „victima se întoarce la agresor” are o explicație foarte clară, de la „Sindromul Stockholm”, în care trauma impactează inclusiv modul în care tu vezi agresorul, pentru că nu îl mai percepi ca agresor, la partea de coerciție, pe care e foarte greu să o măsori. E greu să înțelegi că lanțurile sunt de multe ori invizibile. În cazul unei femei care este exploatată sexual, ne gândim, poate, că nu o ține nimeni acolo, fără să ne dăm seama că femeile care ajung în acele situații trec în prealabil printr-un ciclu al exploatării și al violențelor. Sau că sunt amenințate și li se spune: „OK, dacă fugi tu, o să mergem după sora ta mai mică” sau „o să mergem și o să-ți omorâm părinții”.
Un newsletter pentru cititori curioși și inteligenți.
Sunt curios
Sau au copii cu traficanții lor. Metoda Lover Boy e una din cele mai întâlnite metode de recrutare în traficul de persoane pentru exploatare sexuală, ceea ce înseamnă că traficanții vând visuri și s-ar putea să fie singurii care spun unei victime că are valoare. E o combinație foarte perversă între cadouri și pedepse, e un joc psihologic foarte fin, astfel încât e foarte greu să te întrebi de ce se întoarce.
Mai mult de atât, vorbim despre mentalitatea legată de blamarea victimei, pentru că, practic, tu te întrebi „de ce nu se salvează victima respectivă?”. Dar de ce avem această așteptare de la o victimă a violenței sexuale, a violențe fizice, a violenței emoționale? În cazul niciunei alte crime, nu ne așteptăm ca victima să se salveze singură, însă, în acest caz, ni se poate părea că e o atitudine perfect normală. Și nu e. Și n-ar trebui să fie, nu e o așteptare realistă.
Care sunt acțiunile concrete ale Asociației eLiberare care țin de educație și prevenție?
Ioana Bauer: Am ajuns să facem mult mai multe lucruri. eLiberare a pilotat ideea de centru de detectare și notificare a cazurilor de trafic de persoane. Ce înseamnă asta: ne punem ca intermediar între autorități și un cetățean care este extrem de îngrijorat de anumite lucruri pe care le vede, poate la el pe stradă, sau un lucrător specializat care consideră că dacă se duce către superiorul lui în instituția în care lucrează n-o să fie luat în serios. Cumva, preluăm acest proces, ne interpunem noi, ca organizație.
Deci oricine are o sesizare legată de un potențial caz de trafic de persoane poate să vină către Asociația eLiberare și noi putem să îi ajutăm în acest proces de raportare a unui potențial caz. Mi se pare important de menționat că niciunul dintre noi nu trebuie să ne transformăm în detectivi sau să ne apucăm să facem investigații. Dacă ai o suspiciune e suficient. Ai văzut același copil care cerșește în parcarea de la supermarketul de lângă casa ta sau vezi o femeie care la aceeași oră e lăsată pe o anumită stradă de aceeași mașină și luată de respectiva mașină? Toate aceste chestiuni, pe care noi le numim „red flags”, semne de alarmă, dacă tu le vezi și dacă există un cumul, sunt suficiente să te poți adresa.
Avem și un număr de telefon, 0757.749.845. Oamenii pot să sesizeze cazurile la numărul respectiv și apoi un asistent social o să-i contacteze ca să preia sesizarea.
Pe partea de alte activități, din 2015, eLiberare derulează un program educațional, în parteneriat cu Ministerul Educației. Sunt lecții pe care noi le recomandăm în cadrul programului „Școala altfel”. Practic, am împachetat totul digital, iar programul poate fi comandat online, pe site-ul asociației.
Am împachetat ceea ce considerăm ca fiind informații critice legate de traficul de persoane în 45-50 de minute, cu activități clare și într-un mod în care să nu ne prezentăm doar cu statistici în fața unor tineri care nu sunt atât de interesați de ultimele cifre pe care le oferă Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane, dar sunt interesați de cum, de exemplu, pot să-și ajute prietenii care s-ar putea să fie într-o situație de trafic sau care sunt recomandările pentru a fi în siguranță pe internet.
În fiecare an alegem o temă și o distribuim cu ajutorul profesorilor care sunt interesați să susțină o astfel de lecție. Inițial, „targetam” profesorii de liceu, însă acum colaborăm și cu profesori de generală, pentru că, de cele mai multe ori, victimele traficului de persoane nici măcar nu mai ajung la liceu.
Avem și partea de asistență în regim de urgență, ceea ce înseamnă că nu este exclus să fim sunați la orice oră că există o victimă a traficului de persoane care are nevoie de la cele mai de bază chestiuni, cum ar fi un sendviș înainte să fie audiată, la haine, pentru că a fugit de la traficant cu ce avea pe ea și are nevoie și de un kit de urgență pentru nevoi de igienă.
Sau chestiuni mai specializate, cum ar fi sprijin emoțional, sprijin legal, protecție, relocare sau cazare în regim de urgență, până când poate fi relocată către o destinație protejată, unde să poată să stea pe termen mai lung. Deci, cumva, umbrela de servicii, care încep de la educație și prevenire până la asistență și, mai departe, la scalarea în profunzime pe schimbări de legi și crearea de coaliții, o acoperim la nivel național din anul 2019.
Există un risc ca omul care face o sesizare să ajungă la urechile agresorului, cu nume și prenume? Mă gândesc că acesta este un aspect care determină multe persoane să nu raporteze nimic.
Ioana Bauer: E discuție destul de lungă, pentru că în cazul traficului de persoane, poți să faci sesizare anonimă. Mai mult de atât, poți să sesizezi fapta, nu trebuie să sesizezi agresorul. De asta am și făcut centrul de identificare și notificare, pentru că oamenii nu voiau să se ducă la poliție, erau foarte rezervați.
Cum funcționează colaborarea cu autoritățile?
Ioana Bauer: Dacă la nivel central, eLiberare nu lipsește de la masa discuțiilor și de cele mai multe ori suntem consultați, la nivel local depinde foarte mult de resursele pe care le au autoritățile, de cât de mult prioritizează problema, de cât de mulți parteneri avem în regiunea respectivă, pentru că există regiuni în care nici măcar nu mai e nevoie de noi, pentru că există organizații locale foarte puternice. Există județe în care nu se întâmplă absolut nimic dacă nu începi de la zero de fiecare dată, cu fiecare caz, pe când în alte zone nici măcar nu mai e nevoie să intervenim noi, pentru că lucrurile merg de la sine.
Cât a contat, pentru tine, programul Ashoka România și alegerea ca Fellow?
Ioana Bauer, Ashoka Fellow din 2020: A contat foarte mult. Practic, Ashoka ne-a ajutat să scalăm și probabil că n-am fi discutat acum despre schimbări și leadership în afara României fără impactul pe care l-a avut rețeaua Ashoka și fără sprijinul care a venit. Cumva, criteriile Ashoka și faptul că ești ales ca fellow sunt un proces foarte complicat și foarte, foarte complex. Durează foarte mult și se uită nu doar la ideea pe care o ai, ci și la fibra ta ca om, ca antreprenor social. Procesul în sine de a fi ales ca fellow e un proces extrem de valoros, pentru că începe cu o deconstruire a ceea ce crezi tu că faci sau că ești. Apoi, te ajută foarte mult să-ți argumentezi poziția și programele și îți testează toate credințele. Nu e doar expunere la o super-rețea internațională și, cumva, un vot de încredere care transcende programele pe care tu le-ai făcut, ci vine și cu o maturizare la microunde, ca să poți trece prin procesul respectiv și să îți dovedești ție, în primul rând, că ceea ce faci e important.
Acest material este susținut de Romanian American Foundation și face parte din campania «Collective Actions - Learning from 15 years of RAF programs», dedicată organizațiilor partenere pe care fundația le sprijină și prin care realizeaza programe în România.
Avem nevoie de ajutorul tău!
Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.
De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.
Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.
Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.
Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.
Share this