Interviu cu Lars Rasmussen, creatorul Google Maps: „Cu siguranță nu ne vom plictisi în viitor”

Google Maps a devenit indispensabil navigării noastre prin viața de zi cu zi și acest lucru i se datorează danezului Lars Rasmussen, cel care, împreună cu fratele său, Jens, a creat Where 2 Technologies, achiziționat de Google în 2004. Așa a luat naștere Google Maps. Lars a lucrat la Google până în 2010, conducând echipa de Maps și apoi, tot împreună cu fratele său, s-a ocupat de Google Wave. A plecat apoi la Facebook, unde a fost engineering director pentru Graph Search Project, până în 2015. Acum locuiește la Atena, împreună cu soția și fetița sa, implicându-se ca investitor în numeroase start-up-uri și având chiar un proiect tech în domeniul muzical. 

Am stat de vorbă cu Lars, un entuziast al tehnologiei, despre începuturile Google Maps și despre ce înseamnă acest instrument acum, despre inteligența artificială și implicațiile ei, despre quantum computing și promisiunile viitorului, dar și despre Google și Facebook, atât din punct de vedere al culturii, cât și al controverselor. 

Pe 7 și 8 iunie, Lars Rasmussen va fi pe scena Techsylvania, conferința care aduce la Cluj nume importante din tehnologie. 

Citește și:

Techsylvania, evenimentul care transformă Clujul în capitala europeană a technologiei aduce speakeri renumiți precum: Fondatorul Indiegogo, Creatorul Google Maps și un antreprenor din E-commerce care a cumpărat două orașe (P)

Cum te simți fiind „creierul” din spatele Google Maps, un instrument folosit de milioane de oameni, care ne-a schimbat fundamental modul în care experimentăm lumea din jur? 

Deși au trecut 20 de ani, Google Maps rămâne cea mai mare realizare profesională a mea. E greu de explicat cum mă simt. E uimitor cum, oriunde mă duc în lume, oamenii știu și folosesc Google Maps. A depășit cele mai idealiste așteptări ale noastre despre cât de departe ar putea ajunge.

Am construit, împreună cu fratele meu, un start-up pe care l-am vândut la Google. Eram șapte ingineri cu totul. Ideile noastre s-au îmbinat cu modul de gândire, filosofia și tehnologia Google cu privire la informații, iar produsul a decolat nebunește, aproape din prima zi. Odată ce a început să crească, Google a implicat mii de oameni și zeci de miliarde de dolari pentru a cartografia lumea cu tot felul de tehnologii atunci emergente.

Vrem să putem relata în profunzime despre viața de zi cu zi a românilor, așa cum e ea. Dacă e important și pentru tine, alătură-te susținătorilor presei independente! Orice sumă contează. Ne ajută dacă donezi acum.

Înainte de Google Maps, cartografierea se oprea la frontierele țării. Nimeni nu încercase să creeze un univers unitar al hărților. Aici am inovat și o spun cu mândrie – cum să facem hărțile prietenoase cu utilizatorul, cum să le proiectăm, cum să fie utile. A apărut apoi problema datelor, big data: cum să construiești o bază de date cu hărți pentru întreaga lume?

A apărut în 2005, cu doi ani înainte de lansarea iPhone-ului, într-o perioadă în care telefoanele erau încă într-un stadiu incipient. Aveau ecrane mici și nu dispuneau de GPS. În primii doi ani, Google Maps a fost un produs pentru desktop. Abia după lansarea iPhone-urilor și a telefoanelor Android, a devenit portabil.

Cum ați ajuns să vindeți la Google? 

Nu am reușit să găsim investitori la început, în 2002 – 2003, după ce bula dot-com a explodat. Tocmai își pierduseră cu toții banii și nimeni nu mai avea curajul să investească. 

Eram priviți cu scepticism. Auzeam mereu: „Hărțile voastre sunt clar mai bune decât status quo-ul. Dar eu nu folosesc hărți decât de trei sau patru ori pe lună, pentru că, în general, mă duc în locuri pe care le cunosc. Și rar merg într-un loc în care am nevoie de hărți”. Am încercat să spunem că asta se întâmplă pentru că e atât de dificil să folosești hărțile. Deci, dacă ați avea hărți mai bune, v-ați aventura mai des în locuri noi.

Explorăm mai mult deci. Aș zice că ne-a schimbat modul de a fi, psihologia. 

Mi-aș dori să fi măsurat cumva acest lucru. Cred că e unul dintre cele mai profunde moduri în care Google Maps ne-a schimbat viața.

Acum este atât de ușor să mergi într-un loc în care nu ai mai fost niciodată, să explorezi, încât oamenii fac asta natural în fiecare zi. Cei din industria restaurantelor spun cum, înainte, majoritatea clienților erau aceiași. Dar pentru că Google Maps a făcut atât de ușor să mergi într-un loc în care nu ai mai fost niciodată, cea mai mare parte a afacerii lor constă acum în clienți noi.

A ajutat la dezvoltarea multor alte business-uri, companii precum Uber, care adaugă, evident, o tonă de inovație, dar care necesită la bază o hartă. 

Crezi că, în acest moment, marile companii de tehnologie mai au aceeași capacitate de inovație? 

Cum ar fi faptul că șapte ingineri puteau să modifice o hartă care să facă diferența?

Da, cu siguranță. Tehnologia s-a schimbat mult de atunci. Există și alte domenii în care o echipă mică poate face lucruri cu adevărat spectaculoase. Să ne uităm la progresele recente în inteligența artificială, large language models. Echipa care a făcut Chat GPT e doar un pic mai mare, de vreo 20 de persoane.

E uimitor faptul că acest tip de tehnologie – acum revoluționară – a fost cercetată timp de 50 de ani. Primele rețele neuronale au fost definite în anii ’70. Au crescut până la un punct unde nu credeam că vor ajunge vreodată, în care mașinile pot să producă și să consume limbaj natural mai bine decât majoritatea oamenilor, sau cel puțin mai repede. Va schimba lumea. Sunt în acest domeniu de 30 de ani și nu credeam că vom ajunge aici, sunt extraordinar de entuziasmat.

Așadar, nu ești dintre cei care se tem de riscul existențial al acestor tehnologii. 

Uneori glumesc că oamenii care construiesc această tehnologie sunt cei care emit ideea că e atât de puternică încât ar putea distruge lumea, ceea ce îi face pe toți să zică: „Uau, trebuie să mă duc să văd asta”.

Avem de mult timp tehnologia necesară pentru a distruge lumea. Nu cred că această inovație este mai periculoasă ca altele. Cu cât construim o tehnologie mai puternică, cu atât mai multe lucruri rele pot fi făcute cu ea, dar și cu atât mai multe lucruri bune.

Avem două opțiuni. Fie ne dăm seama cum să nu distrugem lumea, chiar dacă avem o unealtă puternică, fie încetăm să mai dezvoltăm tehnologie, ceea ce nu pare o idee foarte bună. E o dezbatere care ar trebui să aibă loc în orice situație. Hei, haideți să nu distrugem lumea cu niciuna dintre tehnologiile pe care le creăm.

O parte din pericolul acestei tehnologii este că o mulțime de locuri de muncă vor deveni probabil depășite. Nimic nou. Tehnologia a schimbat peisajul locurilor de muncă dintotdeauna.

De sute de ani, mașinile au înlocuit muncitorii. Noutatea este însă că locurile de muncă care se schimbă acum aparțin mai mult celor care participă la dezbaterea publică. Înainte, era vorba mai degrabă de joburile manuale, ale oamenilor care nu erau vizibili și nu aveau o voce. 

Este adevărat că tehnologia ne face mai puternici, mai productivi ca oameni, nu? Putem privi asta ca fiind ceva bun pentru umanitate. Dacă e rău că o activitate care înainte era făcută de 10 oameni poate fi făcută acum de o singură persoană, atunci avem o problemă în cum ne-am organizat ca societate. 

Se spune că inteligența artificială va fi ultima noastră invenție, ca omenire. Ce părere ai despre asta? 

Nu e adevărat. Nu cred că am inventat încă AI-ul pe bune. Ce s-a întâmplat însă recent cu LLM-urile este o adevărată descoperire, un punct de inflexiune.

E ceva ce se pregătește de 50 de ani și este incredibil de puternic. Dar nu este ca și cum computerele pot gândi ca oamenii. Pot produce și consuma limbaj natural. La fel cum, de foarte mult timp, computerele au fost mai bune la matematică decât oamenii. Dar nu a fost întotdeauna așa. Știm că, pentru calcule, computerele sunt mai bune. Și acum trebuie să ne obișnuim cu ideea că producerea de limbaj poate fi făcută de computer, la fel ca de un redactor foarte bun. 

Cum vezi viitorul? 

Sunt atâtea lucruri care nu au fost inventate încă și care vor avea un impact și mai mare asupra lumii. Să luăm fuziunea nucleară și computerele cuantice. 

Teoretic, putem obține energie nelimitată din fuziune fără a produce deșeuri radioactive și cu un combustibil disponibil aproape nelimitat. Așa funcționează soarele. Și știm acest lucru, pentru că am fabricat bombe cu tehnologia asta. Încă nu ne-am dat seama cum să o valorificăm într-o centrală care să producă electricitate. Nu există nicio îndoială că vom reuși. Atunci această perioadă relativ scurtă din istoria noastră în care dezvoltarea a fost determinată de arderea combustibililor fosili se va încheia. Acum, din păcate, progresul este legat de distrugerea lumii cu gaze cu efect de seră.

Bazat pe descoperirile pe care fizicienii le-au făcut începând cu anii 1920, există sau va exista un alt tip de computer numit cuantic. Ei au descoperit că lucrurile foarte mici, cum ar fi fotonii și electronii, fac lucruri fantastice. Matematicienii din anii ’80 au descris matematic un alt tip de computer, care nu este doar mai rapid, ci poate face lucruri pe care computerele de astăzi nu le vor realiza niciodată. 

La mijlocul anilor ’90, a fost o primă revoluție: s-a obținut primul rezultat matematic care a demonstrat că computerele cuantice pot rezolva probleme pe care calculatoarele actuale nu le vor putea rezolva niciodată, indiferent cât de rapide vor fi. Pentru evaluare, a fost aleasă o faimoasă problemă de calcul care stă la baza întregii criptografii de astăzi – factorizarea numerelor întregi mari. În cei 30 de ani care au trecut de atunci, cu eforturi din ce în ce mai mari, inginerii au încercat să construiască efectiv o astfel de mașină. Avem fizica, avem matematica, dar lipsește ingineria. Mai sunt poate 10, 20 de ani până când vom reuși să o facem. Toate companiile importante lucrează la asta.

Acestea fiind spuse, viitorul tehnologic va aduce cu siguranță inovații pe care acum nu ni le putem nici imagina. De exemplu, inteligența artificială avansată ar putea necesita computație cuantică pentru a putea gândi și raționa la fel ca oamenii.

Vorbești de AGI, nu (Artificial General Intelligence, n.red)? Cât de aproape crezi că suntem?

Da, da, exact. Așadar, un LLM poate face lucruri impresionante, dar nu gândește ca un om. Este posibil ca acest lucru să nu se întâmple niciodată, dar știm sigur că acest nou tip de computer pe care nimeni nu știe cum să-l construiască ar putea merge într-acolo. S-ar putea să nu mai fiu pe aici până atunci, dar… Sunt o mulțime de lucruri de inventat în acest domeniu. 

Au fost multe alte momente în istorie în care convingerea că „am inventat totul acum” făcea parte din discursul public. Chiar și în fizică, nu? A existat o perioadă, cred că la sfârșitul anilor 1800, când practic se credea că acum cunoaștem toate regulile.Trebuia doar să construim echipamente mai bune pentru a măsura lucrurile. Apoi am început să construim echipamente mai bune, iar regulile au început să fie inadecvate. Și astfel au trebuit inventate teorii complet noi. Vor mai fi și alte descoperiri de acest gen, cu înțelegeri complet noi despre cum funcționează lumea. 

Unul dintre cele mai fascinante lucruri pe care nu le cunoaștem deloc este cum funcționează conștiința. Cum ar fi faptul că eu te pot percepe pe tine și că pare complet separat de modul în care tu mă percepi pe mine. Nimic din știința de astăzi nu sugerează cum funcționează. Și nu știm dacă este într-adevăr un lucru fizic, deși există unele dovezi că este, că poate lua pauză, de exemplu în urma luării unor medicamente.

Sunt persoana nepotrivită pentru a răspunde cât de aproape suntem de AGI. Dacă m-ai fi întrebat acum doi ani cât de departe suntem de computerele capabile să facă limbaj natural, aș fi spus că suntem foarte departe și aș fi greșit. Și am aceeași părere și despre AGI, dar s-ar putea să mă înșel total în privința asta. Cu siguranță nu ne vom plictisi în viitor.

Să ne întoarcem la Google și Facebook. Cum diferă ele din punct de vedere cultural? 

S-a întâmplat să mă alătur ambelor companii aproape exact în același timp în istoria lor. Ambele aveau în jur de 2.000 de angajați în momentul în care au devenit publice. Și erau, de asemenea, mulți dintre aceiași oameni. Atunci când am ajuns la Facebook în 2010, am văzut o mulțime de fețe familiare cu care lucrasem. 

Sunt unele diferențe inerente în ADN. Una dintre ele este că Google este o companie de cercetare. Fondatorii, Larry și Sergey, au fost studenți cercetători la Stanford și și-au bazat compania pe o cercetare foarte profundă și pe algoritmi pentru a procesa o cantitate mare de date. Faptul că cercetarea este esențială a rămas definitoriu pentru Google.

Facebook, în schimb, a fost creat de studenți. Mark a fost student la psihologie. Multe dintre cunoștințele cu care a început au fost despre interacțiunea umană și rețelele sociale, mai mult decât despre algoritmi cu adevărat hardcore. Și acolo unde Google se considera companie de cercetare, Facebook era de fapt o companie de hackeri. Cuvântul “hacker” era criticat la Google pe când, la Facebook, era valorizat. 

La Google, inginerii luau deciziile, proiectau produse și caracteristici, iar apoi aduceau designeri pentru a le face să arate bine. La Facebook, însă, designerii erau la conducere, proiectau funcționalitățile și veneau la ingineri pentru a le construi. Evident, simplific prea mult, dar a fost o diferență dramatică. Fiind un inginer care venea de la Google la Facebook, era o schimbare semnificativă. 

Fiecare s-a uitat la succesul celeilalte. În timp, Facebook a angajat din ce în ce mai mulți cercetători, având acum departamente care fac lucruri uimitoare în domeniul inteligenței artificiale. Iar Google a început să se perfecționeze în domeniul designului. 

Au fost și multe controverse.

Mă simt super mândru că am lucrat pentru ambele companii. Cred că impactul lor asupra lumii a fost extraordinar și pozitiv. Da, au existat controverse și ambele companii au făcut greșeli, dar cred că, dacă faci un pas înapoi și te uiți la lumea de dinainte și de după Google sau Facebook, impactul pozitiv pe care l-au avut asupra lumii este incomensurabil. 

Este greu să ne amintim de vremurile în care trebuia să mergi la o bibliotecă și să găsești o lucrare. Iar acum poți să bagi mâna în buzunar și aproape întotdeauna obții răspunsul corect. Facebook mi-a schimbat viața și prin faptul că m-a pus în legătură cu oameni cu care am pierdut legătura, inclusiv cu femeia pe care o iubesc și cu care am un copil. 

Sigur că ar trebui să vorbim despre aspectele negative. Sunt o grămadă de întrebări. Cred însă că există ceva greșit în dezbaterea publică, legat de social media în special, dar și de tehnologie în general. 

Unele dintre problemele cu care se confruntă lumea de astăzi, cum ar fi polarizarea politică, sunt puse strict pe seama tehnologiei. Poți să te uiți la modul în care unele dintre aceste forțe negative din lume folosesc tehnologia pentru a-și atinge scopurile.

Cred că este complet greșit să credem că, dacă nu am avea rețelele de socializare sau dacă am putea să ne recuperăm cumva intimitatea care s-a pierdut, aceste polarizări politice nocive vor înceta brusc.

Și atunci oamenii își pun toată energia în „hai să schimbăm tehnologia, hai să ne luăm înapoi intimitatea pentru a rezolva aceste alte probleme”. Sunt două lucruri eronate aici. Unul, veți eșua, că impulsul în direcția tehnologiei este prea puternic. Dar cred, de asemenea, că, chiar dacă ați reuși, veți fi foarte dezamăgiți de faptul că polarizarea politică de care erați cu adevărat preocupați va exista în continuare.

Polarizarea există de când lumea. Telefoanele și radioul au făcut acest lucru în anii ’30, când lumea se confrunta cu un tip și mai rău de polarizare politică. Cred că sunt mai mult forțe economice care creează un teren fertil pentru ideile extremiste.

Și la Google Maps, unele dintre imagini, cum ar fi fotografiile din satelit și cele Street View, au fost considerate controversate din perspectiva vieții private. Poate că nu am explicat suficient de clar atunci procesul de colectare a acestor imagini. 

Tehnologia actuală blurează plăcuțele de înmatriculare și fețele oamenilor în Street View, dar nu a fost așa la început. Cu toate acestea, beneficiile tehnologiei și datelor disponibile au depășit în cele din urmă problemele inițiale. Era un domeniu nou și a făcut ca oamenii să fie nervoși și îngrijorați. A fost bine, pentru că a generat dezbatere și ne-a permis să ne îmbunătățim serviciile.

Ai plecat de la Google, ai plecat de la Facebook, ai pornit companii mai mici sau ai sprijinit start-up-uri. Cu ce te ocupi acum?

Împreună cu soția mea am început un nou startup în domeniul tehnologiei muzicale, care nu și-a găsit încă locul pe piață. Muzica este extraordinară, dar nu am reușit să facem o afacere din ea. 

Sunt, de asemenea, angel investor. Am început să investesc în momentul în care am plecat de la Google, când aveam banii necesari. Am început la nivel mic iar unele dintre primele mele investiții au început acum să se descurce foarte bine. 

Faptul că scriem un cec pentru un start-up tânăr e ca și cum am cumpăra un bilet pentru a petrece timp cu oameni extraordinari care rezolvă probleme extraordinare. Și apoi încercăm să ajutăm cât de mult. Din când în când, se transformă într-o companie de succes. 

O investiție importantă este Canva din Australia, care produce software de design. I-am ajutat să își formeze echipa inițială. Și când a început să decoleze cu adevărat, m-am gândit: „Uau, mă pricep la chestia asta cu investițiile, nu?”. Idee pe care am infirmat-o foarte repede, pentru că apoi am început să scriu o grămadă de cecuri pentru companii care au eșuat într-un mod jenant de rapid. 

Mi-am dat seama că ar trebui să avem o abordare mai cumpătată. Așa că acum asta facem. Avem undeva la 75 de investiții și poate 10, 15 au șanse de a deveni companii mari și importante. E un joc pe termen lung. 

Am investit și într-un proiect complet diferit, Astranis, care fac sateliți. Au strâns 400 de milioane de dolari înainte de a lansa primul lor satelit, ceea ce s-a întâmplat luna trecută. Am fost fascinat de asta. A fost lansat cu o rachetă mare SpaceX și a funcționat. Chiar înainte de a lansa un satelit propriu, au vândut sateliți în valoare de un miliard de dolari, ceea ce este o nebunie. 

Sunt uneori invidios pe antreprenorii în care investim, pentru că pot fi chiar acolo, construind lucruri. Dar, pe de altă parte, sunt un pic mai în vârstă și am un copil, iar faptul că pot petrece timp cu fetița mea este magic. 

Techsylvania este cea mai mare platformă de creștere prin tehnologie din România și unul dintre cele mai semnificative evenimente de tehnologie din Europa de Est. Specialiști din întreaga lume dezbat idei revoluționare, într-un spațiu care facilitează interacțiuni valoroase între companii mari din România, antreprenori, startup-uri și fonduri de investiții. Evenimentul a fost creat în 2014 de către Oana Petruș și Vlad Ciurcă. În ultimii 10 ani, Techsylvania a adus împreună la Cluj peste 20 000 de pasionați de technologie și business.

Mai multe informații și updates aici:
https://techsylvania.com/ | IG: @techsylvania | Twitter: @techsylvania