Interviu. Cristian Hatu, co-fondator Centrul de Evaluare și Analize Educaționale: „Am vrut ca elevii să gândească structurat, nu doar să memoreze"

Redacția

Societatea civilă a jucat, de-a lungul timpului, un rol esențial în modelarea unui viitor mai bun pentru România. Prin programe care au pornit de jos în sus, actorii ei au demonstrat că transformarea durabilă vine din implicarea directă în comunități și din puterea exemplului. Fie că este vorba despre educație, implicare civică, mobilizare în situații de criză, dezvoltare economică, ONG-urile românești au contribuit la o Românie mai solidară și mai echitabilă. Această serie de articole pune în lumină poveștile unora dintre ele, evidențiind impactul lor asupra societății.

Un sprijin esențial pentru aceste organizații a venit din partea Romanian-American Foundation, care, prin investițiile sale în inițiative de lungă durată, a înțeles importanța unei implicări susținute pentru organizațiile care luptă pentru schimbare.

Însă poveștile care urmează reprezintă, de fapt, o mărturie a puterii pe care o au cetățenii atunci când se implică pentru binele comun.

***

În urmă cu aproape 14 ani, Cristian Hatu și echipa Centrului de Evaluare și Analize Educaționale (CEAE) lansau un proiect ambițios, care urmărea să schimbe radical modul în care fizica este predată în școlile din România. Denumit sugestiv „Fizica Altfel”, programul a adus în prim-plan metoda învățării prin investigație (Inquiry-Based Learning – IBL), o abordare inovatoare care mută accentul de la memorarea abstractă la stimularea gândirii critice și la învățarea activă, centrată pe elev. Rezultatele nu au întârziat să apară, iar inițiativa a evoluat de la un pilot restrâns la un adevărat fenomen național, cu un impact semnificativ asupra alfabetizării științifice.

Cristian Hatu povestește cum, în fața unei programe școlare învechite și a unei predări formalizate, profesorii au adoptat cu entuziasm metoda IBL, care îi pune pe elevi în rolul cercetătorului, stimulându-le curiozitatea și dezvoltându-le gândirea critică.

Programul Fizica Altfel al CEAE, susținut de Romanian-American Foundation, a devenit 14 ani mai târziu un model de bună practică în reforma educațională, deschizând drumul și pentru alte inițiative similare și adoptarea metodei învățării prin investigație la discipline precum chimia și matematica. Fizica Altfel spune povestea unei schimbări de paradigmă care a pornit de la o simplă întrebare: „Cum putem învăța fizica altfel?” și a ajuns să inspire o generație întreagă de profesori și elevi.

„Rolul școlii este de să-i învețe pe studenți să gândească structurat”

Care au fost principalele probleme identificate în predarea fizicii care au condus la inițiativa Fizica Altfel?

La început a plecat dintr-o nemulțumire și o curiozitate personală. Au fost, pe de-o parte, unele experiențe în timpul studiilor universitare, unde câțiva profesori subliniau că rolul școlii este să-i învețe pe studenți să gândească structurat, nu să acumuleze cunoștințe. Nu îmi spusese cineva până atunci că rolul școlii, al facultății este să te învețe să gândești și a fost nevoie de timp să diger pe deplin această abordare, dar în timp am realizat că, dacă învățăm elevii să gândească structurat, atunci le oferim ceva valoros pe termen lung și sunt pregătiți apoi să „spargă nuci” și mai tari. 

Cea mai mare teamă a candidaților la Cotroceni. 3 lucruri pe care ar trebui să le înțeleagă viitorul președinte al României despre droguri

Candidații la președinție se feresc să abordeze cu adevărat problema drogurilor și se ascund în spatele unor răspunsuri vagi, deși susțin că înțeleg problema cu care se confruntă România.

Monarhia salvează energia. Doar 13% din liniile de înaltă tensiune din România sunt „noi”. Restul sunt proiectate de ingineri din perioada interbelică

România anului 2024 încă mai depinde într-o proporție de aproape 90% de această rețea energetică gândită și proiectată în urmă cu aproape 80 de ani.

Observam și o disonanță între felul în care se predau științele exacte în România și ce se întâmpla în alte țări și citeam articole de la cercetători internaționali care subliniau că reforma educațională înseamnă mai mult decât un discurs formal, înseamnă schimbări fundamentale în abordare. De aceea aveam o nemulțumire când vedeam cum arată lucrurile în sistemul de educație și nu înțelegeam de ce know-how-ul care s-a strâns în lume pe ce înseamnă această nouă abordare a învățării prin investigație nu a ajuns și în România decât într-o măsură foarte mică.

Cristian Hatu. Foto: arhiva personală

Apoi, în 2007, pregăteam un curs de istoria și filosofia științei și am avut ocazia să colaborez cu un ONG pe această temă, am adâncit analiza asupra reformelor educaționale din alte țări, care aveau deja sisteme educaționale de calitate, și a rezultat un prim raport pe această temă. De aici am deschis dialogul cu partenerul Romanian American Foundation, pentru a vedea care este logica schimbării de paradigmă în alte țări și să vedem cum ar arăta astfel de ore la clasă.

Iar fizica am ales-o pentru că a fost prima mea specializare și am vrut să înțeleg mai bine sistemul. De aceea am vrut să fie o schimbare în sistemul formal de educație, aplicat pe cum se predă fizica la ore obișnuite, obligatorii, nu să fie un curs opțional. Astfel de schimbări în alte țări au fost făcute de ministere, dar la noi nu aveam nici măcar exemplul unui ONG care să fi făcut așa ceva.

Partenerul RAF ne-a îndemnat să găsim soluții, așa că am intrat pe un teren necunoscut, să vedem cum se implementează astfel de schimbări, cum se face o pilotare și un studiu de impact, am construit recomandări metodologice, a trebuit să gândim cum va prinde rădăcini în sistemul de educație această schimbare și cum să-i convingem pe profesori să se implice în acest proiect. Iar profesorii nu erau entuziasmați când auzeau de metodică și didactică. 

Primul pas: „Nu mai merge să facem fizica cum se făcea pe vremea când eram noi elevi”

Când ați știut că proiectul are potențial să schimbe sistemul de predare a fizicii?

Când am văzut reacția profesorilor. Un moment de cotitură a fost în 2012, la 8-9 luni de la începerea proiectului, când am organizat primul curs de formare pentru profesori, la Predeal. A fost un viscol puternic, multe drumuri erau blocate, dar profesorii au venit cu orice preț. I-am întrebat de ce și răspunsul general era că „nu mai merge să facem fizica cum se făcea pe vremea când eram noi elevi”.

Mai mult, tot ei ne-au confirmat categoric că de la an la an creștea tot mai mult procentul elevilor „mobilă în clasă”.

Atunci am realizat că există o dorință reală de schimbare, că propunerea noastră are sens pentru profesori, iar când le-am prezentat logica învățării prin investigație, mulți au fost de acord că aceasta era o soluție de care aveau nevoie, deși părea o schimbare riscantă la început. Perspectiva asta venea din partea unor profesori care formau elite, olimpici, și ei puteau la fel de bine să folosească abordarea abstractă, pentru că ei aveau elevi cu altă capacitate de înțelegere, dar au înțeles că este vorba și despre restul elevilor, de cei 80-85%.

Provocările schimbării și adaptarea profesorilor

Unde ați întâmpinat cea mai mare rezistență la schimbare?

Avem un grafic al felului în care se raportează oamenii la o idee nouă, la o abordare nouă, și unii sunt deschiși, inovativi, dar în extrema cealaltă sunt conservatori, sunt rezistenți la schimbare. Deschiderea nu a fost aceeași în toate colegiile naționale. Unii spuneau: e bine cum facem, și nouă ne-au predat profesorii la fel și uite că am învățat foarte bine fizică, elevii noștri înțeleg, de ce să ne batem capul cu altă abordare? Normal să existe și atitudini mai cinice, tranzacționale, când ei știau că acest efort nu se regăsește și în salariu. 

Prin urmare, după câțiva ani, a trebuit să ne batem noi capul să ne gândim cum procedăm cu cei care nu erau așa deschiși și interesați de lucruri noi. Cum procedăm cu pragmaticii, cu profesorii conservatori, pentru că trebuie să ajungem la cât mai mulți profesori, să-i facem pe cât mai mulți să schimbe modul de predare. Deodată, ei nu mai aveau rolul să transmită informație elevilor, aveau un rol de facilitator, ajutau elevii să construiască singuri cunoștințe noi pe baza celor vechi. O temă din program începea cu o întrebare pe care profesorul o punea elevilor, le arăta un experiment și elevii trebuiau să răspundă singuri de ce se derulează experimentul respectiv în acel fel. Discutau pe grupe și fiecare formulau ipoteze explicative, după aceea făceau experimente ca să vadă și să ajungă ei singuri la formula respectivă. De fapt ei intrau în papucii cercetătorului. 

Profesorii s-au convins până la urmă când au văzut efectul asupra elevilor. Au devenit mult mai curioși, le-a crescut entuziasmul și am aflat chiar de la profesori, când am făcut evaluările, că venea pauza și elevii ar fi dorit ca ora să continue. În pauză vorbeau cu colegi de la alte clase și povesteau ce făceau la ora de fizică, iar profesorii erau surprinși. Cum e posibil să se schimbe atitudinea lor atât de mult? Li se părea ceva miraculos cu această abordare.

Dar același lucru s-a întâmplat și în celelalte țări unde a fost introdusă, fizica, chimia, au devenit materii preferate, elevii au fost entuziasmați de faptul că înțelegeau mai bine ce fac la ore, înțelegeau mai profund fenomenele discutate, iar asta a avut efect și asupra profesorilor, pentru că le-a crescut și lor entuziasmul. Veneau cu mai multă plăcere la ore. Îi bucura și pe ei bucuria elevilor lor. 

Pas cu pas, până la schimbarea programei școlare

Cât de repede a prins tracțiune Fizica Altfel și care este statusul actual?

Inițial, după cursul de formare, își schimbau modul de predare cam 35% dintre profesori, însă acest lucru depinde de mai mulți factori, nu doar de inițiativa profesorilor. De aceea, după ce am implementat Mecanismul de Sprijin procentul celor care aplicau la clasă ajungea undeva la 70% din cei care au făcut cursul. Mecanismul de Sprijin în sine este comunitate gândită pentru profesorii de fizică de către Centrul de Evaluare și Analize Educaționale la nivel județean, ca ei să poată colabora și să dezvolte capacitatea de a găsi chiar ei soluții la provocările cu care se vor confrunta. 

Derularea acestui Mecanism de Sprijin pentru profesori a început în anul 2017, după ce am observat cum au procedat alte țări când au introdus învățarea prin investigație și am înțeles că nu e suficient să existe manuale, să se fi schimbat programa, să fie recomandări metodologice sau să facă cursuri suplimentare. Profesori au nevoie de un sprijin mai serios, pentru că pentru ei este o schimbare de amploare. Ca și cum i-ai muta din Groenlanda în Australia.

Este nevoie de un cu totul alt mindset pe care trebuie să îl aibă la clasă și atunci trebuie să fie în călătoria aceasta împreună cu profesori care au aceleași provocări la clasă și care se străduiesc să facă această schimbare. Ori nu merge să facă această schimbare de unii singuri. Acum putem să spunem că avem o comunitate, pentru că am format 3.100 de profesori de fizică, ceea ce înseamnă între 70 și 75% din numărul total de profesori. 

Ce instrumente primesc profesorii, începând de la cursul de formare până când sunt pregătiți să facă schimbarea la clasă?

Primul pas constă în cursul de formare, în care au și un suport de curs la dispoziție, dar și unități de învățare. Ce sunt aceste unități de învățare? Metodologic, le arată profesorilor ce activități la clasă sunt potrivite pentru fiecare temă din programa școlară. Recomandă să facă un anumit experiment, să pună anumite întrebări și completează partea de teorie. Apoi, stimulează la anumite experimente, cu ghidajul profesorului și în funcție de nivelul elevilor. Până când ajung să facă investigație liberă, deschisă. 

Tot la capitolul resurse, acum sunt și noile manuale. De exemplu, la clasa șaptea, trei dintre cele cinci manuale aprobate de Minister sunt făcute de profesori din Fizica Altfel. Lucrul acesta a fost posibil pentru că acum programa școlară de gimnaziu, la fizică, recomandă utilizarea învățării prin investigație, cu competențe specifice. Este ceva cu totul altfel pentru că s-a folosit un framework OECD-PISA destul de solid, iar activitățile  de învățare din programa școlară sunt din Fizica Altfel, din ghidul nostru metodologic. Și asta a contat foarte mult. 

Marele salt a fost schimbarea programei de gimnaziu. Un alt pas mare a fost apariția acestor manuale cu autori profesori din Fizica Altfel, iar pentru a forma comunitatea un alt element important a fost acest mecanism de sprijin, dezvoltat la nivel județean/național.

Singurul element care lipsește este un sistem obiectiv de evaluare, pentru că profesorii formează competențe din programa de gimnaziu, există beneficii foarte valoroase pentru elevi, dar sistemul nu le măsoară.

Impactul real asupra elevilor

Ne-a preocupat, bineînțeles, impactul și pentru a avea repere relevante am derulat în 2021 - 2022 un studiu împreună cu Institutul Leibniz de Pedagogie a Științelor și Matematicii din Kiel. Pe scurt, se vede un progres semnificativ, aproape dublu, al elevilor din grupul experimental comparativ cu cei din grupul de control. Așa că performanțele elevilor care au învățat prin investigație a crescut cu 57%, în timp ce performanțele grupului de control doar cu 30%. În acest studiu au fost incluși 1600 de elevi și 90 de profesori. Imaginați-vă că prin cei 3.100 de profesori formați în Fizica Altfel se ajunge minim la 300.000 – 400.000 de elevi. 

S-a produs schimbarea urmărită? Ați atins obiectivul final pentru Fizica Altfel?

În mare măsură da, pentru că profesorii care au aplicat la clasă au devenit apologeți puternici ai metodei de învățare prin investigație. Am putea spune că obiectivul este atins, pentru că este acoperită parte de gimnaziu și avem un ghid metodologic și pentru liceu. Dar pentru a maximiza rezultatele, ar fi bine să fie schimbată și programa pentru liceu.  

Cât de importantă este susținerea din comunitate și a unor parteneri pe termen lung?

Construcția acestui program și a comunității Fizica Altfel a fost sprijinită foarte puternic de Romanian American Foundation. A fost o sursă de încredere. Exact ca atunci când mergi pe munte, în condiții de zăpadă și gheață, și ai o asigurare prin care ești prins de altcineva dacă aluneci și ești sigur că nu te duci la vale. Pentru că au fost momente în care au fost destule bătăi de cap. 

Am avut încredere din partea lor și au fost parteneri de dialog. Ne-am consultat pe măsură ce demaram noi proiecte, discutam în detaliu pe baza propunerilor făcute, și când vedeam că o activitate pe care noi am gândit-o nu funcționează sau nu are eficiența pe care ne-am fi dorit-o am avut un partener obiectiv de dezbatere. 

Fizica Altfel la nivelul următor și bomba cu ceas din educația STEM

Obiectivul este ca această comunitate Fizica Altfel să se organizeze sub forma unei asociații și astfel să poată să preia procesul de schimbare început de noi. Pentru că Centrul de Evaluare și Analize Educaționale va face un pas doi în spate și va avea un rol secundar, de ghidaj. Continuarea procesului de schimbare este foarte importantă pentru că schimbarea nu este ireversibilă, există și riscul de regres. Trebuie să existe continuitate, mai ales că scopul programului este implementat, este atins.

Apoi, am făcut câțiva pași cu Chimia Altfel și de ceva vreme am început și cu Matematica Altfel. Acestea cresc pe experiența acumulată în Fizica Altfel. În zona STEM abilitățile pe care le dezvoltă elevii și studenții pentru științe exacte sunt foarte utile în ramuri economice care produc, să zicem, valoare adăugată: construcții de mașini, industrie chimică, materiale de construcții. Drept urmare sunt destui elevi care se duc spre Politehnică, spre inginerie, care au fost atrași de științele exacte și sunt puțini care se duc la facultăți de fizică, chimie sau matematică.

De aici apare o mare problemă, pentru că, de exemplu, pe științele naturii consecința este că vin foarte puțini profesori noi în sistem și există un deficit foarte mare. Sunt județe în care în 10 ani intră doar un profesor nou în sistem și școlile își continuă activitățile cu profesori pensionari. E o practică deja, am scris articole, am tratat subiectul cu inspectori din diferite județe și cred că decidenții nu realizează că e o bombă cu ceas. 

Acest material este susținut de Romanian American Foundation și face parte din campania «Collective Actions - Learning from 15 years of RAF programs», dedicată organizațiilor partenere pe care fundația le sprijină și prin care realizeaza programe în România.

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€