INCOGNITO. Cum l-am votat pe Dragnea fără să fiu membru sau simpatizant PSD

Iulia Marin

Redactor

Scrutinul pentru alegerea lui Liviu Dragnea ca președinte al PSD a fost gândit, de la început, ca o operațiune de imagine. Pentru că partidul nu are câți membri declară că are, iar pe cei reali nici măcar nu i-a informat cum se va desfășura votarea unicului candidat.

Ca să verific aceste idei, mi-am zis: ce-ar fi să încerc eu însămi să votez?

*

Duminică, 11 octombrie, ora 13.30. Am venit acasă, la Pitești, singurul loc unde buletinul îmi permite să votez. Nu figurez, în documentele PSD, nici ca membru și nici ca simpatizant. Unica mea legătură cu partidul este paltonul roșu aprins pe care l-am îmbrăcat ca să mă asortez cu trandafirii imprimați pe sigla social-democraților.

Azi, în ziua votului prin care membrii PSD trebuie să aleagă dintre Liviu Dragnea, piteștenii par că stau în casă. E o vreme mohorâtă și doar câțiva comercianți își așteaptă mușteriii în chioșcurile de lemn din Piața Vasile Milea, la târgul dedicat Zilelor Toamnei. Pregătesc pește proaspăt la ceaun și răzuiesc cu lama cuțitului câte o fâșie străvezie de cașcaval afumat.

În drum spre centru am trecut pe lângă o clădire despre care știam că ar fi sediul PSD Argeș, dar ușa era încuiată. Am fost pe la Primărie, apoi la cabinetul deputatului PSD Cătălin Rădulescu, cu gândul că, așa cum se anunțase în presă, unele secții de votare ar putea fi organizate în astfel de birouri. N-am găsit țipenie de om. Presa argeșeană nu spune unde se vor ține alegerile, doar citează Regulamentul de organizare.

Iar în Regulament e permis ca secțiile să fie amenajate inclusiv în locuințele membrilor PSD. Îl sun, în cele din urmă, pe Rădulescu însuși, hotărâtă să-l întreb chiar și unde locuiește. Din fericire, nu e nevoie.

„Cum? Nu știu unde ați fost, dar sediul e aproape, la Hotel Muntenia, vizavi de o clinică de stomatologie”, îmi zice deputatul, parcă iritat de naivitatea întrebării. „E o groază de lume, toți vin să voteze pentru domnul președinte Dragnea”.

Imediat ce încheiem conversația, încep să am îndoieli că ar spune adevărul. Pentru că, astăzi, Piteștiul este pur și simplu gol.

Merg, totuși, pe mâna lui. Găsesc repede sediul, e chiar lângă o pizzerie unde mergeam cu colegii de liceu. Pe tăblia de la intrarea în curte scrie clar, pe fond roșu: „Partidul Social Democrat. Organizația Județeană Argeș”.

Evrika!

Istoricul Mădălin Hodor: În 1989 a avut loc o diversiune militară executată de "armata secretă" a Partidului

Conspirațiile Revoluției: "turiștii sovietici" sau "Ceaușescu, vinovat pentru tot". Dar Securitatea?

Tatiana Niculescu: "Dacă n-ar fi fost asasinat, Codreanu ar fi rămas în istorie cel mult ca un personaj excentric"

INTERVIU. Autoarea recentei biografii a lui Codreanu vorbește despre legionarul care a ajuns idolul unui protestatar din orașul american Charlottesville.

*

Din sediu ies o femeie cu un băiat de vreo 14-15 ani. „Ați votat?”. „Da, da”, și îl smucește de braț pe puști. „Haide, mă, odată! Mișcă-te!”.

Mă mai învârt pe lângă sediu cu gândul că, dacă voi fi luată la întrebări, trebuie să fiu stăpână pe mine și să zic ce ar zice orice membru de partid. „Am venit să-l votez pe domnu’ Dragnea”, îmi închipui că voi răspunde, cu un accent aparte. Numai că piteștenii nu au accent. : )

„Bați câmpii”, îmi spun. Aș fuma să mă calmez, dar tocmai am stins una și parcă trag de timp ca să nu intru. Mă enervez și îmi dau un brânci imaginar. Mă năpustesc în sediu cu buletinul pregătit și cu gândul că paltonul ăsta nu mă ajută deloc să nu ies în evidență. Mă cert pentru tentativa de a glumi cu pesediștii îmbrăcându-mă în roșu.

Mi-am stabilit ce voi zice la întrebări de tipul – „când ai intrat în PSD?” (În iarna lui 2012, nu mai suportam gândul că Traian Băsescu e președinte), „cine e șeful PSD Argeș?” (Șerban Valeca, proaspăt ales acum vreo 10 zile), „unde ți-e carnetul de membru?”…

Unde mi-e carnetul de membru? De ce nu sunt trecută pe lista de membri? La întrebările astea nu pot să mă decid dacă voi minți că nu am carnetul la mine, în speranța că mi se va trece cu vederea această scăpare, sau dacă, dimpotrivă, le voi spune franc că nu sunt membru, dar că „mereu am avut simpatie față de PSD, deși nu o să mă găsiți în Registrul Simpatizanților”. (Da, există așa ceva – Registrul Simpatizanților PSD.)

Aș merge, totuși, pe ultima variantă.

*

Ca de obicei, socoteala de acasă nu se potrivește. Pe hol, la intrare, un bărbat și o femeie conversează la o țigară. „Pentru vot?”, întreb cu un zâmbet larg, de parcă toată viața aș fi așteptat să ajung aici. Bărbatul îmi indică plictisit ușa din dreapta și intru în secția de votare.

Arată exact ca o secție obișnuită: câteva mese lungi ocupă jumătatea stângă a camerei, în centru sunt două urne bej, iar în dreapta se află un scaun și un alt birou la care nu stă nimeni. Lângă fereastră văd două perdele albastre – ale cabinelor de vot, semn că secretul votului îmi va fi asigurat.

Buletinul de vot și chestionarul pe care trebuia să-l completeze fiecare membru

*

O femeie blondă, așezată la una dintre mesele lungi, mă ia în primire. „Buletinul, vă rog”, îmi zice, cu voce de robot telefonic. „Atât?”, întreb, abătându-mă de la scenariu. „Ce proastă ești” – îmi zic în secunda următoare -, „te deconspiri singură!”.

Femeia blondă nu e însă nici pe departe la fel de agitată ca mine. Îmi zâmbește părintește, după ce consultă niște liste pe care, dacă aș fi fost membru PSD, s-ar fi aflat și numele meu.

„Atât”.

Evident, nu sunt pe liste. Îi spun femeii că e posibil să nu figurez. Din nou, simt că mă sabotez, dar nu mă pot abține. Ea scutură a lehamite din mână, de parcă ar spune că nu contează. Un bărbat îmi întinde o hârtie. E buletinul de vot. Îmi dă și un pix. Ștampilă nu există.

Trebuie să bifez cu X fie înăuntrul căsuței cu DA, fie la NU. Sunt cele două variante de răspuns, dar nu la o întrebare, ci la o afirmație, pentru că pe buletin scrie, pur și simplu: „Președinte PSD. Dragnea Nicolae-Liviu”.

Bifez DA, dar mintea mea e în altă parte. Să scot telefonul din buzunar, să pornesc camera foto, pe care am setat-o dinainte pe Autoportret.

E cam întuneric dincoace de perdeaua albastră, iar mie îmi tremură mâinile. Încerc câteva unghiuri pentru un selfie, dar fie nu se vede buletinul de vot, fie nu mă văd eu.

Aud voci și resimt ceva agitație. În cele din urmă, fac o fotografie fără bliț. Mă asigur că s-a salvat. Văd că e mișcată și știu că îmi tremură mâna, dar nu vreau să zăbovesc suspect de mult în cabină. Ies cu buletinul în mână, uitând că trebuie introdus în urnă. Băiatul care mi l-a înmânat mă atenționează politicos: „Oricare dintre cele două urne”.

Îl las să alunece în urna din stânga. Încă nu-mi vine să cred.

Mă uit la telefon: e 15.30.

Selfie-ul pe care l-am făcut în cabina de vot, cu mâna tremurând.

*

Semnez, mi se predă buletinul și, odată cu el, un chestionar subțirel pe baza căruia Dragnea ar urma să își întemeieze programul politic. Trebuie să îl completez, mi se spune.

Mă execut, ca un adevărat membru de partid. Una dintre întrebări se referă la cea mai nesatisfăcătoare măsură luată de Guvernul Ponta. Trag o liniuță. Nimic nu mă nemulțumește.

Răspund la alte întrebări, așa cum îmi imaginez că ar răspunde un pesedist: Da, Liviu Dragnea e potrivit să candideze la funcția de președinte PSD; Da, aș vrea să primesc informații despre proiectele PSD; Da, cunosc numele președintelui organizației PSD din localitatea mea; Da, cred că reprezentanții PSD din localitatea mea reprezintă în mare măsură interesele cetățenilor etc.

"Au făcut o greșeală"

Scrutinul pentru alegerea lui Liviu Dragnea ca președinte al PSD a fost controversat din mai multe motive. Principalul motiv – existența unui singur candidat. Apoi, numărul de persoane despre care conducerea partidului afirmă că ar avea carnet de membru: 530.000.

În PSD s-a vorbit despre acest vot ca despre un „recensământ” în cadrul partidului. Dar dacă eu, fără să fiu membru sau simpatizant, am putut vota doar cu buletinul, ce relevanță mai are scrutinul, mai ales dacă ne gândim la filialele din localități mici?

Portițe în acest sens au lăsat și cei de la centru. Secretarul general al PSD, Andrei Dolineaschi, spunea săptămâna trecută că la urne pot veni și membrii care nu au cotizația plătită. Or, plata cotizației este o condiție stipulată în Statutul partidului pentru a obține calitatea de membru PSD și, teoretic, pentru a o păstra.

Am contactat-o pe purtătoarea de cuvânt a PSD, Gabriela Firea, să-i cer o poziție oficială pentru faptul că un străin de partid a putut să voteze nestingherit pentru alegerea lui Liviu Dragnea. Mi-a răspuns consiliera sa, cu promisiunea că va reveni dacă-i spun unde s-a petrecut necazul. I-am spus, în cele din urmă, dar, până la ora publicării acestui text, PSD nu a oferit nicio explicație oficială.

L-am sunat, de asemenea, pe Șerban Valeca, proaspătul lider al PSD Argeș, pentru a-l pune în gardă. A făcut o pauză, apoi a oftat: „Unde s-a întîmplat totul?”. I-am povestit că era imposibil să figurez pe liste și că mi s-a cerut numai buletinul. Poate există liste speciale?

„Nu sunt liste speciale. Au făcut o greșeală. Dar de unde sunteți? Din altă localitate?”, m-a întrebat Valeca.

„Sunt din Pitești, piteșteancă de-a dumneavoastră”.

„Nu, de-a mea nu ești…”.

*

Duminică seară, PSD a anunțat o estimare a prezenței la vot: 81,23% dintre membri. Adică peste 435.000 de persoane.

Rezultatul anunțat „pe surse” indică o victorie zdrobitoare a unicului candidat: 99,5% dintre votanți l-au „ales” pe Liviu Dragnea.

Liviu Dragnea, duminică după-masă. Foto: Lucian Muntean

Avem nevoie de ajutorul tău!

Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€