Hail, Caesar!

Cel mai recent titlu al fraților Joel și Ethan Coen, Hail, Caesar!, e un film-în-film care conține filme-din-filme-despre filme.

Conceput ca un cadou pentru cinefilii îndrăgostiți de creația celor doi, Hail, Caesar! e o serie continuă de aluzii bune și de poante foarte bune despre arta cinemaului.

Ce se întâmplă dacă pui laolaltă un actor bețivan și afemeiat, care joacă într-o producție istorică despre Hristos, cu o gașcă de scenariști comuniști, o actriță care face balet în apă, gravidă fiind, și un actor care joacă în drame romantice, dar are suflet de cowboy și voce de Elvis? Dar dacă aduci în același context un manager de producție catolic, un regizor homosexual și un agent sovietic pe post de vedetă de cinema?

Iese Hail, Caesar!, o incredibilă incursiune în istoria filmului și în mecanismele „fabricii de vise”.

Sigur că frații Coen, după ce au intrat în Pantheonul cinematografiei, își permit să ironizeze cu superbie toate locurile comune ale Hollywoodului. După debutul cu un film neo-noir minimalist (Blood Simple, 1984), ei au trecut prin povești cu gangsteri (Miller’s Crossing, 1990), prin genul policier (Fargo, 1996), ajungând la filme stranii (O Brother, Where Art Thou?, 2000) sau la comedii în stilul remake-urilor clasice (The Ladykillers, 2004).

Povestea de acum reprezintă, înainte de orice, o ironie a celor doi autori la adresa propriilor filme. Scenariul este, pe alocuri, la fel de absurd precum cel din The Big Leboswki, iar unele referințe, de pildă la Capitol Pictures (compania de producție cinematografică inventată în Barton Fink), sunt sugestii fine adresate celor care cunosc filmografia celor doi frați.

Alte trimiteri sunt și mai subtile, atât cultural, cât și simbolic. De exemplu, faptul că Scarlett Johansson face balet acvatic pe o melodie care ne duce direct la barcarola lui Offenbach (Belle nuit, o nuit d’amour) din Povestirile lui Hoffmannn – care este la rândul său, unul dintre leit-motivele cinematice recurente (apare, printre altele, în La vita è bella) – nu face decât să ne trimită în zorii celei de-a șaptea arte, ca soră vitregă a operetei și a teatrului.

Însă cele mai importante sunt referințele directe la istoria Hollywoodului – cum e scena scoasă direct din Ben-Hur, în care Iuda (jucat de Charlton Heston) se întâlnește prima oară cu Iisus. Frații Coen iau la rând stereotipuri din industria filmului și le demontează în manieră comică.

Acțiunea are loc într-o epocă în care Liga Catolică pentru Decență controla toate filmele, în care tocmai începea „spaima de comunism”, iar cinematografia americană era amenințată de televiziune. Filmul ne duce în viața lui Eddie Mannix (jucat de Josh Brolin), managerul unor studiouri care pregătesc o grandioasă producție despre viața lui Hristos, numită Hail, Caesar!.

Manager al companiei fictive Capitol Pictures, Mannix trebuie să împace un patron dictatorial de la New York pe nume Schenck – care, pronunțat, sună ca skank, adică o persoană promiscuă. E relevant că cele două personaje sunt inspirate din oameni reali: Mannix a lucrat pentru MGM ca director de producție, sub conducerea lui Nicholas Schenck.

De ce mor pacienții cu AVC din România. La niciun spital din țară nu există serviciu de gardă pentru o intervenție care i-ar putea salva

În spitalele din România se fac și de 5 ori mai puține intervenții care pot salva viața unui pacient cu AVC față de recomandările europene. Lipsesc serviciile de gardă, centrele speciale sunt prea puține, iar finanțările insuficiente.

Rușii sunt foarte aproape de spargerea frontului și, în același timp, încă departe. Ce ar însemna un colaps al armatei ucrainene în regiunea Donbas

Cade frontul ucrainean? Sau a căzut deja? Din primăvara acestui an vin cu o frecvență aproape zilnică vești tot mai alarmante legate de situația din ce în ce mai precară a trupelor Kievului de pe linia frontului din Donbas, care înglobează greu încercatele regiuni Donețk și Lugansk din sud-estul Ucrainei. Cele două regiuni au reprezentat, de altfel, pretextul principal al invaziei ordonate de Vladimir Putin în februarie 2022, iar acum reprezintă principalul obiectiv strategic al Kremlinului.

Scarlett Johansson și Josh Brolin, într-o secvență din film.

Numai că, pornind de la acest element de autenticitate, cei doi regizori-scenariști se joacă într-un mod amuzant cu granița fragilă dintre ficțiune și realitate. Pentru că Mannix este, de fapt, un fixer, un om bun la toate al șefilor studiourilor. El trebuie să „rezolve” cele mai dificile probleme care apar în timpul producției: o actriță gravidă care nu știe cine este tatăl copilului; un regizor homosexual care nu vrea să lucreze cu un actor ce suferă de dislalie; un actor depravat, dar iubit de public, care e răpit de o conspirație comunistă.

Peste tot acest amestec de vedete și figuranți se adaugă două ziariste gemene, dar concurente, Thora și Thessaly Thacker (jucate de Tilda Swinton într-o savuroasă satiră la adresa presei glamour). Povestea se transformă treptat într-o ironie la adresa promiscuității din lumea filmului – întruchipată de Mannix, care e un mafiot familist și un creștin devotat (se spovedește din 24 în 24 de ore), obligat să mintă și să curețe mizeriile de la Hollywood.

Împreună cu Eddie Mannix pătrundem în culisele diverselor filme aflate în faza de turnare – pretext pentru cei doi Coen de a satiriza nu doar falsitatea industriei, ci și stereotipurile noastre despre această artă. Astfel Hail, Caesar! devine o imitație comică a tuturor genurilor clasice, de la western la noir sau de la dramele de studio la filmul religios.

Frații Coen resuscitează tipuri de cinema care nu au mai fost făcute de mai bine de 50 de ani. Așa sunt extrem de popularele balete acvatice, a căror vedetă era Esther Williams, sau comediile muzicale în care pașii de step ai lui Gene Kelly erau obligatorii.

Una dintre cele mai rafinate critici la adresa artei cinematografice are loc când pătrundem în cabina de montaj. Acolo lucrează o monteuză care seamănă perfect cu celebra „Mother Cutter” (Verna Fields), care aproape că se spânzură cu propria peliculă. Pentru că cinemaul – sugerează frații Cohen -, deși o formă de divertisment facilă, este mai puternic decât o bombă nucleară.

Nimeni și nimic nu e ce pare a fi în această industrie: invenția și iluzia, minciuna și plăsmuirea, identitatea fictivă și pura închipuire sunt peste tot.

Parodia fraților Coen, însă, nu e niciodată primitivă. Dimpotrivă, devine un mijloc prin care ei pot să problematizeze lucruri grave, cum se întâmplă la începutul filmului, într-o discuție despre esența divinității, despre naturile lui Hristos și despre relația dintre credință și artele contemporane ale divertismentului.

Cea mai serioasă parte a ridiculizării are loc în secvența magistrală în care „vedeta” filmului Hail, Caesar! este dusă în casa conspirativă a scenariștilor comuniști, unde beneficiază de un curs intensiv de marxism. Dincolo de modul amuzant în care îi sunt „predate” lecțiile lui Marx (apare și un comic doctor Marcuse), referințele sunt foarte serioase, iar problematica este redată cu profunzime.

La final rămânem cu motivația regizorilor de a chestiona esențele cinemaului. Eroul principal se întreabă dacă nu cumva adevărul e pictat cu lumină. Pentru că, în fond, ce altceva realizează această artă iluzorie decât să picteze cu lumină emoții reale și, simultan, inexistente?!

Avem nevoie de ajutorul tău!

Jurnalismul independent nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.

De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.

Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.

Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, iar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.

Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.

3€5€10€