Grădina Sofiei: o baladă a feminității, de la copilărie la maternitate

Scrisă ca o carte-mărturisire, volumul acesta al Suzanei Tănase capătă pe parcurs o forță teribilă, aluvionară, care te ia pe sus și te proiectează în pereții duri ai unei lumi recognoscibile, dar atât de stranie prin intensitatea fiecărei imagini, a fiecărei senzații care ți se strecoară din pagină în minte și se transformă în duioșie sau spaimă.

Da, este un roman-poem, unul dintre cele foarte puține care reușesc în formula acesta. O poveste pe care naratoarea i-o spune Sofiei, fetița din pântece. O poveste despre viață, cu toate ale ei, bucurii și dezamăgiri, reușite și eșecuri, totul văzut printr-o prismă magică, în care sensul, chiar și cel mai plin de cruzime, ascunde nebănuite satisfacții.

Zeci de sertare cu scene și imagini care reconstituie nu doar o viață, ci un conglomerat de vieți, o familie, un context social și istoric, mentalități și prejudecăți. Zeci de sertărașe melancolice din care viața își scoate mânuțele și își ițește căpșorul în accese de fragilitate și duioșie. Fără a fi nimic siropos la mijloc.

Ba chiar din contră, totul este de fapt cât se poate de complicat și de trist, ca viața adevărată. Doar că toate dramele sunt asumate și revizitate prin ochii unui copil. Un copil care pregătește de viață un alt copil. O tradiție care cere continuitate, o evoluție, nu o transformare, o istorie care, deși lăsată de mult în spate, la mii de kilometri, peste un ocean, se cere repovestită, pentru că, oricât de dureroasă, nu trebuie uitată.

Nimeni nu poate evolua ștergând cu  buretele urmele de sânge din urma sa. Nimeni nu scapă.

Dacă ați citit și v-a plăcut Aglaja Veteranyi, sigur o să vă placă și cartea aceasta a Suzanei Tănase. Experiențele narate sunt foarte diferite, însă le apropie stilul, frazele scurte și dure, zemoase, imaginarul percutant și poetic, inocența perspectivei; și substratul, povestea de fond, ruperea rădăcinilor, deriva într-o lume nouă, înspăimântătoare și golită de suflet. 

Am resimțit lectura aceasta aproape muzical, ca și cum aș fi auzit în căști o baladă a feminității. În aproape toate ipostazele ei, de la copilărie, prin adolescență și maturitate, până la închiderea unui prim ciclu și transformarea ei în mamă.

Totul curat, totul intens, totul convingător. Cu un ochi râzând și cu altul plângând. 

Suzănica Tănase, Grădina Sofiei, CDPL, 2020