Orașe Oamenii faini Dezinformare Internațional Tineri English Section

Știri
Opinii
Mediu
Alegeri 2024
Viața
Orașe
Oamenii faini
Dezinformare
Internațional
Tineri
English Section

Codruţa Simina

Redactor

România

28/08/2016

Viața după Crivina

Codruţa Simina

Redactor

Pe drumul dintre Anina și Oravița, într-un căuș săpat în munte, ultimele rămășițe ale celei mai mari termocentrale construite în România – Crivina – sunt mistuite încet de forțe mai tari decât betonul și fierul. Pe vremuri, aici a fost un fel de Casa Poporului a industriei românești – o fiară gigantică din ciment și metal pe care o serveau vreo 4.000 de oameni. Se spune că nu a fost niciodată legată la sistemul intern de producție a energiei – consuma cam tot atâta energie câtă producea.

În soarele amiezii, ai senzația absorbției – nimic nu este uman aici. Numele apocalipsei a fost rentabilitate. Iar înainte de asta, doar o încăpățânare absurdă de-a atinge culmile cele mai înalte de progres. Pe zeci și sute de metri se întind bucăți de construcție spartă, din care țâșnesc la suprafață, încolăcite și arse de rugină, tije de metal – o carcasă de animal al cărui sistem nervos complicat se descărnează în lumină. Termocentrala Crivina e cea mai recentă fosilă excepțională – s-au găsit, în zonă, crustacee și moluște pietrificate vechi de două sute de milioane de ani.

După primii pași, realizezi că înaintezi pe terenul unui război vechi de când lumea. Înăuntrul frânturilor de beton, se cască mici ochiuri de apă, străjuite de verdeață. Tetanosul care pândește la fiecare mișcare e dublat de frenezia naturii de-a înghiți ceea ce-a fost, odată, mândria tehnologiei românești oficiale. Neoficial, angajații de la fața locului cunoșteau dimensiunea performanței – era nevoie de patru excavatoare, care munceau zilnic doar pentru a aduna și a evacua cenușa din urma arderilor. Era prea mult. Și inutil.

Pentru dispersia cenușii, a fost construit un furnal înalt de 225 de metri. Ca o comparație, Statuia Libertății are 100 de metri, iar turnul Eiffel, 300.

Furnalul de la Crivina îl bătea pe umăr pe cel de-al doilea și era periculos pentru rutele avioanelor care trec pe culoarul de deasupra Munților Aninei. A avut soarta întregii construcții – frânt bucăți-bucățele și valorificat cum s-a putut. A rămas doar un geamăn pitic al său.

Sub cupola lui argintie, păzită de doi trei câini aurii și noduroși, te așteaptă, cuminte și răcoros, miracolul vieții. Până să-l înțelegi, îți trece prin minte singurătatea lui Wall-e, roboțelul animat care compacta singur munții de gunoaie lăsate în urmă de civilizație. Exact dedesubtul cercului perfect și albastru prin care răzbate cerul, un ochi de apă. Învelite în scoarțe umede și moi de nămol, tentaculele metalice se înfig cu tandrețe sub pelicula lui limpede. Pe mal, protejat de gura unei țevi de cupru scorojite, se înalță, viguros, un lujer de copac.

Un om ține cu dreapta o baghetă lunguiață care scuipă acetilenă incandescentă. Cu gesturi precise de chirurg, frânge rețeaua fină, vascularizarea metalică. Pe vremuri, oamenii și-au rupt de la gură pentru construcția termocentralei. Acum o consumă încet, îi smulg de foame ultimele resurse. Universul iubește cuplul de forțe.

Soarele sclipește în cojițe fierbinți din loc în loc. Peste mozaicul complicat de sticlă, pământul își trimite la joacă o textură surprinzătoare: mușchi gros și verde. În liniștea care apasă pe cerul gurii, senzația unei imposibile împreunări. Organic și artificial, carne și circuit, om și sistem.

Termocentrala Crivina a funcționat doar în probe, între 1984 și 1988. Investiția a fost de un miliard de dolari, la vremea respectivă. Construcția a fost finalizată în 1983 și era pregătită, cel puțin teoretic, să producă 990 MW de putere electrică.

Ferestrele goale ale clădirilor mucegăite expiră miresme ample – o simfonie a descompunerii pentru nas și orchestră. Vibrează în aerul îmbibat de praf tulpini de mușețel și garofițe, ruguri de mur, buruieni cu frunze din dantelele complicate.

Peste tot, liniștea unei lupte decisive între ciment și verdeață. Câștigătorul este cel care suportă eternitatea mai ușor.

Text de Codruța Simina

Share this

RSS
Despre noi
Politica editorială
Politica de verificare a conținutului
Contact
Termeni și condiții

© 2024 PressOne.ro

RSS
Despre noi
Politica editorială
Politica de verificare a conținutului
Contact
Termeni și condiții