Lucian Muntean

Redactor

Lumea

21/07/2017

Împăratul, capul de șarpe, luna albastră și trandafirul de catifea

Lucian Muntean

Redactor

Adaugă-ne la favorite pe Google ca să nu dispărem din feed-ul tăuAdaugă ★

Un fresh de portocale râvnesc și fluturii într-o zi toridă de iulie. Cu atât mai mult cu cât temperatura este mai mare decât afară în mica seră din curtea Muzeului "Grigore Antipa", unde are loc expoziția "Culorile prind aripi".

Supranumit "Împăratul", acest fluture este din specia Morpho peleides. Are o anvergură a aripilor de până la 20 de centimetri și trăiește în Mexic, Brazilia și Paraguay.

În timp ce fotografiam, un Împărat a poposit pe pantalonii mei, atras de culoare.

Partea superioară a aripilor Împăratului este de un albastru metalizat. În lumina puternică se întrevăd și cercurile mai închise, pe fond maro, de pe partea inferioară a aripilor. Această specie are un ciclu biologic complet de 115 zile. Adultul trăiește doar două săptămâni.

În poziție statică, cu aripile strânse, Împăratul se camuflează perfect. Habitatul său natural sunt pădurile tropicale umede. Adulții se hrănesc cu seva unor plante sau a unor fructe aflate în descompunere și beau apă din bălțile pădurii.

Într-un incubator special amenajat pot fi văzuți coconi din diferite specii. Cei șase din partea stângă sunt de Attacus atlas, asa-zisul "fluture cap-de-sarpe", cel mai mare din expozitie. Până la jumătatea secolului trecut, acești coconi erau folosiți în Taiwan ca portofele pentru monede de mici dimensiuni.

Pe tulpina unui arbust din mica seră amenajată la Antipa stau nemișcați trei fluturi "cap-de-sarpe". Sunt imenși, dar se camuflează foarte bine, astfel că vizitatorii nu-i remarcă din prima clipă.

"Cap-de-șarpe" are o anvergură a aripilor care ajunge la 26 de centimetri, fiind cel mai mare fluture din lume la acest capitol.

Fluturele "cap-de-șarpe" trăiește în păduri tropicale și subtropicale din sud-estul Asiei, din nordul Indiei și sudul Chinei, până în Malaezia și Indonezia. Viața sa durează doar câteva zile, timpul necesar ca partenerii să se împerecheze și ca femela să depună ouăle. Motivul este lipsa unui aparat bucal. Adulții supraviețuiesc exclusiv pe baza rezervelor acumulate în timpul perioadei larvare.

Fluturele de citrice comun, specia "Papilio demoleus", are o anvergură a aripilor de până la 10 centimetri. Este originar din Asia și din Australia. Partea dorsală a aripilor are un fundal negru traversat de o bandă neregulată galbenă.

În general, fluturele de citrice comun se hrănește cu suc de citrice, dar și cu seva unor frunze.

Fluturele de citrice comun este considerat o specie dăunătoare și invazivă, care s-a extins în Caraibe și în America Centrală.

Gaița codată, "Graphium agamemnon", are o deschidere a aripilor între 8 și 10 centimetri. Este o specie larg răspândită, care trăiește în zone împădurite, parcuri și grădini publice din India, Sri Lanka, sudul Chinei, Taiwan, până în nord-estul Australiei.

Acest fluture negru cu alb este un mascul de Papilio polytes.

Acest fluture cu aripi negre și corp roșu se numește "trandafirul de catifea", Pachliopta kotzebuea. Aripile măsoară între 12 și 15 centimetri. Trăiește în lizierele pădurilor umede din Filipine.

Hypolimnas bolina – fluturele "lună albastră" sau fluturele ou – are o anvergură a aripilor între 7 și 8,5 centimetri. Poate fi întâlnit în Asia de sud și de sud-est, în Madagascar, în insulele Pacificului de Sud și în unele părți din Australia, Japonia și Noua Zeelandă.

Fluturele bric filipinez, subspecia Parthenos sylvia philippinensis, li se alătură "Împăraților" la festinul din portocală. Această specie este larg răspândită în Filipine, Birmania, Sri Lanka, Indochina, Noua Guinee și Insulele Solomon.

Un cuplu de fluturi bric filipinez care tocmai se împerechează s-au așezat pe rochia înflorată a unei vizitatoare. Sunt atrași atât de unele culori, cât și de anumite tipuri de parfum.

În interiorul serei este recreat și menținut microclimatul zonelor tropicale umede în care trăiesc aceste specii de fluturi.

Expoziția de fluturi tropicali vii este deschisă la Muzeul Național de Istorie Naturală "Grigore Antipa" până în 17 septembrie 2017.

Share this