Lucian Muntean

Redactor

România

01/07/2016

Ce se întreabă pisicile când un fotograf le taie calea?

Lucian Muntean

Redactor

Adaugă-ne la favorite pe Google ca să nu dispărem din feed-ul tăuAdaugă ★

De cum intri în Muzeul Satului din Capitală, ești scanat de ochii verzi ai pisicilor care vin să te întâmpine. Circa patruzeci de feline trăiesc aici. Și dacă pisicile nu merită o galerie foto, atunci cine?

Saltul de pe gardul împletit din nuiele este una dintre primele aventuri ale pisoiului care, împreună cu două surate, a fost adus în urmă cu câteva zile și abandonat aici...

Pisoiul cel negru captează întreaga atenție a grupului de turiști străini.

Cel de-al treilea pisoi preferă joaca și mângâierile copiilor, chiar la intrarea în muzeu. Nici nu bănuiește ce zile solicitante îl așteaptă odată ce vor începe taberele pentru copii intitulate "Vara pe uliță".

În curtea gospodăriei Bancu, adusă din județul Harghita, un motan stă pe gânduri.

Chiar dacă turiștii au sosit, toropeala amiezii te atacă în mijlocul aleii maramureșene.

Ana Bârcă, fost director de patrimoniu, povestește că, în anii '70, la Muzeul Satului trăia o singură pisică, de care avea grijă ea. Mult mai târziu, după 2005, au mai apărut câteva exemplare, care au fost sterilizate. Cu timpul, se pare că unii bucureșteni și-au abandonat intenționat pisicile în spațiul Muzeului.

De doi ani încoace, pisicile au parte de propriul recensământ, astfel că li se poate aloca un mic buget anual pentru hrană și îngrijiri veterinare.

O parte dintre angajați, în special Emilia Nae și Aurelia Tudor, s-au ocupat de pisici chiar și cu resurse proprii. Au încercat și parteneriate cu asociații de protecție a animalelor.

Într-o zi geroasă de ianuarie, un motan face rondul prin zăpada înghețată.

Pentru că, iarna, în casele din Muzeu nu se face focul, pisicile încearcă să se încălzească direct de la palidele raze de soare.

Simțindu-se acasă, motanul nu se sfiește să îți dea târcoale, chiar dacă ești un necunoscut.

Zi de primăvară; pisică tolănită la umbră de Forsythia.

În arșița verii, locul preferat de odihnă este prispa casei. Energia va fi consumată după lăsarea nopții, când începe adevărata viață a felinelor.

Semnalul de luptă e dat de un miorlăit prelung. Urmează fugăreli, gheare, colți - o încleștare feroce, cu o viteză amețitoare. Până și moara de vânt a rămas încremenită!

Pe fostele luntri, adăpostite pe malul lacului, pisica adulmecă, parcă, mirosul de pește de altădată.

Oare pisicile au superstiții? Ce se întreabă când un fotograf le taie calea?

"Gospodăria cu ocol întărit" din Câmpul lui Neag, județul Hunedoara, a fost construită la 1800 și adusă la Muzeu în 1957. Pisica toarce, nepăsătoare la toate aceste istorii...

Un pisoi adormit pe caietul de schițe de la expoziția de grafică din Șura Bancu.

Motanul tresare: oare s-a auzit un zornăit la cutia cu donații de la intrare? (Fotografiile au fost făcute în intervalul 2014 - 2016)

Share this