
Foto: Lucian Muntean
28/09/2015
Fugi, Peter, fugi!
Povestea lui Peter Barta, 38 de ani, e dovada că o mare încercare trăită în copilărie te face nu doar mai puternic, ci și, de multe ori, un om mai bun.
Clujean stabilit la București, el conduce azi un fond de investiții constituit de Comisia Europeană, face consultanță pentru Google și e mentorul mai multor echipe antreprenoriale.
Dar poate mai relevant pentru viața sa, și poate așa ar trebui să începem, este cinismul unui diagnostic din copilărie. Începutul anilor ’80, neuroblastom peritoneal, „o tumoare cât o portocală pe piciorul drept”.
Avea 5 ani.
„Eram mic și naiv, ultrasensibil, iar mama obișnuia să îmi spună că ar fi trebuit să mă nasc fată. Ţin minte spitalul la care am mers prima oară, există și acum lângă unitatea de pompieri din Cluj. Mama mă alerga pe la doctori, nu putea accepta opinia primului, care spunea că mai am puțin și ar fi bine să mă pună undeva într-un institut. Mama, la fel de încăpățînată ca mine câteodată, a refuzat”, povestește Peter.
Numele medicamentelor administrate pacienților bolnavi de cancer vin și cu o perfidă doză de sonoritate prietenoasă: Vincristine, Yondelis, Nivestim, Zarzio. După intervenția chirurgicală, pentru Peter a urmat un lung tratament cu citostatice și cocktailuri cu bariu.
La 16 ani ieșea învingător.
Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Crezi că e nevoie de presă independentă? Dacă da, cu doar 5 euro pe lună poți face diferența chiar acum!
„Îmi aduc aminte de lungile zile cu perfuzii care picurau încet-încet, de parcă treceau zile până când picătura ajungea în venele mele. Îmi aduc aminte de spitalele nu foarte prietenoase în care mi-am petrecut o bună parte din copilărie. Dar asta e doar o parte din ce am trăit”, spune Peter.
Nici profesoara de latină din liceu nu i-a dat nicio șansă. „Nu eram cel mai studios, cel puțin după standardele românești în educație. Obișnuia să mă ia peste picior și îmi spunea că nu se va alege mare lucru de mine, dând-o exemplu pe șefa de clasă, în comparație cu care eram un ratat”, își amintește Peter.
A urmat cursurile Facultății de Istorie, fără să devină licențiat, după care a virat spre economie. A aplicat la școli de top și, pentru că și-a permis „o extravaganță”, cum îi spune el, a ajuns la Harvard.
My Fair Ioji. Cum a ajuns un cățel al străzii din Sighișoara într-o fermă de vis din Cornwall
Câinii din România, care au fost salvați de pe stradă și trăiesc în adăposturi publice sau private, sunt adoptați sistematic în Marea Britanie, prin intermediul unor asociații de caritate.
Academicianul Nicolae Breban: "Și astfel am ajuns la mine însumi"
Conferința intitulată "Valorile naționale în literatura română" a cuprins o serie de răfuieli ale scriitorului cu personaje din propriul trecut.
Barta și-a mai permis o „extravaganță”. În urmă cu un an a început să participe la concursuri de alergări de anduranță: „A fost un fel de provocare. Sunt oricum o fire sportivă, am alergat deja două semimaratoane”.
Pe 4 octombrie, Peter va supralicita pentru o miză specială, încercând să încheie maratonul de la București, care are startul în Piața Constituției. Va alerga pentru asociația Merci Charity Boutique, într-un proiect dedicat copiilor bolnavi de cancer care se află sub tratament la Institutul Oncologic București și la Spitalul Județean Constanța.

Avem nevoie de ajutorul tău!
Mulți ne citesc, puțini ne susțin. Asta e realitatea. Dar jurnalismul independent și de serviciu public nu se face cu aer, nici cu încurajări, și mai ales nici cu bani de la partide, politicieni sau industriile care creează dependență. Se face, în primul rând, cu bani de la cititori, adică de cei care sunt informați corect, cu mari eforturi, de puținii jurnaliști corecți care au mai rămas în România.
De aceea, este vital pentru noi să fim susținuți de cititorii noștri.
Dacă ne susții cu o sumă mică pe lună sau prin redirecționarea a 3.5% din impozitul tău pe venit, noi vom putea să-ți oferim în continuare jurnalism independent, onest, care merge în profunzime, să ne continuăm lupta contra corupției, plagiatelor, dezinformării, poluării, să facem reportaje imersive despre România reală și să scriem despre oamenii care o transformă în bine. Să dăm zgomotul la o parte și să-ți arătăm ce merită cu adevărat știut din ce se întâmplă în jur.
Ne poți ajuta chiar acum. Orice sumă contează, dar faptul că devii și rămâi abonat PressOne face toată diferența. Poți folosi direct caseta de mai jos sau accesa pagina Susține pentru alte modalități în care ne poți sprijini.
Vrei să ne ajuți? Orice sumă contează.
Share this